Maurer către Ceauşescu: ''Măi, Nicule! Unde dracu’ să mai cauţi dreptatea asta că nici în pădure nu o găseşti!''

[altmariusistoric]

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/maurer-catre-ceaus...

O bună periodă de timp de la vânătorile la care participa Nicolae Ceauşescu era prezent şi Ion Gheorghe Maurer. Acest era singurul dintre apropiaţii „liderului suprem“ care avea curajul să îl contrazică li chair să îl admonesteze de faţă cu alte persoane.

Un astfel de episod s-a petrecut la partidă de vânătoare de fazani din padurea Cioflecu. Iată ce povesteşte Vasile Crişan, ce la care a organizat atunci vânătoare:

«Început de decembrie 1970 sau ’71, nu mai reţin exact. Primesc un telefon de la Feneşer, care îmi transmite că deschiderea sezonului de vânătoare la fazani cu „şefu“ se va face altfel decât altădată. „Voi veni numai cu şefu şi cu tovarăşul Maurer. Aranjează şi tu o primire aşa... mai rustică, cu pui ţărăneşti la frigare, cu mujdei, vin de ăla roşu de-al vostru, fiert cu tot ce trebuie în el şi, bineînţeles, lipia caldă. Vezi cum stai cu fazanii şi cum organizezi goanele, astfel ca totul să iasă bine“,  a precizat Feneşer.

Vânătoarea am organizat-o în pădurea Cioflecu, o pădure de aproape 300 hectare în care, în cursul verii, s-au populat 400 de pui de fazan de 14 zile, crescuţi la cloşti. Condiţiile erau deosebit de favorabile pentru vânătoare. Un strat de circa 10 cm de zăpadă, deja tasată şi îngheţată, iar temperatura în jur de minus un grad Celsius permiteau mişcarea normală atât a gonaşilor, cât şi a fazanilor.
La locul de primire a celor două vârfuri ale partidului şi statului, am improvizat o masă şi un fel de laviţă, din baloţi de paie, peste care s-au întins nişte macaturi rustice, astfel că totul arăta ca la ţară. Aproape de masă era focul vânătoresc, la care sfârâiau în frigări vreo cinci pui de ţară. Alături era o oală de 5-6 litri în care fierbea un vin roşu, de ziceai că este sânge de iepure, dres cu zahăr, cuişoare, scorţişoară şi feliuţe de măr. Lipia era învelită în prosoape şi blăniţe pentru a se menţine caldă până la sosirea musafirilor.  
În jurul orei 10.00, soseşte coloana oficială. Din cele cinci autoturisme de teren coboară Nicolae Ceauşescu, Ion Gh. Maurer, Gheorghe Feneşer şi vreo cinci-şase securişti din escortă. După salutul de bun-venit, îi invit la masa aranjată de noi. Atmosfera era destul de destinsă. Parcă erau mai bine dispuşi decât altădată. Bineînţeles că vioara întâi era tot Maurer. Pe vremea aceea încă se mai suportau. Nu apucase încă să intre dihonia între ei. 

Nicoalae Ceauşescu: „Ia mai turnaţi, mă, câte o cană de vin!

La masă, s-a mâncat şi s-a băut mai mult ca niciodată. Chiar şi după ce s-au ridicat de la masă şi eram gata de plecare, Ceauşescu se întoarce şi zice: „Ia mai turnaţi, mă, câte o cană de vin!“ Era prima şi a fost ultima dată când l-am auzit cerând vin.

Cele cinci goane simple le marcasem cu numere, încă din ziua precedentă. Desigur că standul lui Ceauşescu l-am căutat şi l-am fixat, ca întotdeauna, în locurile cele mai bune. Deplasarea de la masă şi până la goana întâi s-a făcut pe jos. Cei doi continuau în linişte, dar bine dispuşi, discuţiile începute la masă. La un moment dat, îl aud pe Maurer spunând, cu o voce puternică: „Ascultă, mă, Nicule! Să ştii şi tu că eu nu sunt Husák şi nu voi fi niciodată un Husák al României!“ Ştiam că Husák era şef de partid şi preşedinte al Cehoslovaciei şi atât. Altceva nu ştiam despre el. În mod cert, Maurer ştia foarte multe.

La goana întâi, instalez vânătorii la standurile stabilite. În dreapta lui Ceauşescu, la circa 50 de metri distanţă, îl aşez pe Maurer, iar în stânga, cam la aceeaşi distanţă, pe Feneşer. În mod deliberat, între vânători am lăsat o distanţă mai mare decât cea normală, pentru a nu se stânjeni reciproc. Când au început să vină fazanii în zbor, am urmărit cum trăgea fiecare.
Feneşer a tras doar câteva focuri. Maurer a tras destul de mult, dar numai la fazanii care zburau în zona lui, aşa cum zice şi etica vânătorească nescrisă. Ceauşescu a tras cele mai multe focuri de armă. Trăgea în toate direcţiile, indiferent de distanţă. Trăgea şi la fazanii care zburau spre Maurer sau spre Feneşer, practic „se întindea“ cu arma pe toată linia de standuri. Maurer fierbea în stand de necaz. Se uita lung spre Ceauşescu, dar nu spunea nimic. În acest mod s-au desfăşurat toate cele 5 goane. 

„Ia spune tu ce am împuşcat noi astăzi?“

După fiecare goană, adunam fazanii împuşcaţi şi notam într-un carneţel cât a vânat fiecare. Întotdeauna, cei mai mulţi fazani erau aşezaţi la standul lui Ceauşescu. Când am făcut totalul pe cele cinci goane, am constatat că la Ceauşescu numărul de fazani împuşcaţi era aproape dublu faţă de cei de la Maurer. 

La încheierea vânătorii, ne-am regrupat cu toţii la drumul forestier unde aşteptau maşinile. Nimeni nu comenta nimic. Dispăruse buna dispoziţie de dimineaţă. Deodată, Ceauşescu mă întreabă: „Ia spune tu ce am împuşcat noi astăzi?“ Scot carneţelul şi zic: „Dumneavoastră aţi împuşcat 54 de fazani, iar tovarăşul preşedinte Maurer, 29 de fazani“. Ceauşescu râdea, foarte satisfăcut, iar Maurer, negru la faţă de supărare, se descarcă: „Bravo, mă, Nicule! Cum să nu împuşti tu atâţia fazani când băieţii ăştia- arătând cu mâna spre noi- de o săptămână au tot căutat să vadă unde este locul cel mai bun, ca să te aşeze pe tine. Şi nu ţi-a fost de-ajuns numai atât:te-ai întins cu arma şi la fazanii care veneau la mine sau la Feneşer. Măi, Nicule! Unde dracu’ să mai cauţi dreptatea asta că nici în pădure nu o găseşti!“ Aşa s-au despărţit. Fiecare s-a dus la maşina lui şi duşi au fost».