Remember, rubrică de ANNIE MUSCĂ
Ne amintim de actorul Horia Șerbănescu (16 martie 1924–19 septembrie 2010).
„Ca să trăiți mult, trebuie să muriți de râs în fiecare zi !” Iată una dintre vorbele de duh ale actorului descins din alte vremuri.
El ne-a făcut pe noi să murim de râs, el murind de moarte „bună”, cum se spune, în 2010, într-o zi de septembrie, 19. Peste două zile răsunau onorurile militare pe Aleea Actorilor din Cimitirul Bellu. Horia Șerbănescu fusese și Veteran de Război.
Horia Șerbănescu
Anii ’20 și nostalgia cartierului Filantropia
Era vecin cu părintele Gala Galaction, pe o străduță liniștită din
cartierul Filantropia. Trai modest și liniște, oameni chibzuiți și de încredere.
Debut precoce și cel mai vechi colaborator al Radioului
La vârsta de 5 ani urca pe scenă la Teatrul „Cărăbuș” în rolul regelui Mihai copil, din piesa Miss Revista, alături de marele Tănase, Marilena Bodescu, Lizica Petrescu, Natalița Pavelescu, Milica Milian, Constantin Codruț, Dan Demetrescu și Alexandru Giugaru.
Horia Şerbănescu, la vîrsta de 5 ani, în rolul lui Statu Palmă-Barbă Cot. Sursa foto: Wikipedia
De aici, regizorul Paul Gusti îl aduce la Teatrul Național în rolul dublu Statu Palmă-Barbă Cot din Rodia de Aur (1929) deAdrian Maniu, spectacol transmis și la Radio, din distribuția căruia făceau parte: Puia Ionescu Mihailide, Nicolae Bălțățeanu, Ion Finteșteanu în travesti.
Iată cum cel mai vechi colaborator al Radioului rămâne Horia Șerbănescu, actorul care i-a iubit nespus pe George Timică și Ion Iancovescu, și pe Constantin Tănase, părintele Revistei.
Parfumul vechilor București
În câteva dintre interviurile acordate jurnalistei Loreta Popa, actorul își rememora o parte a copilăriei și tinereților sale. Entuziasmul tramvaiului cu cai sau fuga la Stadion pentru meciurile dintre „Venus” și „Ripensia”. Un concert la Ateneu sau o seară de operetă la Alhambra. Atmosfera incredibilă și chefurile din celebrele cârciumi bucureștene, cu instrumentiști de soi și personaje alese pe care doar Dan Mihăescu mi le mai enumera. Scriitorul umorist mărturisea în scris despre prietenia sa cu Personajul de azi, Horică, alături de care lucrase în Televiziunea Română:
„Îl invidiam pe Horia pentru succesele lui fulminante la frumoasele timpului, ca și pentru o «grandioasă limuzină» IFA, producție RDG (un fel de Trabant cu mai multă tablă). Avea radio și calorifer…” (Dan Mihăescu, Eu mințeam poporul cu televizorul, București, Editura Universal Dalsi, 1998).
Actor de viță nobilă
A jucat la Teatrul din Sărindar, condus de Tudor Mușatescu, și la Teatrul nostru, condus de Dina Cocea. Aici a fost și actor, și sufleor, și regizor de culise. La Teatrul Maria Ventura a jucat în Carnavalul copiilor şi Cămila trece prin urechile acului, puse în scenă de Victor Ion Popa.
Un mare succes a înregistrat la Grădina Volta Buzești cu piesa Profesorul de franceză de Tudor Mușatescu. Au urmatNepotul domnului prefect (1950) și Concertul tinereții (1960), apoi Ca la Revistă (1963) și Carnaval la Tănase (1964) sau Cu muzica e… de glumit! (1965).
Horia Șerbănescu a fost și actor al Naționalului timp de 11 ani. A jucat în Institutorii și Scandalul, în Thebaida, Anna Karenina și Omul cu mârţoaga. În Canalia, Discipolul Diavolului și Domnişoara Butterfly, O familie trăznită, Tinereţea unei regine sau Otto Elefantul și Steaua fără nume.
Horia Șerbănescu – o pagină în istoria Teatrului de Revistă
Primul cuplu artistic l-a fost format cu Emil Popescu. Al doilea și cel mai trainic, cu Radu Zaharescu, alături de care a interpretat zeci și zeci de scheciuri și cuplete muzicale pe scenă, în televiziune sau la microfonul radioului.
Iată ce mărturisea scriitorul și regizorul de televiziune, Dan Mihăescu, despre cei doi artiști :
„Știu spectacole de-ale lor când nu se mai putea circula pe Calea Victoriei din pricina mulțimii care se îmbulzea să intre la Sala Savoy. Au avut succes cu un teatru întreg : «Carlota», «Ah, o iubesc», «Marțienii», «Alfabetul», «Primii absurzi din lume», «Goguță Dumitrescu», «Îți mulțumesc, tovarășă învățătoare», «Dentistul navetist» [… ]. Și Horia și Radu au fost conservatori în modă, eleganți întotdeauna, ca descinși din marile filme ale Hollywood-ului. Amândoi însurați (până la urmă) cu două talentate soliste de muzică ușoară. Horia cu Gina Pătrașcu, Radu cu Norina Alexiu.” (Dan Mihăescu, Eu mințeam poporul cu televizorul, București, Editura Universal Dalsi, București, 1998).
Gina Pătrașcu, Horia Șerbănescu, Dan Mihăescu
Horia și Radu își asumă riscul (1967) sau Pe aripile Revistei, Vitamina M… Muzica! sunt alte momente care completează lista succeselor celor doi artiști. Pentru toate momentele de aur ale comediei, Horia Șerbănescu era răsplătit în 2004 cu premiul special al UNITER pentru Teatru de Revistă.
Premiul Uniter 2004
Arta cinematografică
Una dintre șansele copilăriei a fost să vadă filme pe Calea Griviței, foarte aproape de casă. La Cinema „Omnia” sau la „Marconi”, la Cinema „Model” sau la „Terra”, Horia Șerbănescu s-a amuzat cu Stan și Bran, cu Pat și Patachon, și tot acolo, în pauzele dintre filme, i-a cunoscut pe marii comedianți ai vremii, nume aproape inexistente azi în memoria noastră: Tanți Grigoriu, Titi Mihăilescu, Ștefan Iordănescu-Bruno, Traian Florescu, Titu Protopopescu….
Radu Zaharescu și Horia Șerbănescu în filmul Telegrame (1959), regia: Gheorghe Naghi și Aurel Miheleș
Cu Radu Zaharescu în filmul Mofturi 1900 (1964) de Jean Georgescu
Actorul a fost distribuit în câteva filme, în roluri mai degrabă episodice, dar din spatele cărora a reușit să străbată până la spectator. Debutează în rolul Cupletistului din Răsună valea (1949) de Paul Călinescu, primul film artistic de propagandă, apoi joacă în satira lui Jean Georgescu, Directorul nostru (1955). A fost foarte potrivit pentru personajele lumii lui Caragiale. De pildă, în ecranizarea schițelor neiertătorului dramaturg: Telegrame (1959), un film de Gheorghe Naghi și Aurel Miheleș, Politică și delicatese (1963) de Haralambie Boroș și Mofturi 1900 (1964) de Jean Georgescu, o reproducere fidelă a vremurilor, în care actorul nostru se întâlnește cu prietenul său, Radu Zaharescu. Horia Șerbănescu a fost și simpaticul Voltaire din Pași spre lună (1963) de Ion Popescu-Gopo, alături de Grigore Vasiliu Birlic și Radu Beligan.
Ion Vova, Toma Caragiu, Carmen Stănescu, Ștefan Mihăilescu-Brăila, Petrică Popa, Horia Șerbănescu în Studioul T1 al Radiodifuziunii
Ora veselă, Doamnelor… Ora veselă, Domnilor…
Ce grozavă invitație ne era adresată de un număr impresionant de voci-valori ale umorului românesc. Printre ele și cea a lui Horia Șerbănescu.
Ion Vova, Radu Zaharescu, Horia Șerbănescu, Radu Beligan
Născută la 17 ianuarie 1929 și scrisă şi interpretată la începuturi de actorul Ion Manu, „Ora veselă” rămâne emblema umorului radiofonic, iar regizorul Ion Vova, mentorul ei timp de mai bine de o jumătate de secol. Momente de neuitat în Fonoteca de Aur a Radioului: Orașul, un cuplet muzical cu Horia Șerbănescu și Radu Zaharescu și Excursia, scenetă cu Vasilica Tastaman și Horia Șerbănescu.
Regizorul Sică Alexandrescu l-a găsit potrivit pe Horia Șerbănescu pentru rolul Comentatorului în versiunile antologice ale comediilor lui Caragiale: D’ale carnavalului (1951), Conu Leonida față cu reacțiunea, O noapte furtunoasă, O scrisoare pierdută (1952).
Astăzi, 19 septembrie 2014, patru ani fără actorul a cărui voce și eleganță nu puteau fi confundate.
Gând curat către una dintre elitele umorului românesc!
Horia Șerbănescu și Radu Zaharescu, cupletul Goguță Dumitrescu, fragment din emisiunea Mari actori de comedie – 85 de ani de umor radiofonic românesc la… Ora veselă!, ediția a IV-a. Realizatori: Silvia Cusursuz și Mircea Zăvoianu
Horia Șerbănescu, Momente vesele
Ah, o iubesc!, cuplet de Horia Șerbănescu
Annie Muscă
Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius