Manastirea Arbore

[altmariustotal ortodox]

Manastirea Arbore

Manastirea Arbore, aduce aminte in primul rand de ctitorul acesteia, al caruia nume il si poarta - Luca Arbore. In anul 1497, acesta a aparat cu curaj Cetatea de Scaun, timp de trei saptamani, impotriva asediului polon. Luca Arbore a fost portar al Sucevei aproape 40 de ani, incepand din 1486.

Acesta a inceput ridicarea manastirii Arbore in luna aprilie a anului 1503, dupa cum aflam direct din pisania acesteia: "Cu voia Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, in zilele binecinstitorului si de Hristos iubitorului domn, Io Stefan-Voevod, din mila lui Dumnezeu, domn al tarii Moldovei, pan Luca Arbure, parcalabul Sucevei, fiul batranului Arbure, parcalabul Neamtului, a binevoit cu bunavointa si curata si luminata inima si cu ajutorul lui Dumnezeu si cu ajutorul domnului sau, a inceput a zidi casa aceasta, intru numele Taierii cinstitului si slavitului prooroc inainte mergator Ioan Botezatorul, si a inceput in anul 7011 (1503) luna aprilie 2, s-a sfarsit in acelasi an, luna august 29."

In anul 1523, "in luna lui aprilie, in cetatea Harlaului, Stefanita Voda a taiat pre Arburie hatmanul, pe care zic sa-l fi aflat cu hiclenie", gasim scris la cronicarul Grigore Ureche. Asa a sfarsit Luca Arbore, unul dintre marii boieri ai lui Stefan cel Mare, sfetnicul de seama a lui Bogdan al III-lea si tutorele lui Stefanita Voda.

Fiind o ctitorie boiereasca, manastirea nu are nici o turla. In constructia ei se observa unele inovatii arhitectonice si un echilibru deosebit al proportiilor. Este construita din caramida si piatra extrasa de la carierele din zona.

Manastirea Arbore ere un plan dreptunghiular la exterior, fara turla. Pornind de la ideea unei biserici de tip longitudinal, silueta eleganta a constructiei este accentuata prin prelungirea in exterior a zidurilor laterale spre vest (cu circa 2.5 metri) si unirea lor la partea superioara prin arcada, obtinandu-se astfel un spatiu semideschis, ce apare pentru prima data in arhitectura moldoveneasca.

           

Prelungirile zidurilor laterale legate printr-un lat arc semicircular, delimiteaza in exterior, pe fatada apuseana, o mare nisa, destinata, se pare, lacasului clopotelor.

Mesterii lui Arbore au realizat pereti drepti, cu imense suprafete netede, au introdus calote in naos si pronaos eliminind semicilindrul initial. Arcadele joase, fara spirale, pantele si sistemul de arce modovenesti, toate confera bisericii proportii elegante, dovedind o constructie de o mare valoare.

Intrarea este pozitionata pe una din partile laterale ale constructiei. In interior, biserica are un plan fals-trilobat, absidele fiind doua nise arcuite in grosimea zidurilor laterale.

In pronaos este situat mormantul ctitorului manastirii, Hatmanul Arbore, ucis din porunca lui Stefanita Voda in anul 1523. Chivotul mormantului este considerat cel mai valoros insemn funerar de stil gotic din Bucovina.

La scurt timp dupa terminarea lucrarilor de la Arbore, la 8 septembrie, aceiasi mesteri au ridicat si la Reuseni pe locul unde se spune ca a fost taiat capul lui Bogdan Voda, ultima ctitorie a lui Stefan cel Mare, aidoma bisericii de la Arbore.

Dupa 38 de ani de la ridicarea bisericii Arbore, la initiativa Anei, sora lui Arbore, mai precis in anul 1541, se va realiza ansamblul de pictura interioara si exterioara. Ceea ce impresioneaza in mod deosebit in pictura bisericii este calitatea ei decorativa, coloritul cald si luminos, ritmul si eleganta extrema a siluetelor.

Frescele interioare si exterioare sunt realizate, la cererea urmaselor Hatmanului Arbore, de catre mesterul moldovean Dragos Coman din Iasi, in 1541. Frescele interioare sunt remarcabile prin arta portretului: tablourile votive din pronaos si naos, care infatiseaza pe ctitor si familia sa in doua ipostaze, portretul Fecioarei Maria, al imparatului Constantin cel Mare, etc.

Din pacate, pictura interioara este serios afectata in secolele XVII-XVIII, cand edificiul ramane fara acoperis. O mare parte a picturii interioare se vede totusi deslusit. Sfintii si sfintele au adesea nimburile in relief si aurite, semn al opulentei caracteristice fruntasilor feudalitatii locale, chiar intr-o perioada de permanente conflicte cu Poarta Otomana.

Nu putem sa nu remarcam tema din interiorul bisericii, anume Cavalcada imparatului Constantin zugravita la vedere, pe peretele de vest al pronaosului, care invoca simbolic victoria impotriva Portii. Compozitia da nota specifica picturii murale din Bucovina.

Zugravul de la Arbore, ingenios, a mai adaugat pe fatada de sud o noua Rugaciune, pe langa Marea rugaciune de la abside. Zugravul a plasat aceasta rugaciune in dreapta usii spre a face, in mod simbolic, pandant scenei Asediului pictata in stanga usii.

Printre sfintii zugraviti figureaza Ioan cel Nou, iar in fruntea lor, caz unic in iconografia bizantina, imparatii Constantin si Elena, considerati, dupa cum se stie, inca din veacul al XV-lea, printre marii protectori ai Moldovei.

Pictura exterioara cuprinde scene populate de numeroase personaje in continua miscare. Culorile vii ale picturii sunt armonios imbinate, degajand multa caldura.

Intreaga pictura emana un aer de sinceritate, fiind unul dintre cele mai laice fenomene din arta medievala moldovenesca. Autorul principal al picturii, Dragos Coman din Iasi, nu este un cleric, ci un exponent al lumii laice. Si iata ca acest lucru se vede prin spontaneitatea picturii, prin transparenta culorii, aidoma unei acuarele, in constructia siluetelor care au uneori gesturi si atitudini necanonice.