altmarius

cultură şi spiritualitate

 

de Sorin Lavric

http://www.romlit.ro/logicianul_sterp

Există un ferment în umoarea englezilor care le distruge din faşă orice pornire spre paroxism. O mefienţă cronică răzbătînd întrun umor cu efect macerator, genul de ironie a cărei expresie stă în eleganţa sceptică cu care strîmbă din nas la toate. 
Meteahna li se trage dintr-un exces de raţiune pozitivistă, precum un ochi de Polifem care, scrutînd lumea, o reduce la o grămadă de elemente meschine. Vremea cînd Thomas Morus, pus să se lepede de Papă pentru a-l recunoaşte pe rege în fruntea Bisericii Anglicane, a preferat să moară decît să abjure de la credinţa catolică, vremea aceea a trecut. La fel, epoca cînd catolicul german Henric al IV-lea, după accesul de apostazie anticlericală, bătea smerit drumul pînă la Canossa spre a cere îngăduinţă Papei, epoca aceea pare ruptă din catastife neverosimile. Mai spre zilele noastre, în lupta simbolică dintre eroii lui John Carlyle şi ideile plate ale lui John Locke, a cîştigat vîna prozaică a celui de-al doilea, de aceea azi Carlyle e considerat un spirit patetic îndrugînd panegirice desuete, pe cînd Locke e precursorul luminat al gîndirii moderne: un gînditor sec şi nespectaculos, făcînd din bunul-simţ criteriul exasperant al adevărului plat. 
Bertrand Russell e un urmaş de care John Locke s-ar fi mîndrit fără îndoială. Natură flegmatică excelînd în subtilităţi formale, Russell e sclipitor cînd e vorba de paradoxuri şi deplorabil cînd la mijloc e transcendentul. E uimitor cum un spirit atît de precis în formularea unor distincţii fine poate fi atît de filistin în atingerea unor teme ce ies din tărîmul certitudinilor sensibile. Pur şi simplu Russell nu are organ pentru numenul divin, şi în loc să-şi mărturisească deficienţa o preschimbă în măsură despotică de judecare a culturii. În Credinţele mele vedem cum un ateu se declară libercugetă tor, dar un ateu căruia repulsia faţă de religie îi împrumută aerul stînjenitor al prozelitului socialist, optică de care nici vizita pe care o va face în Rusia în 1920 nu-l va lecui în vreun fel. E stupefiantă cecitatea cu care spirite cu ştaif, precum cel al logicianului nostru, au putut să judece cu clemenţă o ideologie criminală precum marxismul. 
Ce izbeşte la volumul Credinţele mele e cantitatea de poncife pe unitatea de suprafaţă, Russell dînd impresia unui autor fără imaginaţie care şi-a pus în gînd să umple paginile cu banalităţi sterpe. Nici măcar detaliul cronologic că, publicată în 1925, cărticica ar fi putut smulge consimţămîntul unor cititori care, sătui de ororile Primului Război Mondial, acceptau să parcurgă broşuri de omiletică socialistă, nici măcar aceste detaliu nu are darul de a-l absolvi pe Russell de clişeele debile pe care le scrie. Citită azi, cărticica e o mostră de cît de steril poate fi un spirit atunci cînd se apucă să facă ideologie socialistă, de aceea titlul ei s-ar fi cuvenit să fie Poncifele mele (Credinţele mele lasă senzaţia că Russell crede în ceva, cînd în realitate autorul nu crede în nimic, cititorul aflînd doar cîteva convingeri pe care logicianul le-a cules de-a lungul vieţii.) Dar să detaliem. 
Mai întîi Russell e ateu, prin urmare e antropocentric, ceea ce înseamnă că, în vederile lui, omul e fiinţă autocefală avînd putinţa de a-şi impune valorile asupra lumii fizice. Care valori? Cele desprinse din progresul social, acel progres ce ridică în slăvi binele celor mai mulţi şi nenoricirea celor mai puţini. Pasul al doilea e că, putînd să-şi impună valorile, omul poate schimba în bine lumea, şi nu doar lumea, ci chiar pe el însuşi, drept care specia umană e aptă de a se îmbunătăţi, atîta doar că avem nevoie de educaţie, răbdare şi timp. Russell e meliorist în numele progresului, pentru el factorul timp curgînd negreşit în folosul omeniriii, prin urmare ziua păcii pe o planetă populată numai cu oameni buni nu e prea îndepărtată. 
Dacă totuşi oamenii se încăpăţînează să fie răi, cauza nu stă atît în stofa lor precară, căci asta ar însemna să accepţi că unii sînt inferiori şi alţii superiori, ceea ce ar fi blasfemie antidemocrată încălcînd dogma egalitarismului, motiv pentru care răutatea semenilor vine cel mai adesea din ignoranţă, remediul firesc fiind educaţia. Pentru Russell, educaţia e panaceul menit plăgilor lumii, alături de grija de a înlătura inegalităţile, reţeta fiind clasică: o lume fără inegalităţi în care, de la altarul educaţiei, virtuţile se vor răspîndi filantropic peste capetele tuturor. Că sînt oameni care nu vor în ruptul capului să se instruiască şi că răutatea lor e funciară, că există infractori înnăscuţi asupra cărora nici o educaţie nu are putere, unghiul acesta nu intră în vederile lui Russell. Orice criminal poate fi adus pe calea cea bună cu condiţia să te porţi milos cu el, potrivit regulii că fiara se îmblînzeşte dacă o tratezi cu bunăvoinţă, la fel cum orice delincvent se va îndrepta graţie conştiinţei sale cu condiţia să-i pui la îndemînă o ambianţă prielnică. E stupefiantă naivitatea cu care Russell chiar crede că impulsurile atavice din om pot fi dresate cu ajutorul educaţiei. 
În fine, în măsura în care ştiinţa va ridica statistic nivelul conştiinţei planetare, în aceeaşi măsură oamenii se vor conduce singuri, căci „atunci cînd calităţile care în prezent conferă roluri de conducere vor deveni universale, nu vor mai exista conducători şi conduşi, iar democraţia va fi în sfîrşit înfăptuită.” (p. 75) Stai şi te întrebi: ce era în mintea lui Russell cînd putea scrie asemenea prostii? Cu alte cuvinte, oricine poate fi conducător, şi dacă nu reuşeşte e pentru că a fost defavorizat. În orice zdreanţă stau la pîndă virtuţi de lider, atît doar că mediul vitreg îi inhibă latenţele. Şi atunci să schimbăm mediul spre binele omenirii, asta însemnînd eradicarea religiei, bagatelizarea ideii de Dumnezeu şi combaterea valorilor aristocratice, al căror accent cade pe apologia individului, a curajului şi ţinutei războinice. „Ultima jumătate de secol a contribuit mult la curmarea monopolului aristocratic asupra curajului: de nu s-ar fi întîmplat acest lucru, democraţia ar fi fost azi mai primejduită decît este în fapt.” (p. 74) Cînd te revolţi împotriva „monopolului aristocratic asupra curajului” se cheamă că ceva în fibra lăuntrică ţi-a fost alterat în mod drastic. Soluţia pe care o întrevede autorul: prin instrucţie ştiinţifică toţi oamenii vor deveni curajoşi. Oricît de pacifist ar fi fost Russell, cînd ajungi să dai curajului (virtute beligerantă) alura unei calităţi distribuite inechitabil, dovedeşti fie că ai făcut filosofie degeaba, fie că eşti iremediabil naiv. Vorba lui Platon, curajul e o virtute înnăscută şi nici o educaţie din lume nu poate face dintr-un iepure un vultur, dar Russell tulburat de compasiune pentru defavorizaţii sorţii, le acordă pînă şi privilegiul curajului, prerogativa celor cu caracter nobil. 
Că un englez poate fi atît de pornit împotriva aristocraţiei ţine de domeniul aberaţiei, iar Russell aparţine acestei patologii. Dar, prea deştept ca să împingă sacrilegiul prea departe, are tactul de a nu debita măscări pe seama monarhiei. Cum s-ar spune: în Anglia poţi fi orice – socialist, pacifist sau ateu – , dar dacă te atingi de monarhie îţi ridici în cap chiar pe proletarii a căror soartă nenorocită te înduio- şează pînă la lacrimi. Russell ştie asta şi de aceea nu suflă o vorbă de instituţia cu pricina. 
Cum autorul nu crede în nemurire, mîntuire şi alte bazaconii teologice de acelaşi calibru, mărturia lui de credinţă sună astfel: „Eu cred că după moarte voi putrezi şi nimic din eul meu nu va supravieţui. Nu sînt tînăr şi iubesc viaţa. Dar mi-ar fi ruşine să tremur de frică la gîndul anihilării. Fericirea nu este mai puţin veritabilă, pentru că în mod inevitabil va lua sfîrşit, după cum gîndirea şi iubirea nu-şi pierd valoarea, pentru că nu vor dăinui în veci. Mulţi oameni s-au purtat cu semeţie pe eşafod; cu siguranţă, acelaşi simţămînt ar trebui să ne deprindă să acceptăm adevărul despre locul omului în univers.” (p. 33) 
În totul, volumul e deconcertant prin netezimea fără spirit a consideraţiilor înşirate. Ceva mai opac în sensul tenacităţii de a vorbi de pe poziţia genunchiului de broască cu greu se poate găsi. De fapt, prin intelectuali ca Russell declinul Occidentului a căpătat expresie cultă, Premiul Nobel pe care l-a primit în 1950 însemnînd consacrarea unui tip de agonie a spiritului: agonia gînditorului cu rădăcini religioase şi omologarea tipului de logician steril, lipsit de viziune metafizică şi golit de vocaţie în credinţă.

 

Vizualizări: 25

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !

Alătură-te reţelei altmarius

STATISTICI

Free counters!
Din 15 iunie 2009

198 state 

(ultimul: Guyana)

Numar de steaguri: 262

Record vizitatori:    8,782 (3.04.2011)

Record clickuri:

 16,676 (3.04.2011)

Tari lipsa: 44

1 stat are peste 600,000 clickuri (Romania)

1 stat are peste 90.000 clickuri (USA)

1 stat are peste 40,000 clickuri (Moldova)

3 state au peste 10.000 clickuri (ItaliaFranta,  

Germania)

6 state au peste 5.000 clickuri (Olanda, Belgia, Marea Britanie, Canada, UngariaSpania )

10 state au peste 1,000 clickuri (Polonia, Rusia,  Australia, IrlandaIsraelGreciaElvetia ,  Brazilia, Suedia, Austria)

50 state au peste 100 clickuri

23 state au un click

Rating for altmarius.ning.com 

altmarius.ning.com-Google pagerank,alexa rank,Competitor

DE URMĂRIT

1. ANTICARIAT ALBERT

http://anticariatalbert.com/

2. ANTICARIAT ODIN 

http://anticariat-odin.ro/

3. TARGUL CARTII

http://www.targulcartii.ro/

4. PRINTRE CARTI

http://www.printrecarti.ro/

5. MAGAZINUL DE CARTE

http://www.magazinul-de-carte.ro/

6 ANTICARIAT PLUS

http://www.anticariatplus.ro/

7. DEPOZITUL DE CARTI 

http://www.calinblaga.ro/

8. CARTEA DE CITIT

http://www.carteadecitit.ro/

9. ANTICARIAT ON-LINE
http://www.carti-online.com/

10. ANTICARIATUL DE NOAPTE

 http://www.anticariatuldenoapte.ro/

11. ANTICARIATUL NOU

http://www.anticariatulnou.ro

12. ANTICARIAT NOU

https://anticariatnou.wordpress.com/

13. ANTICARIAT ALEPH

https://www.anticariataleph.ro/

14. ANTIKVARIUM.RO

http://antikvarium.ro

15.ANTIKVARIUS.RO

https://www.antikvarius.ro/

16. ANTICARIAT LOGOS

http://www.anticariat-logos.ro/

17. ANTICARIAT.NET

http://www.anticariat.net/informatii-contact.php

18. TIMBREE

www.timbree.ro

19. FILATELIE

 http://www.romaniastamps.com/

20 MAX

http://romanianstampnews.blogspot.com

21. STAMPWORLD

http://www.stampworld.com

22. LIBMAG

https://www.libmag.ro/oferta-carti-polirom/?utm_source=facebook-ads-7-99-polirom&utm_medium=banner-facebook&utm_campaign=7-99-polirom-facebook&utm_content=new-3

23. BUCURESTIUL MEU DRAG

http://www.orasul.ro/

24. MAGIA MUNTELUI

http://magiamuntelui.blogspot.com

25. RAZVAN CODRESCU
http://razvan-codrescu.blogspot.ro/

26.RADIO ARHIVE

https://www.facebook.com/RadioArhive/

27.EDITURA UNIVERSITATII CUZA - IASI

http://www.editura.uaic.ro/produse/colectii/documenta/1

28. EDITURA ISTROS

https://www.muzeulbrailei.ro/editura-istros/

29 ORIZONTURI CULTURALE

http://www.orizonturiculturale.ro/ro_home.html

30. SA NU UITAM

http://sanuuitam.blogspot.ro/

31. MIRON MANEGA
http://www.certitudinea.o

32. NATIONAL GEOGRAPHIC ROMANIA

https://www.natgeo.ro/revista

33. KORUNK

http://ideakonyvter.ro/53-korunk

Insignă

Se încarcă...

Anunturi

Licenţa Creative Commons Această retea este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creativ

Note

Erfolgsgeschichte Taunusbahn

Creat de altmariusclassic Sep 13, 2013 at 11:02am. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Sep 13, 2013.

© 2019   Created by altmarius.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor