Liturgia Orelor - 27 octombrie 2010

[altmariustotal catolic]

Miercuri din săptămâna a II-a - Laudele

IMNUL Doamne, mâna-ţi creatoare cerul l-a umplut de stele; Ca să lumineze noaptea, ai pus luna printre ele. Ca să lumineze ziua, iarăşi mâna ta slăvită A pus soarele pe boltă, aşezându-l pe orbită. Se retrage, ruşinată, noaptea tristă şi obscură; Umple soarele văzduhul de lumină şi căldură. Părăsim şi noi în grabă tihna patului trândavă Şi spre Domnul, salvatorul, înălţăm un imn de slavă. În splendoarea-i aurită astrul zilei admirându-l, Către tine, Soare veşnic, ni se-nalţă-acuma gândul. Bolta-naltă şi senină ne înalţă către tine; Tu din noi alungă norii, fă-ne feţele senine. Vrem să facem cu plăcere, astăzi, Doamne, a ta vrere; Liberează-ne de vraja bucuriei efemere. Nu lăsa ca patimi oarbe glasul minţii să-l sufoce, Ci ne-ajută să-mplinim tot ce ne spune a ta voce. Iar când soarele pământul în potop de raze-l scaldă, Să ne fie-n piept credinţa mai puternică, mai caldă, Şi speranţa mântuirii bucurie ne inspire. Mai temeinică să fie legătura de iubire. Te rugăm cu umilinţă şi cu fruntea jos plecată; Ne ascultă rugăciunea, milostive, veşnic Tată, Tu ce-n cer domneşti cu Fiul, cel cu tine de o fire Şi cu Duhul Sfânt ce-n lume e izvorul de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Dumnezeule, calea ta este sfântă; care dumnezeu este atât de mare ca Dumnezeul nostru. Psalmul 76 (77) Amintirea faptelor lui Dumnezeu Suntem apăsaţi de necazuri din toate părţile, dar nu suntem striviţi (2Cor 4,8). 2 Îmi îndrept glasul spre Domnul şi strig, † îmi îndrept glasul spre Dumnezeu * şi el îşi pleacă urechea spre mine. 3 În ziua încercării mele l-am căutat pe Dumnezeu, † mi-am ridicat mâinile mele toată noaptea şi n-am obosit; * sufletul meu refuză orice mângâiere. 4 Îmi aduc aminte de Dumnezeu şi gem, * mă frământ şi duhul mi se sfârşeşte! 5 Ai ţinut deschise pleoapele ochilor mei, * sunt tulburat şi nu pot să vorbesc. 6 M-am gândit la zilele de demult, * la anii veacurilor de odinioară. 7 Noaptea îmi revine un cântec în inimă, * mă gândesc la el şi sufletul meu se întreabă: 8 Oare Domnul ne va respinge pentru vecie, * nu va mai fi niciodată binevoitor faţă de noi? 9 Oare a încetat pentru totdeauna îndurarea lui, * s-a sfârşit cuvântul lui din neam în neam? 10 A uitat oare Dumnezeu milostivirea * ori şi-a închis iubirea sa în mânie? 11 Şi am zis: „Aceasta este rana mea: * dreapta Celui Preaînalt a slăbit!” 12 Îmi voi aminti faptele Domnului * şi îmi voi aminti de la capăt minunile lui. 13 Mă voi gândi la toate lucrările tale, * voi medita la toate faptele tale minunate. 14 Dumnezeule, calea ta este sfântă! * Care dumnezeu este atât de mare ca Dumnezeul nostru? 15 Tu eşti Dumnezeul care faci minuni, * tu ţi-ai arătat puterea printre popoare. 16 Cu puterea ta ai eliberat poporul tău, * pe fiii lui Iacob şi ai lui Iosif. 17 Te-au văzut apele, Dumnezeule, † te-au văzut apele şi s-au tulburat * şi adâncurile s-au mişcat. 18 Norii au revărsat ape, † cerurile au dat drumul la tunete * şi săgeţile tale au ţâşnit în toate direcţiile. 19 Glasul tunetului tău se rostogolea în vârtej † şi fulgerele tale luminau lumea; * pământul s-a tulburat şi s-a cutremurat. 20 În mare este calea ta, † şi cărările tale în ape multe, * şi urmele tale nu se cunosc. 21 Ai călăuzit poporul tău ca pe o turmă, * cu mâna lui Moise şi a lui Aron. Ant. Dumnezeule, calea ta este sfântă; care dum- nezeu este atât de mare ca Dumnezeul nostru. Ant. 2 Inima mea se bucură în Domnul; el înjoseşte şi tot el înalţă. Cântarea 1Sam 2,1-10 Dumnezeu e bucuria celor smeriţi I-a dat jos de pe tron pe cei puternici şi i-a înălţat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi i-a umplut cu daruri (Lc 1,52-53). 1 Inima mea se bucură în Domnul * şi mi-am înălţat fruntea în Dumnezeul meu; mi s-a deschis gura larg împotriva duşmanilor mei, * căci m-am bucurat de mântuirea ta. 2 Nimeni nu este sfânt ca Domnul † şi nu este altul în afară de tine, * nu este stâncă precum Dumnezeul nostru. 3 Nu înmulţiţi vorbele de mândrie, * să nu mai iasă cuvinte de îngâmfare din gura voastră. Căci Domnul este Dumnezeu atotştiutor, * şi toate faptele de el sunt cântărite. 4 Arcul celor puternici s-a sfărâmat, * iar cei slabi s-au încins cu putere. 5 Cei sătui s-au robit pentru pâine, * iar cei flămânzi nu mai îndură foame. Chiar cea sterilă a născut de multe ori, * iar cea cu mulţi copii a devenit neputincioasă. 6 Domnul nimiceşte şi tot el dă viaţă, * el trimite în locuinţa morţilor şi tot el scoate de acolo. 7 Domnul face sărac şi tot el îmbogăţeşte, * el înjoseşte şi tot el înalţă. 8 Domnul ridică din ţărână pe cel sărman * şi din gunoi pe cel lipsit, ca să-i aşeze alături de cei mari * şi să le dea ca moştenire un tron de glorie; căci ai Domnului sunt stâlpii pământului * şi el a aşezat lumea deasupra lor. 9 El păzeşte picioarele credincioşilor săi, † iar cei nelegiuiţi vor amuţi în beznă, * căci omul nu învinge prin propria forţă. 10 Domnul îi va zdrobi pe vrăşmaşi, * el va tuna din cer asupra lor. Domnul va judeca marginile pământului, † îi va da regelui său putere * şi va înălţa fruntea unsului său. Ant. Inima mea se bucură în Domnul; el înjoseşte şi tot el înalţă. Ant. 3 Domnul stăpâneşte, să se bucure pământul. Psalmul 96 (97) Gloria lui Dumnezeu Acest psalm se referă la Mântuitorul lumii şi la cre- dinţa tuturor neamurilor în el (sf. Atanasiu). 1 Domnul stăpâneşte, să se bucure pământul, * toate insulele să tresalte de veselie. 2 Norii şi negura îl înconjoară, * dreptatea şi judecata sunt temelia tronului său. 3 Focul merge înaintea lui * şi îi mistuie pe potrivnicii săi de jur împrejur. 4 Fulgerele sale luminează lumea: * pământul le vede şi se cutremură. 5 Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului, * înaintea stăpânului a tot pământul. 6 Cerurile vestesc dreptatea lui * şi toate popoarele îi văd mărirea. 7 Să fie făcuţi de ruşine toţi cei care slujesc la chipuri cioplite, † cei care se laudă cu idolii. * Să cadă în genunchi în faţa lui toţi zeii. 8 Sionul aude şi se bucură † şi fiicele lui Iuda tresaltă de bucurie * pentru judecăţile tale, Doamne. 9 Căci tu, Doamne, eşti Cel Preaînalt peste tot pământul * şi tu eşti cu mult mai presus decât toţi zeii. 10 Voi, care-l iubiţi pe Domnul, urâţi răul! † El păzeşte sufletele credincioşilor săi, * îi va elibera din mâna păcătoşilor. 11 Pentru cel drept a răsărit lumina, * şi pentru cei cu inima curată, bucuria. 12 Bucuraţi-vă, voi drepţilor, în Domnul * şi preamăriţi memoria sfinţeniei sale. Ant. Domnul stăpâneşte, să se bucure pământul. LECTURA SCURTĂ (Rom 8,35.37) Cine ne va despărţi de iubirea lui Cristos? Oare necazul, sau strâmtorarea, sau persecuţia, sau foametea, sau lipsa de haine, sau primejdia, sau sabia? Dar în toate acestea noi suntem mai mult decât învingători prin cel care ne-a iubit. RESPONSORIUL SCURT R. Îl binecuvântez pe Domnul * în toată vremea. Îl binecuvântez. V. Pururi lauda lui în gura mea, * în toată vremea. Slavă Tatălui. Îl binecuvântez. Ant. la Benedictus În sfinţenie să-i slujim Domnului în toate zilele vieţii noastre. Cântarea din Evanghelie – Benedictus Lc 1,68-79 Despre Mesia şi Înaintemergătorul său 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru că a vizitat şi a răscumpărat poporul său, 69 şi ne-a înălţat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul său, 70 precum a promis prin gura sfinţilor săi profeţi * care au fost în vechime. 71 Să ne mântuiască de vrăjmaşii noştri * şi de mâna tuturor acelora care ne urăsc. 72 Astfel îşi arată îndurarea faţă de părinţii noştri * şi îşi aduce aminte de legământul său cel sfânt. 73 De jurământul pe care l-a făcut lui Abraham, părintele nostru, * că ne va dărui harul 74 ca, eliberaţi din mâna duşmanilor noştri, * să-i slujim fără teamă, 75 în sfinţenie şi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieţii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema, * căci vei merge înaintea Domnului să pregăteşti căile sale, 77 pentru a da poporului său cunoştinţa mântuirii * întru iertarea păcatelor, 78 prin iubirea îndurătoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Răsare din înălţime 79 ca să lumineze pe cei care se află în întuneric şi în umbra morţii * şi să îndrepte paşii noştri pe calea păcii. Slavă Tatălui, şi Fiului, * şi Sfântului Duh. Precum era la început, şi acum, şi pururea, * şi în vecii vecilor. Amin. Ant. În sfinţenie să-i slujim Domnului în toate zilele vieţii noastre. RUGĂCIUNEA UNIVERSALĂ Binecuvântat să fie Dumnezeu, mântuitorul nostru, care a făgăduit că va rămâne cu Biserica sa în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor. De aceea, aducându-i mulţumire, să-l rugăm: Doamne, rămâi cu noi! Rămâi cu noi, Doamne, ziua întreagă: – să nu asfinţească niciodată pentru noi soarele harului tău. Îţi consacrăm ca ofrandă ziua aceasta: – dă-ne harul să nu facem şi să nu încuviinţăm nici un rău. Darul luminii tale să ne învăluie ziua întreagă, Doamne, – ca să fim sarea pământului şi lumina lumii. Iubirea Duhului tău Sfânt să ne călăuzească inimile şi buzele, – ca să fim statornici pururi în dreptatea şi în lauda ta. Tatăl nostru. Rugăciunea de încheiere Revarsă, te rugăm, Doamne, în inimile noastre strălucirea luminii tale, ca să nu cădem în greşeală, ci să umblăm necontenit pe calea poruncilor tale. Prin Domnul.

sus

Miercuri din săptămâna a II-a - Ora Medie IMNUL Ora a treia O Duh Preasfânt, tu ce din veci Eşti Dumnezeu; stăruitori În rugă-ţi cerem să cobori În sufletele noastre reci. Păstrează dragostea arzând Mereu în cuget şi în grai, Şi dorul păcii să ni-l dai, Să fim o inimă şi-un gând. Pe Tatăl fă-ni-l cunoscut Ca să-l iubim neîncetat, Ca şi pe Fiul ce-a luat Smeritul nostru chip de lut. Amin. Ora a şasea O Dumnezeule Preasfânt, Lumină tu ne dai în zori, Iar la amiază ne cobori De sus căldură pe pământ. Al patimii năvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toţi; Din inimi ura să o scoţi Şi dragoste să pui în loc. Să fie Tatăl lăudat, Şi Fiul cel născut din el, Şi Duhul dragostei, la fel, Primească cinste ne-ncetat. Amin. Ora a noua O Doamne, veşnic neschimbat, Acuma soarele de sus Coboară iarăşi spre apus Şi ziua este pe-nserat. Noi te rugăm stăruitori Să fie-al vieţii înserat De-a ta splendoare luminat; Apusul să-l prefaci în zori. Să fie Tatăl lăudat, Şi Fiul cel născut din el, Şi Duhul dragostei, la fel, Primească cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Am cercetat cărările mele şi mi-am întors paşii spre mărturiile tale. Psalmul 118 (119),57-64 VIII (Heth) 57 Am zis: partea mea, Doamne, * este să păzesc cuvintele tale. 58 Am căutat faţa ta din toată inima, * arată-ţi îndurarea faţă de mine după cuvântul tău. 59 Am cercetat cărările mele * şi mi-am întors paşii după învăţăturile tale. 60 Mă grăbesc şi nu vreau să întârzii * să păzesc poruncile tale. 61 Laţurile celor răi m-au înconjurat, * dar eu nu uit de legea ta. 62 În miez de noapte mă scol ca să te laud * pentru judecăţile tale drepte. 63 Sunt prieten cu cei care se tem de tine * şi cu cei care păzesc învăţăturile tale. 64 Plin este pământul, Doamne, de îndurarea ta, * învaţă-mă îndreptările tale! Ant. Am cercetat cărările mele şi mi-am întors paşii spre mărturiile tale. Ant. 2 Teamă şi cutremur au venit asupra mea; ia aminte la mine şi ascultă-mă, Doamne. Psalmul 54 (55),2-15.17-24 Prietenul perfid Isus a început a se înfiora şi a se nelinişti (Mc 14,33). I 2 Pleacă-ţi urechea, Dumnezeule, la rugăciunea mea, † nu te ascunde de la cererea mea; * 3 ia aminte la mine şi răspunde-mi, umblu agitat în mâhnirea mea † şi sunt cuprins de tulburare, * 4 la glasul duşmanului, la strigătul celui rău. Căci revarsă asupra mea blesteme * şi mă persecută cu furie. 5 Inima mea se zbate înlăuntrul meu * şi groaza morţii a căzut peste mine. 6 Teamă şi cutremur au venit peste mine * şi m-a cuprins teroarea. 7 Şi am spus: „Cine îmi va da aripi ca de porumbel, * ca să zbor şi să-mi găsesc adăpost? 8 Iată, mă îndepărtez în fugă * şi rămân în pustiu. 9 Îl aştept pe acela care să mă salveze * dinaintea vântului furtunii şi a vijeliei”. 10 Împrăştie-i, Doamne, încurcă-le limbile! * Căci am văzut în cetate violenţă şi dezbinare. 11 Zi şi noapte o înconjoară peste ziduri, † fărădelege, viclenie şi necaz în mijlocul ei, * 12 şi n-au lipsit din pieţele ei înşelăciunea şi silnicia. Ant. Teamă şi cutremur au venit asupra mea; ia aminte la mine şi ascultă-mă, Doamne. Ant. 3 Voi striga către Dumnezeu şi Domnul mă va mântui. II 13 Căci dacă un duşman m-ar fi insultat, * l-aş fi suportat; dacă cel care mă urăşte † s-ar fi ridicat cu orgoliu asupra mea, * poate m-aş fi ascuns de el. 14 Dar eşti tu, om asemenea mie, * prietenul meu şi omul meu de încredere 15 cu care mă înţelegeam aşa de bine * şi mergeam cu însufleţire spre casa lui Dumnezeu! 17 Iar eu strig către Dumnezeu * şi Domnul mă va mântui. 18 Seara, dimineaţa şi la amiază eu gem şi suspin * şi el îmi aude glasul. 19 El răscumpără sufletul meu în pace † de cei care vin asupra mea, * căci s-au înmulţit cei care sunt împotriva mea. 20 Dumnezeu va asculta şi-i va umili, * el, care este dinainte de veacuri. Căci nu este în ei îndreptare * şi nu se tem de Dumnezeu. 21 Fiecare îşi întinde mâna împotriva aliaţilor săi, * profanează legământul său. 22 Cuvintele lui sunt alunecoase ca untul, * dar în inima lui este luptă; vorbele lui sunt mai unsuroase decât untdelemnul, * dar ele sunt săbii scoase din teacă. 23 Încredinţează Domnului grijile tale † şi el te va hrăni, * nu-l va lăsa niciodată pe cel drept să se clatine. 24 Iar tu, Dumnezeule, vei face ca ei să coboare * în prăpastia pierzării: oamenii vărsători de sânge şi cei vicleni † nu vor ajunge la jumătatea zilelor lor. * Dar eu, Doamne, îmi pun încrederea în tine. Ant. Voi striga către Dumnezeu şi Domnul mă va mântui. Ora a treia LECTURA SCURTĂ (Dt 1,16-17a) În timpul acela am dat poruncă judecătorilor voştri şi am zis: Ascultaţi cauzele fraţilor voştri şi judecaţi cu dreptate pentru orice om ce se judecă fie cu fratele lui, fie cu străinul care este la el. Nu fiţi părtinitori la judecată, ci luaţi aminte şi la cel mic ca şi la cel mare; nu vă temeţi înaintea nimănui, căci judecata este a lui Dumnezeu. V. Drept este Domnul şi iubeşte dreptatea. R. Cei drepţi vor vedea faţa lui. Rugăciunea de încheiere Doamne, Părinte sfânt, Dumnezeu credincios, care l-ai trimis pe Duhul Sfânt, cel făgăduit de Fiul tău, ca să-i aduni pe oamenii risipiţi prin păcat, dă-ne harul să răspândim în lume pacea şi unitatea ce vin de la tine. Prin Cristos. Ora a şasea LECTURA SCURTĂ (Is 55,8-9) Gândurile mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile mele, spune Domnul. Cu cât cerul se înalţă deasupra pământului, cu atât căile mele se înalţă peste căile voastre şi gândurile mele peste gândurile voastre. V. Doamne, Dumnezeul puterilor, cine este asemenea ţie? R. Puternic eşti, Doamne, şi adevărul tău te înveşmântează. Rugăciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic şi îndurător, care ne îngădui acest răgaz la amiază, priveşte cu bunătate la lucrarea pe care am început-o, îndreaptă în ea ce am greşit şi dă-ne harul să o sfârşim cu bine, în aşa fel încât să-ţi fie plăcută ţie. Prin Cristos. Ora a noua LECTURA SCURTĂ (1Sam 16,7b) Dumnezeu nu se uită la ceea ce se uită omul: oamenii se uită la înfăţişare, Dumnezeu vede inima. V. Cercetează-mă, Doamne, şi cunoaşte inima mea. R. Şi călăuzeşte-mă pe calea veşniciei. Rugăciunea de încheiere Doamne, Isuse Cristoase, care pentru a-i mântui pe oameni ţi-ai întins braţele pe cruce, dă-ne harul să-ţi fim bineplăcuţi în fapte şi viaţa noastră întreagă să vestească în lume lucrarea răscumpărării tale. Tu, care vieţuieşti. sus

Miercuri din săptămâna a II-a - Vesperele IMNUL Astrul zilei lent se stinge şi apoi complet dispare, Părăseşte cu tristeţe şi câmpii, şi munţi, şi mare. După-a nopţii dulce tihnă ne promite să revină, Să ne-mbucure cu blânda şi plăcuta sa lumină. Orice minte omenească să privească şi s-admire Cum slăvita-ţi mână, Doamne, cârmuieşte-ntreaga fire. Bezna nopţii şi lumina, de la tine totul vine; Le-ai fixat prin legi precise cuvenitele destine. Iar acum, când se sfârşeşte munca mâinilor robuste, Şi când braţele trudite tihna nopţii pot s-o guste, Pe când totul în natură ca-ntr-un somn al morţii zace În linţoliul de-ntuneric, în tăcere şi în pace, Noi, ce-avem sădită-n suflet a credinţei mângâiere Şi nespusa bucurie a speranţei ce nu piere, Luminaţi suntem şi-n noapte de lumina orbitoare A acelui ce din veacuri e a Tatălui splendoare. El e soarele ce vine din străfunduri de vecie; Nu cunoaşte răsăritul, nici apusul trist nu-l ştie. Fericiţilor din ceruri dătător de dulci extaze El îmbucură pământul cu-ale sale sfinte raze. Iar când moartea nemiloasă la sfârşit ne va răpune, În lumina ce n-apune, milostive Doamne, du-ne, Ca Treimii celei care ceru-ntreg i se prosterne Să-i cântăm cu bucurie imnul laudei eterne. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Să aşteptăm speranţa fericită şi venirea gloriei Mântuitorului nostru. Psalmul 61 (62) Pacea în Dumnezeu Dumnezeul speranţei să vă umple de toată pacea în credinţă (Rom 15,13). 2 Numai în Dumnezeu îşi află odihna sufletul meu, * de la el îmi vine mântuirea. 3 Numai el este stânca şi mântuirea mea, turnul meu de scăpare; * de aceea nu mă clatin. 4 Până când vă veţi năpusti asupra unui om, lovindu-l cu toţii † ca pe un zid gata să cadă * şi ca pe un gard surpat? 5 Pun la cale doar cum să-l doboare de la înălţimea lui,† se desfată în minciună; * cu gura binecuvântează, dar în adâncul lor blestemă. 6 Numai în Dumnezeu îşi află sufletul meu odihna, * pentru că numai în el este speranţa mea. 7 Numai el este stânca şi mântuirea mea, turnul meu de scăpare; * de aceea nu mă clatin. 8 În Dumnezeu este mântuirea şi gloria mea, stânca tăriei mele, * apărarea mea este la Dumnezeu. 9 Poporule, pune-ţi încrederea într-însul în orice moment, † revarsă-ţi inima în faţa lui. * Dumnezeu este adăpostul nostru! 10 Deşertăciune sunt fiii lui Adam, * minciună, fiii oamenilor. Dacă s-ar cântări toţi la un loc, * ar fi mai uşori decât fumul. 11 Nu vă încredeţi în violenţă † şi nu vă puneţi nădejdea în jaf; * chiar dacă ar fi să curgă bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele! 12 O dată a vorbit Domnul * şi de două ori am auzit aceasta: tăria este a lui Dumnezeu, † 13 şi a ta, Doamne, este îndurarea, * pentru că tu dai fiecăruia după faptele sale. Ant. Să aşteptăm speranţa fericită şi venirea gloriei Mântuitorului nostru. Ant. 2 Să-şi îndrepte Dumnezeu faţa senină spre noi şi să ne binecuvânteze. Psalmul 66 (67) Toate neamurile să-l laude pe Domnul Cunoscut să vă fie că această mântuire a lui Dumnezeu a fost trimisă păgânilor (Fap 28,28). 2 Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne binecuvânteze;* să-şi îndrepte spre noi faţa senină, 3 ca să fie cunoscută pe pământ calea ta, * şi mântuirea ta la toate popoarele. 4 Să te laude popoarele, Dumnezeule, * să te laude toate popoarele. 5 Să tresalte de bucurie şi să cânte de veselie naţiunile, † pentru că judeci popoarele cu dreptate * şi călăuzeşti neamurile pe faţa pământului. 6 Să te laude popoarele, Dumnezeule, * toate popoarele să te laude. 7 Pământul şi-a dat roadele sale; * să ne binecuvânteze Dumnezeu, Dumnezeul nostru, 8 să ne binecuvânteze Dumnezeu * şi să se teamă de el toate marginile pământului. Ant. Să-şi îndrepte Dumnezeu faţa senină spre noi şi să ne binecuvânteze. Ant. 3 În el au fost făcute toate şi toate există prin el. Cântarea Cf. Col 1,12-20 Cristos, primul născut între toate creaturile şi primul născut dintre cei morţi 12 Să-i aducem mulţumire lui Dumnezeu Tatăl, * care ne-a învrednicit să avem parte de moştenirea sfinţilor, în lumină. 13 El ne-a eliberat de puterea întunericului * şi ne-a strămutat în împărăţia Fiului iubirii sale, 14 în care avem răscumpărarea, * iertarea păcatelor. 15 El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, * primul născut între toate creaturile. 16 Căci în el au fost create toate: † cele din cer şi cele de pe pământ, * cele văzute şi cele nevăzute: tronurile şi domniile, * puterile şi stăpânirile. Toate au fost create prin el şi pentru el. † 17 El este înainte de toate * şi toate există prin el. 18 El este capul trupului, al Bisericii; † el este începutul, primul născut dintre cei morţi; * ca să fie cel dintâi în toate. 19 Căci i-a plăcut lui Dumnezeu * ca toată plinătatea să locuiască în el. 20 Prin el şi pentru el a voit să împace toate, † cele de pe pământ şi cele din cer, * aducând pace prin sângele său vărsat pe cruce. Ant. În el au fost făcute toate şi toate există prin el. LECTURA SCURTĂ (1Pt 5,5b-7) Îmbrăcaţi-vă toţi în umilinţă unii faţă de alţii, pentru că Dumnezeu se împotriveşte celor mândri, însă celor smeriţi le dă har. Aşadar, umiliţi-vă sub mâna puternică a lui Dumnezeu, pentru ca el să vă înalţe la timpul potrivit. Lăsaţi în grija lui toată neliniştea voastră, căci el se îngrijeşte de voi. RESPONSORIUL SCURT R. Păzeşte-ne, Doamne, * ca pe lumina ochilor! Păzeşte-ne. V. Ocroteşte-ne la umbra aripilor tale, * ca pe lumina ochilor! Slavă Tatălui. Păzeşte-ne. Ant. la Magnificat Arată, Dumnezeule, puterea braţului tău, risipeşte-i pe cei mândri şi înalţă-i pe cei smeriţi. Cântarea din Evanghelie – Magnificat Lc 1,46-55 Tresăltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamăreşte pe Domnul 47 şi duhul meu tresaltă de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 căci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită, 49 căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic, * şi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui dăinuie din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arătat puterea braţului său, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * şi i-a înălţat pe cei smeriţi; 53 pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri, * iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul său, * amintindu-şi de îndurarea sa, 55 după cum a promis părinţilor noştri, * lui Abraham şi urmaşilor lui în veci. Slavă Tatălui şi Fiului * şi Sfântului Duh. Precum era la început şi acum şi pururea * şi în vecii vecilor. Amin. Ant. Arată, Dumnezeule, puterea braţului tău, risipeşte-i pe cei mândri şi înalţă-i pe cei smeriţi. RUGĂCIUNEA UNIVERSALĂ Fraţilor preaiubiţi, plini de bucurie şi de recunoştinţă să-l rugăm pe Dumnezeul nostru, care se bucură să ne dăruiască binefacerile sale: Revarsă asupra noastră, Doamne, belşugul harului şi al păcii tale! Dumnezeule veşnic, pentru care o mie de ani sunt ca ziua de ieri care a trecut, – fă-ne să ne amintim că viaţa noastră e ca o floare ce răsare dimineaţa, iar seara se ofileşte. Dăruieşte poporului mana ta, ca să nu flămânzească, – şi apa vie, ca să nu înseteze în veci. Dă credincioşilor tăi harul să caute şi să guste cele de sus – şi să îndrepte spre slava ta tot timpul muncii şi al odihnei lor. Rânduieşte, Doamne, bună întocmire văzduhului, – ca să se înmulţească roadele pământului. Dăruieşte celor răposaţi vederea feţei tale – şi fericeşte-ne cândva şi pe noi în contemplarea ei. Tatăl nostru. Rugăciunea de încheiere Sfânt e numele tău, Dumnezeule, şi îndurarea ta e binecuvântată din neam în neam. Primeşte cu bunătate poporul care te imploră şi dă-i harul să te preamărească în cântare veşnică de laudă. Prin Domnul.

http://www.calendarcatolic.ro/calendar-romano-catolic/calendar/dail...