Lecturile zilei - 2 iulie 2013

[altmariustotal catolic]

MARȚI DIN SĂPTĂMÂNA A XIII-A DE PESTE AN

LECTURA I

LECTURA I

Domnul a făcut să cadă din cer asupra Sodomei şi Gomorei ploaie de sulf şi de foc.

Citire din cartea Genezei 19,15-29

La revărsatul zorilor, îngerii l-au silit pe Lot să fugă repede din cetate, spunându-i: „Scoală-te! Ia-ţi femeia şi pe cele două fiice ale tale, care se află aici, ca să nu pieri şi tu din cauza fărădelegilor acestei cetăţi!" Deoarece stătea pe gânduri, l-au apucat de mână pe el, pe femeia lui şi pe cele două fiice, pentru că Domnul voia să-l cruţe. Ei l-au scos afară din cetate şi, după ce au ieşit, i-au spus: „Fugi, dacă vrei să scapi cu viaţă! Nu privi înapoi şi nu te opri nicăieri în câmpie! Fugi la munte, dacă nu vrei să pieri şi tu!" Lot le-a zis: „Nu, Doamne, te rog! Slujitorul tău a aflat har în ochii tăi şi tu mi-ai arătat o mare milă, lăsându-mi viaţa, dar eu n-am cum să mă salvez în munţi, căci nenorocirea mă va ajunge din urmă şi voi muri. Iată o cetate destul de aproape ca să pot fugi acolo şi e foarte mică. Dă-mi voie să mă refugiez într-însa. Nu aşa că e mică? Şi mi-aş putea salva viaţa!" El i-a răspuns: „Iată că îţi fac acest favor şi nu voi distruge cetatea aceea. Repede, fugi într-acolo, căci eu nu pot face nimic înainte ca tu să fi ajuns în ea!" De aceea acestei cetăţi i s-a dat numele de Ţoar. Când soarele s-a ridicat deasupra pământului şi când Lot ajunsese la Ţoar, Domnul a făcut să cadă din cer asupra Sodomei şi Gomorei ploaie de sulf şi de foc. Dumnezeu a distrus aceste cetăţi şi toată câmpia împreună cu toţi locuitorii lor şi cu tot ce creştea pe câmpie. Iar femeia lui Lot care se uitase înapoi a fost transformată într-un stâlp de sare. În dimineaţa aceea, Abraham, ridicându-se pe locul în care stătuse înaintea Domnului a privit spre Sodoma şi Gomora şi spre toată câmpia Iordanului şi a văzut un fum gros care se ridica de la pământ, ca fumul dintr-un cuptor. Când Dumnezeu a distrus cetăţile din acest ţinut s-a gândit la Abraham şi l-a salvat pe Lot de nenorocirea care a distrus cetatea în care locuise Lot.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL

Ps 25,2-3.9-10.11-12 (R.: cf. 3a)

R.: Arată-ne, Doamne, îndurarea ta!

Încearcă-mă, Doamne, pătrunde-mă cu privirea ta;

trece-mi prin foc rărunchii şi inima!

Căci am înaintea ochilor bunătatea ta

şi merg pe calea adevărului tău. R.

Nu mă pune la un loc cu păcătoşii,

nu mă pedepsi ca pe cei ucigaşi,

ale căror mâini sunt nelegiuite

şi adună mită peste mită. R.

Purtarea mea însă este nevinovată;

Doamne, ai milă de mine şi mântuieşte-mă.

Piciorul meu păşeşte pe calea cea dreaptă.

Doamne, în adunări te voi lăuda! R.

VERSETUL LA EVANGHELIE Ps 129,5

(Aleluia) Speranţa mea este în Domnul; eu mă încred în cuvântul său. (Aleluia)

EVANGHELIA

Isus a dojenit vântul şi marea şi s-a făcut linişte deplină.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 8,23-27

În acel timp, Isus s-a urcat în barcă, iar ucenicii l-au urmat. Deodată s-a iscat pe mare o furtună atât de puternică, încât valurile acopereau barca; iar el dormea. Atunci ucenicii s-au apropiat de el şi l-au trezit, spunându-i: „Doamne, salvează-ne, că pierim!" El însă le-a zis: „Pentru ce vă este frică, oameni slabi în credinţă?" Apoi s-a ridicat în picioare, a dojenit vântul şi marea şi s-a făcut linişte deplină. Cei de faţă au fost cuprinşi de uimire şi spuneau: „Ce fel de om este acesta, că până şi vântul şi marea ascultă de el!"

Cuvântul Domnului