La începutul verii, la începutul vacanţei: Scrisoare pastorală a PS Gherghel

[altmariustotal catolic]

Natura  (ANSA)

BISERICĂ

«Se cuvine să îndreptăm spre Dumnezeu o rugăciune fierbinte, ca să ne însoţească în toate zilele vieţii noastre şi, desigur, în frumoasele zile de vacanţă şi odihnă ale acestui an», se spune în scrisoarea pastorală a PS Petru Gherghel, intitulată "La începutul verii, la începutul vacanţei"

Scrisoare pastorală a PS Petru Ghergel dedicată perioadei de vacanţă

10 iulie 2018 – Vatican News. «În cartea lui Qohelet întâlnim una dintre paginile cele mai realiste şi impresionante despre realitatea vieţii omului pe pământ: Dumnezeu a fixat un timp pentru toate (cf. Qoh 3,1-8), iar el ne cere, spre sănătatea noastră trupească şi spirituală, să ştim să alternăm şi să folosim activităţile intense ale muncii cu momentele de odihnă şi de refacere a puterilor. În Sfânta Scriptură nu citim nicăieri că timpul ar fi fost fixat în întregime doar pentru muncă, trudă şi sudoare până la extenuare. Dumnezeu însuşi, cu repausul pe care şi l-a luat după cele şase zile ale creaţiei (cf. Ex 31,13-17), ne dă un exemplu clar pentru a înţelege că nu trebuie să uităm să ne programăm un timp şi pentru odihnă», scrie PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi, în Scrisoarea pastorală intitulată «La începutul verii, la începutul vacanţei», publicată de situl ercis.ro.

Propunând o perspectivă biblică asupra timpului de odihnă, în contrast cu lenea sau cu munca excesivă, păstorul Diecezei de Iaşi le explică credincioşilor: «Este semnificativ faptul că despre lene nu găsim cuvinte de laudă nici în Sfânta Scriptură, nici în normele dintre oameni. Ei nu i-a fost fixat niciun timp. La fel de adevărat este că nici muncii fără măsură ori activismului exagerat nu i se poate aduce vreun elogiu, căci, e bine ştiut, munca e menită să-i confere omului demnitate şi libertate, să-l îmbucure şi să-l facă fericit, nu să-l conducă la înrobire sau înstrăinare de el însuşi.

În această logică, trebuie să existe spaţiu destinat vacanţelor şi concediilor. Munca prestată pe parcursul celorlalte luni ale anului - fie în plan intelectual, fie în cel fizic, în mediul şcolar sau în cel al diverselor întreprinderi şi fabrici - îşi merită răsplata, care constă nu atât într-o suplimentară remunerare, cât mai ales într-un binemeritat repaus. Găsim în cuvintele lui Isus o declaraţie îmbucurătoare îndreptată către harnicii săi ucenici, proaspăt întorşi din misiunea de evanghelizare: "Veniţi deoparte, într-un loc retras, şi odihniţi-vă puţin!" (Mc 6,31).»

«Această invitaţie cordială» - se spune în continuarea scrisorii - «ne este adresată şi nouă, cei care credem în el: "Veniţi deoparte, într-un loc retras, la un timp personal, în care să vă deconectaţi de muncile cotidiene, de rutina apăsătoare şi istovitoare a activităţilor proprii!" Ea vine din partea lui Isus, maestrul divin care singur ne poate învăţa arta de a trăi sănătos, în îmbinarea armonioasă a muncii cu repausul. Ne luăm timp pentru revederi frumoase, pe care, departe fiind de familie şi de cei dragi, le aşteptăm luni în şir cu nerăbdare.»

Referindu-se la semnificaţia vacanţei dar şi la necesitatea de a beneficia de un timp de odihnă, PS Gherghel a scos în evidenţă valoarea unei astfel de perioade în vederea raportării omului la Dumnezeu şi a relaţionării cu Cel care l-a creat.

«"Vacanţă" este un cuvânt atât de mult iubit şi folosit de toţi: copii, tineri, adulţi; iar odihna, o fericită ocazie de refacere a forţelor trupeşti şi spirituale. Deseori se uită însă că această ocazie este mai ales o formă de reîntâlnire cu Domnul, cu Dumnezeu, cu cel care a "iniţiat" şi a intercalat în succesiunea zilelor ziua Domnului ca pe o zi de libertate şi de odihnă în favoarea omului. Se ignoră, aşadar, faptul că vacanţa/concediul poate fi un prilej de a sta deoparte cu cel care binecuvântează munca mâinilor harnice şi clipele de relaxare sufletească. Se pierde din vedere că suprapunerea vacanţei cu concediul poate fi valorificată ca un timp de comuniune intensă a părinţilor cu copiii, în vederea simţirii unităţii familiei.

Oamenii timpului nostru, tot mai absorbiţi de problemele muncii, resimt necesitatea şi dreptul de a ieşi din acest angrenaj pentru a-şi reface forţele. Fiecare în particular are nevoie să simtă că Dumnezeu l-a creat nu numai pentru muncă, ci şi pentru mângâierea pe care o oferă clipele de odihnă, în ele însele, şi în acelaşi timp ca precursoare ale acelei odihne care ne este rezervată în viaţa de după moarte.»

«Se cuvine să îndreptăm spre Dumnezeu o rugăciune fierbinte, ca să ne însoţească în toate zilele vieţii noastre şi, desigur, în frumoasele zile de vacanţă şi odihnă ale acestui an. Îi cerem să ne dea bucuria muncii pe care am prestat-o până acum, spre binele nostru şi spre slava sa, şi să ne binecuvânteze cu harul eliberării de tot ceea ce este apăsător şi stresant în ocupaţiile noastre, ca să simţim că acolo unde ne petrecem timpul liber, acasă ori în locuri străine, el este prezent cu noi şi vrea să ne îmbucure inimile», se spune în încheierea Scrisorii pastorale a PS Petru Gherghel, intitulată "La începutul verii, la începutul vacanţei", textul integral al Scrisorii putând fi citit pe situl ercis.ro, al Diecezei de Iaşi

10 iulie 2018, 13:40