Biografia poetului, traducătorului şi publicistului Taşcu Gheorghiu (1910–1981) e incompletă, derutantă şi dificil de reconstituit fără o cercetare, riguroasă, a documentelor şi materialelor de arhivă.
Informaţiile şi precizările privind biografia, bibliografia şi, mai ales, itinerariul său literar şi cultural, pe care le-am întâlnit în câteva interviuri1 şi confesiuni, parcimonioase, se cuvin a fi controlate cu prudenţă şi neîntârziat restituite.
Biografii2 săi sunt scrupuloşi, prudenţi şi apelează, în exclusivitate, la izvoare secundare, întrucât cele primare nu sunt, încă, publicate.
Unele note, ştiri şi precizări referitoare la biografia sa întâlnim în corespondenţa pe care a purtat-o cu Ion Barbu, Pericle Martinescu, Radu Boureanu, Virgil Teodorescu, Oscar Lemnaru, Mircea Pavelescu, Ion Ureche, Vlaicu Bârna, Saşa Pană, Veronica Porumbacu, Aurel Baranga, Vasile Nicolescu şi alţii.
Epistolele trimise poetului, prozatorului, eseistului şi memorialistului Pericle Martinescu (1911–2005) impresionează printr-o dezarmantă sinceritate, prin evocarea anilor de studenţie şi, desigur, prin câteva creionări memorabile a vieţii universitare interbelice.
Un caz singular îl reprezintă Ion Ureche, coleg şi bun amic al lui Pericle Martinescu, cât şi al lui Taşcu Gheorghiu, ce devenise unul dintre cei mai apreciaţi şi preţuiţi studenţi ai profesorului Tudor Vianu, care nu a ezitat, în acele momente tulburătoare, să-l trimită la Paris, pentru a studia şi a se specializa în Estetică.
Tinerii scriitori Taşcu Gheorghiu şi Pericle Munteanu rămân în ţară şi suportă cu stoicism abuzurile imprevizibile ale unui regim totalitar, iar eseistul, traducătorul şi jurnalistul Ion Ureche se stabileşte, definitiv, la Paris, unde nu izbuteşte să se impună decât prin câteva echivalenţe franceze ale unor poezii româneşti, care i-au atras simpatia şi recunoaşterea lui Mircea Eliade şi Alexandru Ciorănescu.
*
C[onstanţ]a, 12 noiembrie [1935]
Dragă Pericle,
Îţi scriu din Constanţa emerdantă3, în care mi se face rău de plictiseală, dar unde şi tocmai din această cauză, dorm şi mănânc ca un paşă.
Dragul meu Pericle, te rog să fii amabil cum ai fost mereu şi să-mi răspunzi la ce te rog acum – adică să-mi transmiţi rezultatele la Sociologie4 şi Etică5, dacă s-a dat oralul (Era vorba să nu se dea. După cum, poate ştii, Gusti6 fiind ocupat) şi cum stau eu.
Ce-am făcut la Pedagogie teoretică7, iarăşi te rog foarte mult să-mi scrii.
Voi ce-aţi făcut, v-aţi curăţit creierii în sâmbăta în care am plecat eu? Maestrul nostru plin de bilete de concerte, ce face? Dă-i salutări prieteneşti din partea emmerdantului.
Pericle, mon cher, nu uita să-mi scrii o c[arte] p[oştală] cu ceea ce te rog şi mai ales te rog să mă avertizezi dacă se poate să mă înscrii la Seminarul Pedagogic8 când te înscrii şi tu.
Ca să te înscrii, ai nevoie de o cerere la secretar, pe care să se notifice că eşti absolvent.
Te rog cu toată seriozitatea şi aş spune cu toată disperarea să te îngrijeşti puţin de situaţia mea.
Tu şi cu Ureche mă puteţi ajuta, nu-mi refuzaţi această dovadă de camaraderie, şi vorbeşte, dacă vrei, cu maestrul care e prieten cu Sulea9 şi cu Brândză10 de la Sem[inarul] Pedagogic – s-ar putea să mă înscrieţi şi pe mine, şi n-aş mai rămâne în urma voastră şi am fi trei ca totdeauna.
Pentru aceasta e nevoie ca tu, dragă Pericle, să-mi iei două- trei absolvenţe (Pintilescu-Greco mi-a promis o lucrare pentru Enciclopedie; mi-a promis că o să ţi-o dea ţie şi după cum te-am rugat şi înainte, ai să fii bun să i-o dai tu lui Posescu11 şi să-mi treacă absolvenţa).
Ştiu oroarea ta de examene şi profesori, şi o împărtăşesc şi eu şi îmi dau seama ce corvoadă nesuferită îţi cer să începi pentru afacerile mele destul de nesigure şi încurcate, dar nu am pe altcineva şi sunt jenat de aceste rugăminţi pe care ţi le înşir de-a lungul scrisorii, în loc să-ţi spun alte lucruri mult mai frumoase şi mai interesante.
Dar e o chestiune care mă frământă, mai mult decât îţi închipui, deoarece e în joc raţia mea (ciorba mea) care ar zbura dacă nici acum nu termin cu mizeria de Facultate.
Aşadar, te rog pentru a nu ştiu câta oară să ai grijă de mine şi în primul rând să faci un sacrificiu de câte două ore, timp de două- trei zile, din timpul tău preţios, şi să mă înscrii la Seminar.
E, în primul rând, ceea ce te rog mai mult; dacă e nevoie, şi cred că nu o să se poată altfel, de 300 lei plus orice cheltuială de trambalare, ţi-i trimit imediat – numai te rog scrie-mi.
Dacă nu mai e timp să ţi-i trimit până la 15, dă-i tu şi ţi-i trimit tot în timpul acesta. Rămâne ca să-ţi mulţumesc şi ţie şi maestrului printr-un chef după Crăciun, când voi fi lângă voi în Bucureşti.
Carnetul meu de cursuri e la Maestrul.
Încă o dată, vă rog, nu mă uitaţi şi când vă înscrieţi voi, înscrieţi-mă şi pe mine.
Aştept răspunsul tău cu nerăbdare, în care te rog să mă pui în curent şi cu lucrurile mai interesante din domeniul muzical şi artistic.
Te îmbrăţişează,
Şuly
P.S.
Adresa mea – Ş. Gheorghiu, B[ulevar]d[ul] Principesa Ileana, nr. 25, Constanţa.
[Domnului Pericle Martinescu, Calea Victoriei, nr. 168, Bucureşti].
*
C[onstaţ]a, 21 martie [1936]
Dragă Pericle,
Te salut cu o largă îmbrăţişare marină şi te felicit pentru Adolescenţii tăi.
În sfârşit visul rău s-a terminat şi au ieşit la lumina zilei.
Nu uita de promisiunea ce mi-ai făcut-o în toamna umflată de febre care trecu, şi trimite-mi autograful tău pe fruntea absorbită de concepţii a Adolescenţilor12.
Eu îţi fac acum o rugăminte – te rog să-mi faci un serviciu – am nevoie de un certificat care să ateste că sunt absolvent al anul[ui] IV al Fac[ultăţii] de Filosof[ie] pentru un serviciu acolo la Buc[ureşti] sau aci la Const[anţa], nu ştiu încă – însă un serviciu tot este.
Te rog pe tine să mi-l scoţi şi în dublu exemplar – aşa se cere.
În acelaş[i] timp te rog să-mi spui ce-ai făcut tu cu licenţa, cred că ţi-ai luat-o.
Te felicit şi pe acest domeniu anticipat şi mai te rog să-mi spui cum stau cu situaţia mea de student – dacă mi-ai luat lucrare la Oprescu13 cum te rugasem, dacă se mai poate lua, şi dacă maestrul Ureche mai are Carnetul meu de studii şi nu l-a pierdut.
Te rog spune-mi ce e cu mine şi dacă se poate să faci ceva pentru descurcarea situaţiei – fă-o şi gratitudinea mea va fi a unui marchiz.
Emmerdantul de Ureche ce face? Mai e prin Bucureşti? Spune-i că-l salut şi că tot maestru rămâne, în faţa ochilor mei, fie ce-o fi!
Pericle fă-mi chestia cu certificatul în dublu exemplar şi trimite-mi-o urgent pe adresa – Bul[evardul] Domniţa Ileana, nr. 25.
Cum les bonnes comptes font les bons amis totul ce cheltuieşti mă priveşte ridicat la puterea 4.
Cu drag,
Şuli
[Domnului Pericle Martinescu, Redacţia revistei „Vremea“, Strada Carol, nr. 10, Bucureşti – Bulevardul Domniţa Ileana, nr. 5, Constanţa].
Note
Originalele celor două scrisori, inedite, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din Bucureşti.
1. Adrian Păunescu – Benedictina osârdie a frazei exemplare. Interviu cu Taşcu Gheorghiu în Sub semnul întrebării. Ediţia a 2-a adăugită. [Bucureşti], Cartea Românească, 1979, p. 277–283. 1a. Vasile Rebreanu şi Miron Scorobete – Cu microfonul dincoace şi dincolo de Styx. Volumul 2. Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1981, p. 160-171.
2. Gheorghe Perian – Taşcu Gheorghiu. [Fişă de istorie literară] în Dicţionarul scriitorilor români [Volumul 2] – D–L. Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1998, p. 374-375.
2a. Corina Popescu – Taşcu Gheorghiu. [Fişă de istorie literară] în Dicţionarul general al literaturii române. [Volumul 3]. – E–K. Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2005, p. 320.
3. Agasantă.
4-5-7. În conformitate cu însemnările lui Pericle Martinescu pe această epistolă, situaţia se prezintă astfel – Sociologie a primit calificativul Bine; la Etică a obţinut Suficient, iar la Pedagogia teoretică a fost notat cu Insuficient.
6. Dimitrie Gusti (1880-1955), filosof. Profesor de Sociologie şi Etică la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti.
8. Funcţiona pe lângă Facultatea de Litere şi Filosofie, îşi avea sediul în actualul Colegiu Naţional „I.L. Caragiale“, se numea Seminarul Pedagogic „Titu Maiorescu”, iar absolvirea cursurilor oferea posibilitatea candidaţilor să ocupe, prin concurs, un loc în învăţământul secundar.
9-10. I. Sulea-Firu şi Emil M. Brândză erau profesori la Seminarul Pedagogic din Bucureşti.
11. Alexandru Posescu (1903–1990), profesor de Filosofie. În anul 1935 era la catedra de Enciclopedia Filosofiei al cărei titular era filosoful P.P. Negulescu.
12. Pericle Martinescu – Adolescenţii de la Braşov. Cu o postfaţă a autorului Bucureşti, Editura Adevărul, 1936, 400 pagini. 13. George Oprescu (1881-1969), istoric şi critic de artă. Profesor de Istoria Artei la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius