http://www.magisteriu.ro/interventia-papei-la-finalul-exercitiilor-...
Intervenţia Sfântului Părinte
Papa Benedict al XVI-lea
la încheierea exerciţiilor spirituale
ţinute de Cardinalul Gianfranco Ravasi
pentru Papa şi Curia Romană
sâmbătă, 23 februarie 2013
Iubiţi fraţi,
Iubiţi prieteni,
La sfârşitul acestei săptămâni aşa de dense din punct de vedere spiritual rămâne numai un cuvânt: mulţumesc. Mulţumesc vouă pentru această comunitate rugătoare în ascultare, care m-a însoţit în această săptămână. Mulţumesc, mai ales, Dumneavoastră, Eminenţă, pentru aceste “drumuri” aşa de frumoase în universul credinţei, în universul Psalmilor. Am rămas fascinaţi de bogăţia, de profunzimea, de frumuseţea acestui univers al credinţei şi rămânem recunoscători pentru că Cuvântul lui Dumnezeu ne-a vorbit în mod nou, cu forţă nouă.
“Arta de a crede, arta de a ne ruga” era firul conducător. Mi-a venit în minte faptul că teologii medievali au tradus cuvântul “logos” nu numai cu “verbum”, ci şi cu “ars”: “verbum” şi “ars” sunt interschimbabile. Numai în cele două împreună apare, pentru teologii medievali, toată semnificaţia cuvântului “logos”. “Logos”-ul nu este numai o raţiune matematică: “Logos”-ul are o inimă, “Logos”-ul este şi iubire. Adevărul este frumos, adevărul şi frumuseţea merg împreună: frumuseţea este sigiliul adevărului.
Şi totuşi Dumneavoastră, plecând de la Psalmi şi de la experienţa noastră de fiecare zi, aţi subliniat puternic şi că acel “foarte frumos” din cea de-a şasea zi – exprimat de Creator – este permanent contrazis, în această lume, de rău, de suferinţă, de corupţie. Şi aproape pare că cel rău vrea permanent să murdărească creaţia, pentru a-l contrazice pe Dumnezeu şi pentru a face de nerecunoscut adevărul său şi frumuseţea sa. Într-o lume astfel marcată şi de rău, “Logos”-ul, Frumuseţea veşnică şi “Ars” veşnică, trebuie să apară drept “caput cruentatum”. Fiul întrupat,“Logos”-ul întrupat, este încoronat cu o coroană de spini; şi totuşi chiar aşa, în această figură suferindă a Fiului lui Dumnezeu, începem să vedem frumuseţea cea mai profundă a Creatorului şi Răscumpărătorului nostru; putem, în tăcerea “nopţii întunecate”, să ascultăm totuşi Cuvântul. A crede nu este altceva decât, în întunericul lumii, a atinge mâna lui Dumnezeu şi astfel, în tăcere, a asculta Cuvântul, a vedea Iubirea.
Eminenţă, mulţumesc pentru tot şi să mai facem “drumuri”, ulterior, în acest misterios univers al credinţei, pentru a fi tot mai capabili să ne rugăm, să vestim, să fim martori ai adevărului, care este frumos, care este iubire.
La sfârşit, dragi prieteni, aş vrea să vă mulţumesc vouă tuturor, şi nu numai pentru această săptămână, ci pentru aceşti opt ani, în care aţi purtat împreună cu mine, cu mare competenţă, afect, iubire, credinţă, povara slujirii petrine. Rămâne în mine această recunoştinţă şi chiar dacă acum se termină comuniunea “exterioară”, “vizibilă” – aşa cum a spus cardinalul Ravasio – rămâne apropierea spirituală, rămâne o profundă comuniune în rugăciune. Având această certitudine mergem înainte, siguri de victoria lui Dumnezeu, siguri de adevărul frumuseţii şi al iubirii.
Mulţumesc vouă tuturor.
Traducător: pr. Mihai Pătraşcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 23.02.2013
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius