Ierni cu zăpadă în Bucureştiul interbelic

[Bucuresti]

http://www.rador.ro/2020/12/24/ierni-cu-zapada-in-bucurestiul-inter...

În 1932, un tânăr din provinicie pe numele său Traian Demetrescu se înscria la Şcoala Superioară de Război din Bucureşti şi, în paralel, la şcoala de pilotaj. Patru ani mai târziu era angajat la Flotila Aerostaţie din Pantelimon unde avea să lucreze până la intrarea României în război. În toţi aceşti ani, până la plecarea sa pe front, a avut timp să petreacă ierni şi veri în Bucureşti, să cunoască beneficiile civilizaţiei, să îndrăgească „Micul Paris”, cum i se spunea proaspăt occidentalizatei capitale a României Întregite. Povestirile fostului locotenent Demetrescu despre Crăciunul de atunci, despre plimbările şi magazinele de pe Calea Victoriei, despre această lume, aproape uitată, de acum 90 de ani, sunt ca desenele unei ilustrate trimisă de antecesorii noştri de sărbători.

„Era un obicei: plimbarea pe Corso, aşa se numea, cum e la Cluj <Corso>. Seara, dacă ieşeai pe Bulevard, de la Calea Victoriei până jos, bulevardul care trece pe lângă Agenţia de Turism Brezoianu, între Brezoianu şi Calea Victoriei era Corso. La ora 6 lumea se ducea şi se întorcea, se ducea, se întorcea, până pe la 9.

Pe Bulevardul Elisabeta…

Da, pe Bulevardul Elisabeta… Aşa era obiceiul. Şi eu ieşeam. Şi ţin minte că îmi îngheţau picioarele de nu le mai simţeam iarna. Nu mai spun că aicea unde e Romarta Copiilor era un magazin mare care, de Crăciun, era plin numai de jucării, <moşi Crăciun>, chestii de-astea, dar era foarte frumos… Erau ierni, nu ca astea, erau ierni cu zăpadă. Plus de asta, mai era şi altceva: pe vremea aia erau şi sănii cu cai, dar sănii de-alea cum se văd prin filme, cu [bară] ondulată, aicea unde stătea birjarul era [o banchetă]… era el cu şapcă şi cu o manta de catifea şi cu brâu. Iar de la cai până la el era o plasă, ca zăpada să nu poată să o arunce în ochii [călătorilor]. Te plimbai pe bulevard cu sania. Şi ţin minte […] unii care aveau sănii mici se înşiaru unul după altul şi mergeau cu un tren de vreo 30-40 metri, un rând de săniuţe una după alta, se plimbau aşa.

Ce mai era?!.. De exemplu, era o plăcere să te plimbi la Şosea cu trăsura. Mă urcam în Piaţa Victoriei şi mă duceam pe Kiseleff, pe unde e Arcul de Triumf şi te plimbai, aşa era obiceiul pe vremea aia. […] Sau dacă, de exemplu, ai făcut o petrecere… că aşa se făcea pe vremuri, adică eu ştiu că aşa se obişnuia, ieşeai dimineaţa din local şi atuncea te duceai în gura Oborului să mănânci o ciorbă de potroace ca să te dregi. Aşa făceam, acolo, în gura Oborului unde e magazinul ăsta Bucur-Obor era o cârciumioară, nu era local mare, o cârciumioară. Te duceai să te dregi, mâncai o ciorbă de potroace sau o ciorbă de burtă, gata! […] Oamenii erau alţii, să ştiţi! Era altfel, pentru că puteai să te întorci noaptea la ora 3 acasă, nu-ţi era teamă că te atacă cineva sau nu ştiu ce. […]

Magazine deosebite vă amintiţi?

Magazine deosebite erau pe Victoriei, Dragomir Niculescu. Dragomir Niculescu era un magazin unde găseai de toate, acolo pe colţ. Iar de pe strada aia, fostă Regală, era altă intrare, acolo se bea numai bere şi beau berea Schwaben Brau care e bere neagră, amară, erau oameni care special numai de asta [veneau], că asta e adevărata bere, amară. Iar pe partea astălaltă intrai în magazine. Eu ţin minte că de Crăciun mă duceam şi comandam un curcan făcut gata, îi puneam numai nişte cartofi, o salată, ceva – şi venea băiatul [cu ea] acasă. Eu, ca militar, n-aveam voie să am în mână niciun pacheţel, aşa era pe vremea aia…”

[Interviu de Octavian Silivestru, 2000]