Ibn Battuta – marele călător

[altmariusistoric]

Ibn Battuta – marele călător

http://introducere-la-islam.blogspot.ro/2007/01/ibn-battuta-marele-...

Abd Abdullah Muhammad Ibn Battuta, cunoscut şi sub numele de Şams ad-Din, a fost născut la Tanger, Maroc, în ziua de 24 februarie 1304 d.H. (703 Hijra). A părăsit Tanger în ziua de 14 iunie 1325 (a doua zi a lunii Rajab, 725 Hijra), pe când avea vârsta de 21 de ani. Călătoriile sale au durat mai mult de 31 de ani, după care s-a reîntors la Fez, Maroc, la curtea Sultanului Abu ‘Inan şi i-a dictat povestea sa lui Ibn Juzay. Scrierile rezultate sunt cunoscute ca faoimoasa operă Călătoriile (Rihala) lui Ibn Battuta. A murit la Fez în 1369 d.H.

Ibn Battuta a fost singurul călător medieval despre care se ştie cu certitudine că a vizitat pământurile fiecărui şef politic musulman contemporan lui. A călătorit şi în Ceylon (azi Sri Lanka), China, Bizanţ şi Sudul Rusiei. Simpla adiţionare a călătoriilor sale este estimată la nu mai puţin de 75.000 de mile terestre, o cantitate care probabil că nu a fost depăşită înainte de inventarea motorului cu aburi.


Călătoriile

În cursul primei sale călătorii, Ibn Battuta a traversat Algeria, Tunisia, Egiptul, Palestina şi Siria, ajungând până la Makkah. După ce a vizitat Iraqul, Şirazul şi Mesopotamia s-a întors din nou pentru a împlini Hajj-ul la Makkah, unde a rămas timp de trei ani. Apoi călătorind spre Jeddah, a ajuns în Yemen pe mare, a vizitat Aden şi apoi a plutit spre Mombasa, Estul Africii. După ce a ajuns la Kulwa, s-a întors la Oman şi a repetat pelerinajul la Makkah în 1332 d.H. prin Hormuz, Siraf, Bahrain şi Yamama. Ulterior plănuieşte să ajungă în India, dar odată ajuns la Jeddah, pare să se răzgândească (probabil datorită lipsei unui vas care să ajungă cu el în India), şi vizitează a doua oară Cairo, Palestina şi Siria, ajungând apoi la Aleya (în Asia Mică) pe apă şi călătorind prin Anatolia şi Sinope. Navighează pe Marea Neagră şi după multe peripeţii ajunge la Constantinopole prin Sudul Ukrainei.

La întoarcere, a vizitat Khurasanul prin Khawarism (Khiva) şi cunoscând toate oraşele importante ca Bukhara, Balkh, Herat, Tus, Maşhad şi Nişapur, traversează munţii Hindukuş prin trecătoarea Khawak ajungând în Afghanistan, după care trece prin Ghani şi Kabul pentru a intra în India. După ce vizitează Lahri (lângă oraşul Karachi de astăzi), Sukkur, Multan, Sirsa şi Hansi, ajunge la Delhi. Timp de câţiva ani Ibn Battuta se bucură de ocrotirea Sultanului Muhammad Tughlaq, şi în cele din urmă este trimis de acesta ca ambasador în China. Trecând prin India Centrală şi Malwa, închiriază un vas din Kambay până la Goa, şi după ce vizitează multe porturi înfloritoare de-a lungul coastei Malabar ajunge în Insulele Maldive, de unde se îndreaptă spre Ceylon. Continuându-şi călătoria, debarcă pe coasta Ma’bar (Coromandal) şi se întoarce din nou în Maldive, de unde se îndreaptă spre Bengal şi vizitează Kamrup, Sylhet şi Sonargaon (lângă Dhaka). Navigând de-a lungul coastei Arakan ajunge în Sumatra şi mai târziu ancorează la Canton după ce trecuse prin Malaya şi Cambodgia. În China călătoreşte spre nord până la Pekin prin Hangşow. Reîntorcându-se pe propriile urme ajunge la Calicut şi ia un vas până la Dhafari şi Muscat, de unde trecând prin Paris (Iran), Iraq, Syria, Palestina şi Egipt împlineşte cel de-al şaptelea şi ultimul pelerinaj la Makkah în noiembrie 1348 d.H., după care se întoarce în oraşul natal Fez. Călătoriile sale nu se încheie aici – mai târziu vizitează Spania musulmană şi pământurile Nigerului, dincolo de Sahara.

La întoarcerea la Fez, Ibn Battuta şi-a dictat relatările călătoriilor sale lui Ibn Juzay al-Kalbi (1321-1356 d.H.) la curtea Sultanului Abu Inan (1348-1358 d.H.). Lui Ibn Juzay i-au trebuit trei luni ca să-şi ducă la bun sfârşit munca, pe care a terminat-o în ziua de 9 decembrei 1355 d.H.

Cf. sursa.

Publicat de Radu Iliescu