Gindul zilei - 3 aprilie 2011

[altmariustotal catolic]

Cristos este calea spre lumină, spre adevăr, spre viaţă

Din Tratatele asupra Evangheliei după Ioan ale sfântului Augustin, episcop

(Trat. 34, 8-9: CCL 36, 315-316)

Domnul a spus în mod concis: Eu sunt lumina lumii, cine mă urmează nu umblă în întuneric, ci va avea lumina vieţii (In 8,12), şi cu aceste cuvinte porunceşte un lucru şi promite un alt lucru. Aşadar, să căutăm să împlinim ceea ce porunceşte, pentru că altfel am fi neruşinaţi şi obraznici cerând ceea ce a promis, pentru a nu auzi, la judecată, reproşul: Ai făcut ceea ce ţi-am poruncit, ca să poţi cere acum ceea ce ţi-am promis? Deci, ce anume ai poruncit, Doamne, Dumnezeul nostru? Îţi va răspunde: Să mă urmezi. Ai cerut un sfat de viaţă. Despre care viaţă dacă nu aceea despre care s-a spus: La tine este izvorul vieţii? (Ps 35[36],10).

Aşadar, să începem repede, să-l urmăm pe Domnul, să rupem lanţurile care ne împiedică să-l urmăm. Dar cine va putea rupe aceste lanţuri dacă nu ne ajută cel căruia i s-a spus: Ai sfărâmat lanţurile mele? (Ps 115[116],16). Despre el, un alt psalm spune: Domnul eliberează pe cei închişi, Domnul ridică pe cei împovăraţi (Ps 145[146],7.8).

Ce urmează cei care au fost eliberaţi şi ridicaţi, dacă nu lumina de la care aud spunând: Eu sunt lumina lumii, cine mă urmează nu umblă în întuneric? (In 8,12). Da, pentru că Domnul luminează pe cei orbi. Fraţilor, acum ochii noştri sunt îngrijiţi cu medicamentul credinţei. Într-adevăr, mai înainte, el a amestecat saliva sa cu pământ, pentru a-l unge pe cel care se născuse orb. Şi noi ne-am născut orbi din Adam şi avem nevoie să fim luminaţi de el. El a amestecat saliva cu pământ: Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi (In 1,14). A amestecat saliva cu pământ, pentru că fusese spus: Adevărul va răsări din pământ (Ps 84[85],12), iar el spune: Eu sunt calea, adevărul şi viaţa (In 14,6).

Ne vom bucura de adevăr atunci când îl vom vedea faţă în faţă, pentru că şi acest lucru ne este promis. Într-adevăr, cine ar îndrăzni să spere ceea ce Dumnezeu nu a binevoit nici să promită, nici să dea?

Vom vedea faţă în faţă. Apostolul spune: Acum cunoaştem în mod imperfect; acum vedem ca într-o oglindă, neclar; însă atunci vom vedea faţă în faţă (cf. 1Cor 13,12). Iar apostolul Ioan adaugă în scrisoarea sa: Iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu, dar nu s-a arătat încă ce vom fi. Ştim că, atunci când se va arăta, vom fi asemenea lui, pentru că îl vom vedea aşa cum este (1In 3,2). Aceasta este marea promisiune.

Dacă îl iubeşti, urmează-l. Tu spui: Îl iubesc, dar pe care cale trebuie să-l urmez? Dacă Domnul Dumnezeul tău ţi-ar fi spus: Eu sunt adevărul şi viaţa, tu, dorind adevărul şi tânjind după viaţă, cu siguranţă ai fi căutat calea pe care să ajungi şi la una şi la cealaltă. Þi-ai fi spus ţie însuţi: mare lucru este adevărul, mare lucru este viaţa: o, dacă ar fi posibil pentru sufletul meu să găsească mijlocul pentru a ajunge la ele!

Tu cauţi calea? Ascultă-l pe Domnul care îţi spune în primul rând: Eu sunt calea. Înainte de a-ţi spune unde trebuie să mergi, a arătat mai întâi pe unde trebuie să treci: Eu sunt calea, a spus el! Calea pentru a ajunge unde? La adevăr şi la viaţă. Mai întâi îţi arată calea ce trebuie s-o iei, apoi capătul unde vrei să ajungi. Eu sunt calea, eu sunt adevărul, eu sunt viaţa. Rămânând la Tatăl, el era adevăr şi viaţă; îmbrăcându-se cu trupul nostru, a devenit cale.

Nu ţi se spune: Trebuie să te osteneşti să cauţi calea pentru a ajunge la adevăr şi la viaţă; nu ţi se spune aceasta. Leneşule, ridică-te! Însăşi calea a venit la tine şi te-a trezit din somn, dacă chiar te-a trezit. Ridică-te şi mergi!

Poate că tu cauţi să mergi, dar nu poţi, pentru că te dor picioarele. Pentru ce motiv te dor? Pentru că au trebuit să parcurgă cărări dure impuse de egoismul tău tiranic? Însă Cuvântul lui Dumnezeu a vindecat şi şchiopi. Tu spui: Da, am picioare sănătoase, dar nu văd drumul. Ei bine, să ştii că el a luminat chiar şi orbi.