altmarius

cultură şi spiritualitate

Gheorghe Hurmuzaki si ziarul „Bucovina”

Gheorghe Hurmuzaki si ziarul „Bucovina”

 

 http://www.scritube.com/jurnalism/Gheorghe-Hurmuzaki-i-ziarul-Bu192...

 

 “Gazeta româneasca pentru politica, religie si literatura” – primul ziar din Bucovina

 

 Hurmuzachestii, angajati în toate actiunile culturale si nationale din Bucovina, au înteles ca principala arma de lupta politica este presa. Astfel, „într-un consiliu de familie se decide înfiintarea unui ziar într-o tarisoara, unde pâna atunci se citea în cercuri prea restrânse numai unele ziare germane, ici-colea si franceze”[1]. Dificultatile care se puneau în calea realizarii acestei idei erau multe, dar mai ales era vorba de partea materiala care a trebuit sa cada exclusiv în seama familiei Hurmuzaki. Se ia hotarârea ca ziarul proiectat sa iasa în limbile româna si germana, în text paral 424x232e el, cu periodicitate saptamânala si sa poarte numele „Bucovina”. Pentru aceasta se cerea însa ca cel ce va sta în fruntea lui sa fie la înaltimea vocatiei si sa cunoasca perfect ambele limbi. Alegerea a cazut si de data aceasta pe fratii Hurmuzaki. Cel harazit sa fie primul redactor al „Bucovinei”, „gazeta româneasca pentru politica, religie si literatura”, a fost Gheorghe.

La 15 octombrie 1848, tipograful Ferdinand Eckhardt a înaintat Administratiei Bucovinei, Creisamtului din Cernauti, anuntul de aparitie al primului ziar din Bucovina. El comunica acestui birou ca va publica în editura proprie din Cernauti un ziar scris în limba româna si germana care o sa apara odata pe saptamâna, si ca va raspunde pentru el în fata autoritatilor . De fapt, Eckhardt, nu s-a ocupat decât de partile tehnice, pe când redactarea si raspunderea pentru cele publicate cadeau mereu în seama lui George Hurmuzaki. Ziarul a aparut între 20 octombrie 1848 si 2 octombrie 1850. Publicarea unui ziar, scrierea articolelor, corecturile, reprezenta o munca care consuma puterile unui singur om, motiv pentru care la începutul anului 1849 George îsi asociaza în redactie pe fratele sau Alecu, iar spre sfarsitul anului 1849 îi cedeaza acestuia cu totul redactia ziarului [2].

George Baritiu, care îi cunostea personal pe fratii Hurmuzaki, le-a dat poate cea mai adevarata caracteristica. El scria: „George, acea figura dulce si amabila, care dorea sa aiba brate spre a cuprinde cu ele câte un milion de români dintr-o data, si Alexandru, acel cap genial, cu inima simtitoare totdeauna mai mult pentru altii decât pentru sine, acesti doi frati venisera tocmai la timp spre a lua în anii regeneratiunei pe umerii lor cele mai grele misiuni, din câte erau de împlinit în acea epoca mare”[3].

„Bucovina” ilustra pe larg soarta românilor ardeleni, transformându-se în reprezentantul si aparatorul politic al acestora, mai ales când în primavara anului 1850 „Gazeta de Transilvania” a lui George Baritiu a fost sistata, corespondentele din Ardeal publicate în „Bucovina” Hurmuzakestilor au devenit foarte numeroase. În lucrarea sa intitulata „Fratii George si Alexandru Hurmuzaki si ziarul Bucovina”, Teodor Balan scria : „atunci când în Ardeal ziarul lui Baritiu apuse, iar în Principatele Românesti autoritatile militare rusesti suprimasera orice manifestare libera a populatiei, ziarul „Bucovina” era singurul organ publicistic românesc independent. El atunci reprezenta toata românimea”[4].

Primul numar va aparea la 4/16 octombrie 1848, subintitulându-se „Gazeta româneasca pentru politica, religie si literatura”. În programul de fond scris de Gheorghe  Hurmuzaki se poate vedea tendinta nationala si patriotica a gazetei. „Foaia noastra – preciza redactorul sef – va fi defensorul intereselor nationale, intelectualesi materiale ale Bucovinei, reprezentantul nevoilor si dorintelor ei, organul bucuriilor si suferintelor ei”. Un interes deosebit a avut gazeta „Bucovina”fata de situatia politica din Moldova. Acest lucru este de altfel explicabil când ne gandim ca Bucovina facuse parte din Moldova dar si prin faptul ca acolo era un alt Hurmuzaki si anume Constantin, care furniza pentru „Bucovina” stirile privitoare la Moldova, el fiind de fapt informatorul si omul de legatura al refugiatilor. Dar erau si alti corespondenti, acei pribegi moldoveni, care la 1848, au poposit în casa de la Ceranauca si colaborând la ziar îsi aratau recunostinta. Pentru fratii Hurmuzaki cât si pentru intelectualii români, Bucovina era „unita prin firestile legaturi a unei aceleasi nationalitati, a istoriei, a religiei, a naravurilor si a multor altor relatii de trebi si de familii”[5].Redactia „Bucovinei”se ocupa mult de situatia interna a acestei sari. Din coloanele ziarului putem observa ca Mihai Sturdza, domnul Moldovei, care alungase din tara ce la mai de seama elemente nu era deloc simpatizat. Fata de el redactia „Bucovina”nu avea nici rezerve si frazele care i se adresau în coloanele ei nu erau de felul acelora care formeaza decorul unui ziar. Bucovina la anul 1821 fusese azil pentru multi moldoveni , care fugisera de urgia turcilor, „astazi însa este un domn pamântean cu un guvern ce se zice national , care pune în fuga pe moldoveni”[6]. Când Mihai Sturdza a parasit Moldova si a venit Grigore Ghica, noul domn, redactia „Bucovinei” a respirat usurata, iar noul domn este primit cu mare bucurie. Chestiunea interna a Moldovei nefiind bine stabilita, critici la adresa Moldovei vor mai fi, dar persoana domnului nu mai este amintita. De data acesta nu domnulci rusii sunt cei vinovati.

Gazeta „Bucovina”, imbratisând cu caldura interesele tuturor românilor , reprezenta prin articolele publicate unitatea de gândire si de simtire a intelectualitatii din toate partile românismului. În acelasi timp orice atac sau insinuare fata de neamul românesc, „Bucovina” le respingea, polemizând cu dovezi temeinice si nimicind asertiunile calomnioase de orice fel. În coloanele gazetei vom gasi semnaturile bucovinenilor: Eudoxiu, Gheorghe, Alexandru si Constantin Hurmuzaki, Iraclie Porumbescu, caruia fratii Hurmuzaki îi încredinteaza secretariatul redactiei[7]., ale moldovenilor Vasile Alecsandri ,M. Kogalniceanu, C. Negri, V. Pogor; a muntenilor Dimitrie Bolintineanu, , V. Cârlova; ardelenilor Andrei saguna, G. Baritiu si mai ales a lui Aron Pumnul.

Idealurile fundamentale ale poporului român, precum necesitatea unitatii national-statale, erau exprimate de gazeta „Bucovina” fara echivoc. Astfel, în articolul „Unirea Moldovei cu Ţara Româneasca”, se arata cât se poate de clar ca „aceasta unire între doua parti ale aceleasi natii, s-a dorit pururea de cei mai însemnati barbati ai României. Mihai Viteazul, domnul Ţarii Românesti, ajunsese a se numi Mihail, cu mila lui Dumnezeu, Domnul Ţarii Românesti, al Moldovei si chiar al Ardealului...”În acelasi articol se protesta fata de Rusia care, le facea românilor, din acesta dorinta fireasca de unire învinuirea „de crima capitala”[8].

Redactia definea misiunea gazetei în ceea ce priveste dezvoltarea culturii nationale, în spiritul programului „Daciei literare”: sa devina „o oglinda a activitatii intelectuale a românilor”. Publicarea în gazeta „Bucovina” a unor articole si scrieri literare de catre autori români din toate provinciile românesti, l-a determinat pe N. Iorga sa afirma ca aceasta „ajunge a fi o revista literara cum nu mai era alta , un fel de urmare - fara conducere si necontenita colaborare din partea lui Kogalniceanu – o „Dacie literara”de odinioara[9].

De asemenea, gazeta „Bucovina” a contribuit în mod substantial la despartirea Bucovinei de Galitia si câstigarea autonomiei provinciale; ea a militat pentru ca românii din  Bucovina sa aiba scoli nationale, independenze de Galitia, egala îndreptatire a românilor cu celelalte neamuri din monarhia habsburgica : cereau cu insistenta o biserica nationala, independenta de Karlowitz pentru toti românii din imperiu care sunt o singura o singura natie si o limba româneasca si nu moldoveneasca, bucovineana sau transilvaneana etc. Doua erau principiile supreme în numele carora a luptat gazeta „Bucovina”: ideea unitatii culturale, spiriuale de neam si ideea unitatii national-politice a românilor. Pe aceasta din urma o concepeau mai întâi prin unirea unirea românilor sub sceptrul împaratului de la Viena. Aceasta era ideea unei Austrii federative în care fiecare nationalitate sa alcatuiasca un stat national autonom. În acelasi timp gazeta atragea atentia ca românii nu mai vor sa fie guvernati , tutelati politic sau sub protectorat strain ca pâna atunci ci dimpotriva, ei terbuie sa promoveze „cultul nationalitatii pe de o parte, modificarea si perfectionarea institutiilor politice si sociale”, pe de alta parte. Aceasta însemna îndepartarea alcatuirii sociale feudale din Principatele Române si realizarea de reforme care biruisera în statele europene apusene, asigurând egalitatea politica a cetatenilor.

 

 

Colaborarea gazetei „Bucovina” cu românii din Principate

 

În ceea ce priveste colaborarea gazetei cu românii din Principate, putem spune ca cea mai importanta a fost cea cu George Baritiu care în timpul cât a stat la Bucovina nu a renuntat la publicistica, ba chiar în luna august 1849 el a redactat singur gazeta Hurmuzakestilor, acestia fiind plecati la Dulcesti în Moldova. Numele lui baritiu era cunoscut mai de mult în cercurile intelectuale românesti din Bucovina, datorita foilor sale de la Brasov, „Gazeta de Transilvania” si „Foaie pentru minte, inima si literatura”, care relatau fapte din cele trei teritorii locuite de români. Cu redactia gazetei bucovinene, relatiile lui s-au stabilit, în mos indirect înainte de sosirea sa în Bucovina, prin Aron Pumnul, prieten apropiat si colaborator al foilor sale de la Brasov. Acesta îi solicitase lui Baritiu colaborarea la gazeta „Bucovina”, „cu câte un articol care s-ar cuveni sa fie cunoscut Europei, caci aceasta se citeste si în Germania”[10]. G. Baritiu a semnalat aparitia gazetei Bucovina într-o nota înserata în „Foaie pentru minte...”si intitulata „O noua gazeta româna”, apreciind ca articolele care apar în coloanele ziarului „sunt pline de foc patriotic”, iar în alta nota din aceeasi foaie , facea apel ca românii transilvaneni sa se aboneze la gazeta „Bucovina”, deviza acesteia fiind similara cu cea a foilor brasovene: „Unitatea organica a celor trei milioane de români din monarhia habsburgica”[11]. La începutul lunii septembrie 1849 G. Baritiu paraseste Bucovina si se întoarce la Brasov, la îndemnul episcopului Andrei saguna si a lui Andrei Muresanu. Plecarea sa din Cernauti este însotita de urmatoarele rânduri aparute în gazeta „Bucovina” : „Astazi a plecat de aici, spre a se întoarce în nefericita sa patrie, dupa o petrecere de câteva luni în mijlocul nostru, domnul G. Baritiu, redactorul mult renumitei „Gazeta de Transilvania”Barbat puternic la vorba ti la fapta , patriot luminat si nationalist învapaiat , iubind natia sa, ca si întreaga sa patrie, neprieten teoriilor utopice, fiind un om practic înainte de toate, în societate placut, amabil, în caracterul sau nepatat, pilduitor ca sot, parinte si amic, D-lui lasa la toti, care au avut bucuria a-l cunoaste mai de aproape, cea mai sincera stima a multora sale merite si o vie parere de raudespre plecarea sa...”[12].

Asa cum aflam dintr-o scrisoare a lui Alexandru Hurmuzaki din noiembrie 1849 catre George Baritiu, între redactiile publicatiilor, „Gazeta de Transilvania” si „Bucovina” s-a încheiat un contract de colaborare in conditii pe care Al. Hurmuzaki le considera cu „totul generoase”[13]. Cei doi se unesc în apararea unor idei ce îi intereseaza deopotriva pe românii din cele doua provincii românesti , cum a fost si cazul polemicii iscate între „Bucovina”si unele ziare nemtesti în problema Transilvaniei. O îndelungata si apriga polemica se poarta cu ziarul sasesc „Siebenburger Bote”. Abia ajuns acasa, Baritiu este solicitat de Al. Hurmuzaki sa-i dea datele necesare pentru a le raspunde celor de la ziarul sasesc, care aruncasera gazetei bucovinene epitetul de „calomniatori dosenesti”. Al. Hurmuzaki îl roaga pe Baritiu sa intervina în discutie, fiind convins ca numai el, cu autoritatea sa de istoric al Transilvaniei, îi poate reduce la tacere pe cei de la „Siebenburger Bote”. „Nimeni nu ar fi în stare a-i lovi ca D-ta, nimeni nu-i va sfarma cu puternica-ti si maiestoasa pana a veteranului între publicistii români, ca D-ta”[14].

G. Baritiu îi va trimite raspunsul sau, acesta fiind publicat în în nr. 36 al „Bucovinei” din 1849. Ceva mai târziu, cu ocazia unui alt articol jignitor din „Oesterreichische Corespondentz”, Alecu recurge din nou la sprijinul lui Baritiu, care-i trimite un articol în decembrie 1849.

Un colaborator constant al „Bucovinei” a fost Vasile Alecsandri, care rugat fiind de Alecu, a furnizat ziarului atât poezii, originale si populare, cât si studii despre poezia populara. Prima lui poezie trimisa ziarului a fost Pasarica, aparuta în numarul 1 din 14/26 februarie 1849. Poezia nu este semnata de autor, dar Alecu a tinut ca la sfârsit sa adaoge urmatoarea nota : „Iesita din condeiul unuia dintre cei mai slaviti poeti românesti”. Au urmat apoi poeziile Lacramioara, Strigoiul si altele, printre care se gaseste si poezia intitulata Adio Moldovei[15]. Din Constantinopole, Vasile Alecsandri a promis ca va trimite ziarului un bogat material , fiinca dorea ca „Bucovina” sa devina cel mai bun organ al raspândirii ideilor frumoase printre români[16]. Alecsandri s-a tinut de cuvânt si i- a trimis lui Alecu un nou ciclu de poezii , însotindu-le cu un studiu în forma de scrisoare. Din acesta serie de poezii populare trimise de Alecsandri faceau parte între altele poeziile: Codreanul, Toma Alimos, Blastamul,Sburatoriul, Calugarita, publicate în „Bucovina”în lunile octombrie 1849 si ianuarie-februarie 1850.

 

 

 

Avertizarile si sistarile gazetei „Bucovina

 

Declararea, la începutul anului 1849, a starii de razboi în Bucovina, Galitia si Cracovia, a avut consecinte negative asupra miscarii nationale a românilor. Comandamentul militar a lansat, la 10 ianuarie 1849, un manifest catre populatie, anuntând ca toate gazetele îsi vor înceta aparitia în afara de doua guvernamentale, de la Lemberg si Cracovia. În urma acestui ordin „Bucovina”îsi înceteaza aparitia, ultimul numar fiind difuzat la 5 ianuarie 1849. Ghe. Hurmuzaki asteapta un timp ca ordinul sa fie desfiintat însa la  28 ianuarie 1849 va înainta creisamtului Bucovinei o cerere prin care ruga pe seful acestui organ administrativ sa intervina la autoritatile militare din Lemberg pentru ca ziarul „Bucovina” sa poata aparea din nou, aratând ca atitudinea redactiei a fost mereu „strict loiala”. Apelul lui Gheorhe a avut succes. Guberniul din Lemberg dupa o prealabila întelegere cu cu generalul Hammerstein a permis prin nota din 8 februarie 1849, ca „Bucovina”sa apara din nou. Ziarul îsi continua aparitia de la 26 februarie 1849, inaugurându-si totodata cel de-al doilea an de activitate. Suprimarile care vor mai urma, de exemplu cea din iunie-iulie 1849, au fost din cauza unor articole, în care se discuta „în mod obraznic si razvratitor de spirite” arestare si maltratare de catre rusi si austrieci a lui George Baritiu. În numarul 18 din 22 iunie 1849 apare în „Bucovina” un articol intitulat „Pozitia ierarhiei române în Austria”, semnat E. H.( Eudoxiu Hurmuzaki ), pentru care Alecu a executat 5 zile de temnita. Acest articol era scris în spirit sagunian, evidentiindu-se rolul pe care biserica l-a avut în trecutul românesc. Ea a ocrotit „constiinta religioasa” a românilor contra mahomedanismului si catolicismului. În urma acestui conflict  cu autoritatile de la Lemberg, „Bucovina” nu a mai aparut aproape o luna. Aceste sistari au fost negresi neplacute iar cu trecerea timpului, în Ardeal chestiunile deveneau tot mai neplacute pentru români iar tonul în care erau scrise articolele din ziarul „Gazeta de Transilvania” era tot mai vehement, lucru care se observa si în corespondentele care soseau din Ardeal si erau publicate în „Bucovina”. Durerea era mare si în consecinta si stigatul de durere era tot mai strident. Apoi situatia politica în care se afla Moldova nu putea sa multumeasca pe redactorii gazetei bucovinene. În coloanele „Bucovinei” se discuta mult si în mod aprins despre împrejurarile politice sub care gemeau moldovenii. Ocupatia ruseasca îndeosebi de îndelungata, umplea de grija pe fratii Hurmuzaki, care se gândeau la solutionarea în alt înteles a chestiunii românesti decât cea pe care rusii o pregateau[17].

Asupra gazetei „Bucovina” plana pericolul sistarii definitive . Aceasta propaga în mod deschis ideile democratice si liberale si critica starile de lucruri din Ardeal si mai ales din Moldova. Acest lucru îl nelinosteste pe consulul Rusiei de la Iasi, care intervine pe cale diplomatica la Ministerul de interne din Viena, ca sa interzica aparitia ziarului, dupa ce acelasi consul intervenise la guvernul Moldovei pentru a opri intrarea ziarului în Moldova. Astfel de masuri a luat si domnul Mihail Sturdza, care a intervenit pe lânga agentiile diplomatice austriece sa opreasca trimiterea în Moldova a ziarelor din Bucovina si Transilvania. În urma acestor demersuri „Bucovina putea patrunde în Moldova, trimisa numai în plicuri cu scrisori sau pachete, trecute în tara prin contrabandisti evrei[18].

Pentru Rusia o gazeta româneasca redactata în apropierea Principatelor Române „în spirit constitutional si national”era ca un spin în ochii puterii protectoare, deoarece tarile vecine s-ar putea molipsi de ideile si principiile apusene. Rusii erau nelinistiti la gândul ca aceste idei ar putea sa destepte simtul national al românilor  iar acesta era un motiv pentru ca aparitia „Bucovinei”sa fie oprita si în Austria. De aceea consulul Austriei la Iasi, îi comunica la 4 ianuarie 1850, primului ministru din Viena, ca Doxachi, Constantin si Alexandru Hurmuzaki urmareau „ideea nebuna a întemeierii unui imperiuz daco-român” si foloseau ziarul „Bucovina”drept organ central al visurilor lor „primejdioase”[19].

Dupa toate acestea au venit sicane inchizitorii din partea guvernului din Viena, la care s-au adaugat neplaceri cu tipografia. Printr-o nota din 28 martie 1850, ministrul de interne austriac se adreseaza guvernatorului Bucovinei, baronul Henniger, atragându-i atentia ca articolele publicate de gazeta „Bucovina”, trec „dincolo de cadrul permis de lege”[20]. Ca urmare, guvernatorul trimite, la 3 aprilie 1850, o nota redactiei, prin care o avertizeaza ca  autoritatile nu vor accepta sa se scrie în continuare, în felul de pâna atunci, despre chestiunile politice din Austria si Principatele Române[21].

Avertizarea primita va produce o impresie adânca asupra lui Alexandru Hurmuzaki; el a fost oprit sa scrie despre situasia politica din Bucovina si Transilvania, unde românii sufereau jugul unei administratii militare nemiloase si chiar a fost amenintat sa-si schimbe atitudinea fata de situatia politica din Moldova, care nu poate multumi pe nimeni. Autoritatile din Moldova si consulul Rusiei la Iasi au continuat însa sa instige si mai mult oficialitatile din Viena împotriva gazetei „Bucovina”. Au fost facute reclamatii la Ministerul de externe austriac cum ca redactia „Bucovinei” cu felul ei incendiar de a scrie „nelinisteste mereu” spiritele moldovenilor si pe deasupra  are o atitudine „constant dusmanoasa”fata de guvernul austriac[22]. Ministerul de interne austriac cedând „repetatelor reclamatiuni”, ordona guvernatorului Bucovinei sa-l avertizeze personal pe Al. Hurmuzaki „pentru ultima data” pentru felul cum scrie el despre situatia politica din Bucovina, Transilvania si Moldova si-l împuterniceste pe guvernator sa controleze personal atitudinea acestui ziar[23].

Cu toate ca era confruntat cu tot felul de piedici si amenintari, gazeta „Bucovina”, sub conducerea lui Al. Hurmuzaki, la fel ca si a fratelui sau Gheorghe, nu a abdicat de la conduita ei consecvent româneasca. Alexandru era un ziarist militant, un conducator de opinii prin scrisul sau gazetaresc. Edificator în acest sens este si comunicatul redactiei din 1 iulie 1850 în care se arata printre altele : „Scopul principal spre care am nazuit si nazuim, dupa putinta, ne-a fost si ne este ca sa înfatisam înaintea guvernului imperial, într-o lumina adevarata, marea însemnatate a natiunii române pentru integritatea imperiului (...); ca nu numai Constitutia din 4 martie 1849, ci chiar propiul interes al imperiului cere ca românilor sa li se dea drepturi de o masura cu celelalte natiuni din marele imperiu si, mai mult, sa nu fie supusi altor natiuni, ci sa-si administreze ei treburile atât cele politice cât si cele bisericesti. Aceste drepturi le recunoaste Constitutia imperiala fiecarei natiuni, acestea le reclamam si noi românii pentru noi în toate petitiunile noastre de pâna acum, si aceste drepturi  - ajutati de prea demnii fii ai natiunii – le-am aparat si noi contra tuturor calomniilor, varsate asupa-ne în gazetele straine de catre vechii nostri dusmani care, înca tot ar mai visa sa ne opreasca si de aici înainte drepturile noastre si – spre batjocurirea Constitutiei si eternei dreptati – sa domneasca peste noi pe nedrept, ca si mai înainte, ce însa nu va mai fi! Aceasta tendinta ne ramâne neschimbata si pe viitor[24].

La 22 august 1850, ministrul de intrene din Viena va trimite a treia nota in chestiunea gazetei „Bucovina”, cerând guvernatorului de aici ca împreuna cu Comandamentul militar sa suprime ziarul. A fost somat verbal Al. H urmuzaki iar pentru linistirea ministrului austriac, guvernatorul Bucovinei îi comunica acestuia ca „Bucovina”, din sipsa de fonduri, în scurt timp va apune, si ca chiar de la un timp încoace nici nu mai apare[25].

Amenintarile si admonestarile primite au avut, fara îndoiala, repercursiuni asupra redactarii gazetei; din aprilie 1850 ziarul nu mai apare la timp ci cu mari întârzieri, iar din 3 mai 1850, vor aparea câte doua numere odata. Între 7 august-9 septembrie 1850, gazeta nu va mai aparea. Înca de pe 6 august redactia gazetei a facut cunoscut cititorilor ei urmatoarele : „Niste împrejurari, care amenintau totala nimicire si a acestei acum singure gazete a românilor din Austria , au produs o neplacuta întârziere în iesirea mai multor numere. Noi ne-am fi tinut de strânsa datornita a înstiinta onoratul public despre felurita natura a acelor împejurari[26].

Cu toate piedicile puse de autoritatile austriece, gazeta „Bucovina”, va reaparea, în zilele de 13 si 20 septembrie 1850, într-un moment cândpublicul românesccredea ca a încetat sa mai apara. Dupa aceata vor mai aparea trei numere, ultimul fiind cel de pe 2 octombrie 1850,dupa care gazeta a apus faara un prealabil anunt.

Opera culturala si nationala înfaptuita de gazeta „Bucovina” este incomensurabila. Ea devine cu atât mai importanta daca ne gândim la toate greutatile cu care a avut de luptat ziarul, si nu este vorba aici de greutatile de natura tehnica cu tipografia Eckhardt, nici de cele de natura redactionala, ci este vorba în special de greutatile de natura politica, cu deosebire de cele legate de cenzura.

Dupa suspendarea „Bucovinei”a  fost cu neputinta întemeierea altui ziar românesc. Partidul Hurmuzakestilor se va folosi pentru a-si duce lupta mai departe, de ziarul românilor din Banat, redactat de Vicentiu Babes, apartinând bogatei si importantei familii mocioni si de ziarul „Albina” din viena, la care redactorul Vasile Grigorovita, era de origine bucovinean, si uneori de „Concordia” din Pesta care aparea din 1860. Mari sunt meritele familiei Hurmuzaki pentru Bucovinasi pentru românism dar faptul ca au editat la Cernauti, în anii 1849-1850, un ziar polituc românesc, li se va socoti drept unul dintre cele mai mari merite ale lor. Fratii Gheorghe si Alexandru Hurmuzaki, ajutati în scrisul lor de ceilalti frati Constantin si Eudoxiu, încurajati si povatuiti de incomparabilul lor tata, au patruns în glasul vremii si au înteles obligatiile ce le incumba fata de românii de pretutindeni. Neluând în seama truda si cheltuielile , acesti frati s-au angajat fara ezitare la greaua munca a editarii unui ziar national, pentru apararea intereselor politice ale Bucovinei si pentru discutarea problemelor din Moldova, Muntenia si Ardeal. Astfel, gazeta „Bucovina” a devenit cu adevarat organul politic al românilor de pretutindeni, în lupta lor de eliberare si emancipare, de unitate nationala si statala.

 

 



[1] George Baritiu, Familia Hurmuzaki. Prefata la volumul  Eudoxiu cavaler de Hurmuzaki, Fragmente din istoria românilor, Tomul I, Bucuresti, 1879, p. XIII-XXIX.

[2] Teodor Balan, Fratii George si Alexandru Hurmuzachi si ziarul „Bucovina”, Societatea tipografica bucovineana, Cernauti, 1924, p. 12.

[3] George Baritiu, op. cit. p. XVI- XVII.

[4] Teodor Balan, op. cit. p.13.

[5] Ibidem, p. 19.

[6] “Bucovina”, nr. 3 din 3 noiembrie 1848, p. 21.

[7] Apud C. Loghin, O suta de ani de la nasterea lui Alexandru Hurmuzaki, Cernauti, 1924, p. 15.

[8] „Bucovina”, nr. 3 din 3 noiembrie 1848.

[9] N. Iorga, Istoria literaturii române, vol. III. 1998.

 

[10] Cornelia Bodea, 1848 la români. O istorie în date si în marturii, vol. II, Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1982, p. 958-959.

[11] Apud Mircea Cenusa, George Baritiu si ziarul „Bucovina”, în Anuarul Muzeului judetean Suceava, nr. VI-VII, Suceava, 1879-1980, p. 1818.

[12] „Bucovina”, nr. 31 din 5 octombrie 1849, p. 175.

[13] N. Banescu...........

[14] Apud N. Banescu, Gh. Baritiu. Legaturile sale cu românii din celelalte parti, în Convorbiri Literare, nr. 7/1908, p. 18.

[15] “Bucovina”, nr. 10 din 15/27 aprilie 1849.

[16] Ilie Luceac, Familia Hurmuzaki: între ideal si realizare, Editura Augusta, Timisoara, 2000, p. 153.

[17] Teodor Balan, op. cit., p. 28.

[18] G. sion, Proza, Bucuresti, 1915, p. 291.

[19] Leonida Boicu, Austri si Principatele Române în vremea razboiului Crimeii ( 1853-1856 ), Editura Academiei, Bucuresti, 1972, p. 69.

[20] Anexa 28 martie 1850.

[21] N. Banescu, Corespondenta familiei Hurmuzachi cu Gheorghe Barit, Valenii de Munte, 1911, Anexele XXII-XXIII.

[22] Teodor Balan, op. cit., p. 30-31.

[23] N. Banescu, op. cit., Anexa XXIV.

[24] Petru Russindilar, Hurmuzachestii în viata culturala si politica a Bucovinei, Editura „Glasul Bucovinei”, Iasi, 1995, p. 78.

[25] Anexa 22 august 1850.

[26] “Bucovina”, nr. 57 din 6 august 1850.

Vizualizări: 83

Comentariu publicat de Lucian Gruia pe Iunie 14, 2011 la 6:24pm
O realizare exceptionala pentru romani care a fost distrusa de puterile dominante. E foarte bine sa ne reamintim asemenea realizari importante pentru istoria neamului.

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !

Alătură-te reţelei altmarius

STATISTICI

Free counters!
Din 15 iunie 2009

198 state 

(ultimul: Guyana)

Numar de steaguri: 262

Record vizitatori:    8,782 (3.04.2011)

Record clickuri:

 16,676 (3.04.2011)

Tari lipsa: 44

1 stat are peste 600,000 clickuri (Romania)

1 stat are peste 90.000 clickuri (USA)

1 stat are peste 40,000 clickuri (Moldova)

3 state au peste 10.000 clickuri (ItaliaFranta,  

Germania)

6 state au peste 5.000 clickuri (Olanda, Belgia, Marea Britanie, Canada, UngariaSpania )

10 state au peste 1,000 clickuri (Polonia, Rusia,  Australia, IrlandaIsraelGreciaElvetia ,  Brazilia, Suedia, Austria)

50 state au peste 100 clickuri

23 state au un click

Rating for altmarius.ning.com 

altmarius.ning.com-Google pagerank,alexa rank,Competitor

DE URMĂRIT

1. ANTICARIAT ALBERT

http://anticariatalbert.com/

2. ANTICARIAT ODIN 

http://anticariat-odin.ro/

3. TARGUL CARTII

http://www.targulcartii.ro/

4. PRINTRE CARTI

http://www.printrecarti.ro/

5. MAGAZINUL DE CARTE

http://www.magazinul-de-carte.ro/

6 ANTICARIAT PLUS

http://www.anticariatplus.ro/

7. DEPOZITUL DE CARTI 

http://www.calinblaga.ro/

8. CARTEA DE CITIT

http://www.carteadecitit.ro/

9. ANTICARIAT ON-LINE
http://www.carti-online.com/

10. ANTICARIATUL DE NOAPTE

 http://www.anticariatuldenoapte.ro/

11. ANTICARIATUL NOU

http://www.anticariatulnou.ro

12. ANTICARIAT NOU

https://anticariatnou.wordpress.com/

13. ANTICARIAT ALEPH

https://www.anticariataleph.ro/

14. ANTIKVARIUM.RO

http://antikvarium.ro

15.ANTIKVARIUS.RO

https://www.antikvarius.ro/

16. ANTICARIAT LOGOS

http://www.anticariat-logos.ro/

17. ANTICARIAT.NET

http://www.anticariat.net/informatii-contact.php

18. TIMBREE

www.timbree.ro

19. FILATELIE

 http://www.romaniastamps.com/

20 MAX

http://romanianstampnews.blogspot.com

21. STAMPWORLD

http://www.stampworld.com

22. LIBMAG

https://www.libmag.ro/oferta-carti-polirom/?utm_source=facebook-ads-7-99-polirom&utm_medium=banner-facebook&utm_campaign=7-99-polirom-facebook&utm_content=new-3

23. BUCURESTIUL MEU DRAG

http://www.orasul.ro/

24. MAGIA MUNTELUI

http://magiamuntelui.blogspot.com

25. RAZVAN CODRESCU
http://razvan-codrescu.blogspot.ro/

26.RADIO ARHIVE

https://www.facebook.com/RadioArhive/

27.EDITURA UNIVERSITATII CUZA - IASI

http://www.editura.uaic.ro/produse/colectii/documenta/1

28. EDITURA ISTROS

https://www.muzeulbrailei.ro/editura-istros/

29 ORIZONTURI CULTURALE

http://www.orizonturiculturale.ro/ro_home.html

30. SA NU UITAM

http://sanuuitam.blogspot.ro/

31. MIRON MANEGA
http://www.certitudinea.o

32. NATIONAL GEOGRAPHIC ROMANIA

https://www.natgeo.ro/revista

33. KORUNK

http://ideakonyvter.ro/53-korunk

Insignă

Se încarcă...

Anunturi

Licenţa Creative Commons Această retea este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creativ

Note

Erfolgsgeschichte Taunusbahn

Creat de altmariusclassic Sep 13, 2013 at 11:02am. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Sep 13, 2013.

Schnell und Steiner

Creat de altmariusplus Iun 19, 2013 at 1:59pm. Actualizat ultima dată de altmariusplus Iun 19, 2013.

Grosse Kunstfuehrer zum Schnell &Steiner

Creat de altmariusclassic Dec 21, 2012 at 6:55pm. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Dec 21, 2012.

© 2019   Created by altmarius.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor