Gândul zilei - 31 iulie 2018

[altmariustotal catolic]

31 iulie 2018 Pârga învierii în Cristos Din tratatul Împotriva ereziilor, de sfântului Irineu, episcop (Cartea 3, 19, 1.3 – 20, 1: SCh 34, 332.336-338) Cuvântul lui Dumnezeu s-a făcut om şi Fiul lui Dum­nezeu s-a făcut Fiu al omului, pentru ca omul, care se uneşte cu Cuvântul lui Dumnezeu şi primeşte adopţia, să devină fiu al lui Dumnezeu. De fapt, noi nu am fi putut primi nestricăciunea şi nemurirea într-un alt mod decât unindu-ne cu nestricăciunea şi nemurirea. Şi cum am fi putut să ne unim cu nestricăciunea şi nemurirea decât dacă mai întâi nestrică­ciunea şi nemurirea nu ar fi devenit ceea ce suntem noi, pentru ca ceea ce era stricăcios să fie absorbit de nestricăciune şi ceea ce era muritor să fie absorbit de nemu­rire, ca noi să primim adopţia de fii? Fiul lui Dumnezeu şi Domnul nostru este, aşadar, Cuvântul Tatălui şi Fiul Omului, deoarece s-a născut ca om din Maria, care era şi ea din neamul omenesc; prin această naştere omenească a devenit Fiul Omului. În acest sens, însuşi Domnul ne-a dat un semn în adân­curile pământului şi în înălţimile cerului, un semn pe care omul nu-l ceruse, deoarece el nu sperase niciodată că o fecioară ar putea să rămână însărcinată şi, rămâ­nând fecioară, să nască un fiu; că acest fiu ar fi Dumnezeu cu noi (cf. Is 7,10-17), care s-ar coborî în adâncurile pământului în căutarea oiţei pierdute (care, de fapt, era creatura sa) şi s-ar urca în înălţimi ca să-l ofere şi să-l încredinţeze Tatălui pe omul care fusese regăsit, făcând din el însuşi pârga învierii omului. Astfel, aşa cum capul a înviat din morţi, tot aşa vor învia şi celelalte membre ale trupului (adică orice om care va mai fi găsit în viaţă, după ce se va fi împlinit timpul condam­nării sale din cauza neascultării), care sunt ţinute împre­ună de legături şi articulaţii şi sunt întărite de creşterea dată de Dumnezeu, în timp ce fiecare membru îşi are în trup locul său propriu. În casa Tatălui sunt multe lăcaşuri, căci şi în trup sunt multe mădulare. Mărinimos a fost, aşadar, Dumnezeu, care, în căderea omului, a prevăzut această victorie care să fie dobân­dită prin Cuvânt. Căci pe când puterea se arăta pe deplin în slăbiciune, Cuvântul arăta bunătatea şi puterea minunată a lui Dumnezeu.