Gabriela Cretan - Poem pentru Cezar Ivanescu

[altmariusliterar]

Gabriela Cretan
http://www.revistanoinu.com/Poeme-pentru-Cezar-Ivanescu.html
@Toate drepturile rezervate


NECONSOLATUL PRINŢ


Lui Maître


Cicuta maculata picurată în ureche.

A mea. În timp ce dormeam. O muzică

distrugătoare.

Vocea lui dând foc partiturii.

Anatema pe ochii vrăjmaşilor.

(Surâsul scrobit al lor ca al unora

care au fost traşi în ţeapă.)


Cum stă la masă cu nevolnicii, cu plânşii

medici, predicatori, ambasadori, negustori

şi cum pre noi o-nfricoşată sete ne tot arde

iar el îşi rupe carnea în bucăţi

şi ne îmbie

la saţietate, la mâncare


cum o lucire sceptică, tăioasă

cade pe pietrele gravate cu rac şi scorpion

pe degetele lungi care notează-n fugă

glose şi marginalii, miniaturi

ex-libris

pe pagini ca bila neagră amare


cum cei mai ticăloşi îşi zdrelesc genunchii

sub apăsarea metalică, atunci când răsare

la polul opus – de neajuns, de necuprins,

un silogism perfect

însingurându-se în monada augustă

(în oul lunar în care însuşi el se cloceşte)…


văd imprudenta-i mână care scrie

linsă de fulgere

şi manuscrisul înflorit – o umbră vagă

străvezind hârtia

în vreme ce toţi mesagerii iadului

îl cotropesc şi-i urlă în spate,

declanşând fulguraţii de cifre stacojii,

un păienjeniş inextricabil de litere

diavoleşti

gravate cu sângele lui de hermeneut al neantului

iscodind

parcimonia principiilor, omologarea în Unu


şi strălucirea venelor subtile, alcătuind

o plasă senzitivă,

cvadrupla mască împrăştiind în jur

un cerc de foc, o dulce erezie


pe când coboară-n arderi sulfuroase

stema rece a frunţii

deasupra apelor mercuriale

însângerându-se de oglindire...


îl voi numi Neconsolatul Prinţ

cu moartea pre moarte călcând

mielul

iluminat de un trigon stelar

ce umple orizontul

(configuraţie abstractă şi străină)

însuşi iluminându-ne, cezareic...