"Şi L-au dus la locul zis Golgota, care se tălmăceşte "Locul Căpăţânii". Iar când L-au răstignit, era ceasul al treilea. Iar când a fost ceasul al şaselea, întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea. Şi la al nouălea ceas, a strigat Iisus cu glas mare: Eloi, Eloi, lama sabahtani?, care se tălmăceşte: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit? Iar unii din cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau: Iată, îl strigă pe Ilie. Şi alergând unul, a înmuiat un burete în oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea, zicând: Lăsaţi să vedem dacă vine Ilie ca să-L coboare. Iar Iisus, scoţând un strigăt mare, Şi-a dat duhul. Şi catapeteasma templului s-a rupt în două, de sus până jos. Iar sutaşul care stătea în faţa Lui, văzând că astfel Şi-a dat duhul, a zis: Cu adevărat, Omul acesta era Fiul lui Dumnezeu! Şi erau şi femei care priveau de departe; între ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic şi a lui Iosi, şi Salomeea, care, pe când era El în Galileea, mergeau după El şi Îi slujeau, şi multe altele care se suiseră cu El la Ierusalim." (Marcu 15, 22, 25, 33-41)
***
Prinderea, condamnarea şi răstignirea Domnului Iisus Hristos ne găsesc şi ne regăsesc, în fiecare an, având alte sentimente şi alte gânduri. Uneori suntem impresionaţi, alteori trecem foarte uşor sau impasibili pe lângă jertfa Domnului Hristos. Jertfa Mântuitorului dă o altă valoare vieţii, sufletului şi omului. Crucea Sa nu mai este un obiect de tortură, ci a devenit o scară pe care putem urca spre Rai. În jurul crucii de pe Golgota, am putea spune, s-a strâns omenirea întreagă şi-şi plânge păcatele. Ne întâlnim cu apostolii înfricoşaţi, cu mironosiţele descurajate, cu Maica Domnului având inima sfâşiată de durere. Cerul s-a întunecat, pământul s-a cutremurat, catapeteasma Templului s-a rupt. Toţi vorbeau despre un sfârşit, însă Domnul Hristos înnoia şi izbăvea lumea din robia păcatului. Cununa de spini, suliţa din coastă, piroanele din mâini şi picioare, greutatea crucii, pe toate acestea le-a îndurat Mântuitorul pentru sufletul meu şi pentru sufletul tău. Să nu ne împietrim inimile şi nici să ne amăgim conştiinţele. Toate faptele noastre sunt lovituri de bici, ascuţişuri de piroane, spini înţepători, vârfuri de lancie şi hlamide mincinoase. Noi trebuie să fim "micii cirinei" ce duc pe cale crucea Fiului lui Dumnezeu.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius