Despre infiintarea Societatii pentru Invatatura Poporului Roman

[Nemes Constantin]

                     Partea I-a din Scurta povestire despre Societatea pentru Invatatura Poporului Roman

 

   In august 1866, C.Esarcu gazduieste un grup de prieteni, membri ai societatii “Ateneul Roman”. V.A.Urechia propune infiintarea unei Societati pentru invatatura poporului roman, sub denumirea “Societatea amicilor instructiunii”, idee salutata de toti cei prezenti.

Cateva zile mai tarziu, V.A.Urechia prezinta un proiect al statutelor societatii, dupa modelul statutelor din alte tari, “modificate apoi dupa trebuintele tarii”. Se constituie un comitet de revizuire compus din Constantin Esarcu, Vasile Alexandrescu Urechia, George Missail, Alexandru Lupascu si Ioan Strajescu.

Dupa finalizarea statutelor, acestea au fost publicate in cateva ziare pentru aducerea la cunostinta publica si a fi desbatute.

 

   Au fost convocate doua adunari publice pentru dezbaterea statutelor.

V.A.Urechia, ales presedinte provizoriu la prima adunare, spunea:

“De mai multi ani era, asa zacand in aer, necesitatea si dorinta d`a se aduna cei ce isi iubesc tara, in jurul scoalelor ei, spre a le protege, a le priveghia, a provoca inmultirea si imbunatatirea lor, a accelera cu un cuvant, luminarea si cultura poporului roman. Amici ai constitutiunii si amici ai ordinei, si unii si altii au inteles, ca nu este ordine, nu este constitutiune posibila, unde nu este lumina, unde deci nu sunt scoale!...In fata terii sa ne unim si in fata terii sa tinem conjuratiunea, liga luminii contra intunericului,...Veniti sa faceti o francmazonerie noua, imi zicea odinioara un amic din cei intelepti, cari se tem a lua parte la lucrarile unde se cere energie si lupta...Da! O noua francmazonerie! francmazoneria luminii...Membrii societatii noastre, frati, nu prin semne cabalistice, ci prin lumina si romanitate, vor putea conta unii asupra altora...Si vor fi cu miile!...Astazi sute, maine mii, poimaine milioane!...Atunci se va realiza vorba poetului despre cei care lovesc in scoalele romane: Ca sarpele care rozand pila isi roade limba sa, asa scoalele, invatatura poporului, pe care ei vor s-o muste, clatinand-o si batjocorind-o, va roade capetele lor...Sa ne grupam, d-lor, in jurul scoalelor noastre si Romania mare va fi!”

La 14 octombrie 1866 se convoaca nominal (au fost invitati cei mai buni oameni din cultura romana de la acea vreme) o a treia adunare pentru corectarea si completarea statutelor si se constituie un nou comitet compus din 15 persoane, printre care: Alexandru Papiu Ilarian (1827-1877), I. Massim (1825-1877), A.T.Laurian (1810-1881), C.Esarcu (1835-1898), V.A.Urechia (1834-1901) , Alexandru Lupascu (1834-1902), Petre S.Aurelian (1833-1909), Comitele Scarlat Rosetti (1802-1872), Grigore N. Manu (m1903), George Sion(1821-1892), Constantin I. Stancescu (1837-1909), George Missail(1835-1906), Ioan Strajescu (1833-1873).

 

   Pe 8 noiembrie 1866 a fost convocata Adunarea Generala, care a aprobat forma finala a statutelor, acestea fiind scrise pe pergamente, semnate de persoanele intemeietoare si afisate in sala de onoare a Societatii.

Primul comitet ales era format din:

Presedinte: Scarlat Rosetti

Vicepresedinti: G.Sion, C.Esarcu, V.A.Urechia

Secretari: I.Circa, V. Eustatiu, Gr.N.Manu, P.Gradisteanu, I.Strajescu, G.Varnav

Casier: A.Lupascu

Numele dat societatii a fost: “Societatea pentru Invatatura Poporului Roman”.

 

   Societatea avea o Sectiune Centrala cu sediul in Bucuresti si trebuia sa aiba minim 10 sectiuni cu sediul in orase resedinta de judet, pentru ca Societatea sa fie definitiv constituita.

Prima adeziune la Societate a fost de la Ploiesti. Pana in martie 1867 s-au primit 21 de adeziuni, astfel incat pe 23 martie 1867 s-a convocat Adunarea Generala in sala Ateneului Roman (casa Beizadelei Costache Ghica). Cu aceasta ocazie, Scarlat Rosetti a declarat “Societatea pentru Invatatura Poporului Roman” definitiv constituita.

Scopul este declarat in art 1 al Statutelor:

“Societatea pentru Invatatura Poporului Roman” are de scop:

a) A propaga prin toate mijloacele putincioase invatatura printre Romani, fara deosebire de provincie, si a starui ca invatatura generala gratuita si obligatorie sa devina o realitate in Romania, asa ca sa ajunga a nu mai fi Roman fara sa stie a ceti si a scrie.

b) A conlucra la desvoltarea educatiunii nationale.

1.Protejand scoalele pe caile legale contra oricarei masuri lovitoare.

2.Creand si activand prin staruintele sale, inmultirea si imbunatatirea scoalelor.

3.Staruind din toate puterile pentru exacta punere in lucrare a donatiunilor facute in favoarea invataturii publice.

4.Aparand drepturile legitime ale corpului invatator prin toate mijloacele legale.

5.Ajutand pe junii scolari lipsiti de mijloace, fara distinctiune de provincia romana.

6.Activand si incurajand elaborarea de carti didactice, mai cu seama pentru scoalele primare, cat mai multe, mai bune si mai putin costatoare.

7.Staruind din toate puterile pentru infiintarea unei scoale profesionale romane spre renasterea si inflorirea comertului si industriei nationale”

 

   Pentru a putea beneficia de donatii imobiliare, Societatea trebuia sa fie declarata prin lege persoana morala. Astfel, in Monitorul Oficial Nr.27 din 6 mai 1887, apare decretul regal de promulgare a Societatii ca persoana morala:

“CAROL I

Prin gratia lui Dumnezeu si vointa nationala, Rege al Romaniei

La toti de fata si viitori, sanatate:

Corpurile legiuitoare au adoptat si Noi sanctionam ce urmeaza:

LEGE

Articol unic:-”Societatea pentru Invatatura Poporului Roman” este si ramane persoana morala.

Aceasta lege s-a votat de Adunarea deputatilor in sedinta de la 1 aprilie 1887 si s-a adoptat in unanimitate de 65 voturi.

Aceasta lege s-a votat si de Senat in sedinta de la 2 aprilie 1887 si s-a adoptat cu majoritate de 51 voturi contra 1.

Promulgam aceasta lege si ordonam ca sa fie investita cu sigiliul Statului si publicata prin “Monitorul Oficial”.

Dat la Castelul Peles la 1 mai 1887.

Carol

Ministrul Cultelor si Instructiunii Publice

D.A.Strurdza

Ministrul Justitiei

Eug.Statescu”

Aceasta lege a deschis calea multor donatii facute in sprijinul invatamantului romanesc, de catre oameni de pe tot cuprinsul tarii.

 

Primii presedinti ai Societatii pentru Invatatura Poporului Roman au fost:

Scarlat Rosetti: 1866-1869

Ion Eliade Radulescu: 1869-iunie 1871

Petre Poenaru: 6 iun 1871-1875

Scarlat Falcoianu: 16 februarie 1875-22 februarie 1876

C.Bozianu: 22 februarie 1876-martie 1882

General I.M.Florescu: aprilie 1882-7 iunie 1887 si 26 iunie 1888-mai 1893

G.Chitu: 7 iunie 1887-26 iunie 1888

I.P.Sf.Ghenadie Mitropolit Primat: 11 mai 1893-11 noiembrie 1897

 

   Din pacate, prima actiune de amploare a Societatii a fost aceea de a proteja scolile de “masurile lovitoare” date acestora si apararea drepturilor legitime ale “corpului invatator”, in conformitate cu art.1 lit b din Statute.

Guvernul dorea sa reduca numarul scolilor si salariile profesorilor.

 

   Nu era prima incercare de a reduce cheltuielile din invatamat prin reducerea numarului scolilor.

In “Analele Economice pentru cunoscinta Romaniei”, referindu-se la proiectul de buget pentru anul 1864 inaintat de guvernul condus de Kogalniceanu, prin care se propunea inchiderea unor scoli, Dionisie Pop Martianu (1829-1865, director al Oficiului Statistic, intemeietor al invatamantului economic romanesc) spunea:

“Candu sperantia unei natiuni de a se regenera, consista ca la noi numai in perspectiva ca din poporu se voru reinoi classa de mijlocu si cea mai inalta a societatei: in asemenea epoca stagnatiunea seu chiar retrogradarea pe unu anu in instructia poporului, este o perdere forte grava. Si mai mult surprinde,-ba neesplicabila chiaru, este desfiintarea scolei de arte din Bucuresci; una din putinele institutii ce are tera pentru a pregati un numeru orecare de juni in lupta economica ce va trebui se sustenemu in currendu, atatu cu streinii din tera, catu si mai alesu cu acea invasiune economica ce ne amenintia int`unu viitoriu

forte apropiatu. Puterea de actiune civilisatore a unui poporu este cu atatu mai mare, cu catu are o clasa de mijlocu mai numerosa. La noi acesta classa de abea incoltesce. Elementele ce o compunu seu sunt streine, seu daca sunt indigene, n`au cualitatile, n`au intelegintia si desteritatea in arte, si a meserii, campulu din care trebe se se sustena si a prin a carui possessiune potu se dobendeasca o ponderantia in destinele natiunei.” Trebuie mentionat ca in 17 judete din Muntenia, in anul 1863 se aflau doar 5768 de invatatori si profesori in sistemul de stat si particular, din care 4771 in comune si 997 in orase, din care 453 in Bucuresti. Masura reducerii numarului de scoli nu s-a mai luat, chiar a crescut numarul acestora in perioada imediat urmatoare.

 

   Sa deslusim putin ce s-a intamplat si in 1867.

Ministrul Ioan Strat (1836-1879) a prezenta Camerei un proiect de buget al Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice redus de la 23 milioane lei in 1866 la 19 milioane lei in 1867. Acest lucru insemna, printre altele, reducerea salariilor cadrelor didactice cu 25% pana la 40% .

Tot prin proiectul de buget pe 1867, ministrul intentiona desfiintarea unor scoli si institutii de cultura, unele infiintate prin donatii particulare. Era propusa desfiintarea scolii de belle-arte (singura din tara, cu o vechime de 15 ani), Institutul de Cultura Macedo-Roman, etc.

Presiunea exercitata de Societate asupra Camerelor a fost atat de mare, incat s-au gasit resurse pentru a se reveni asupra masurilor propuse.

C.Esarcu spunea: ”Cunoasteti cum reprezentatia nationala a respins toate masurile luate de Ministerul trecut in privinta scoalelor, si aceia dintre d-voastra, care au urmat desbaterile Adunarii au putut constata, ca toate actele si toate argumentele emise in raportul comitetului, adoptat si sustinut de d-voastra, au fost reproduse de oratorii, amici ai scoalelor, si au gasit un echo in spiritul tuturor deputatilor binecugetatori.”

 

 

 

 

 

 

[altmariustotal ortodox]

Extrem de interesanta aceasta incursiune in istoria unei societati care a contribuit masiv la modernizarea Romaniei, initiata de Regele Carol I.

Cred ca si acum, ar fi necesara o asemenea Societate, si mai ales, un asemenea Carol I...