cultură şi spiritualitate
Rugãciunea unui om bolnav
Sfinte Antoane, tu ai înteles cel mai bine cã sãnãtatea este un mare dar al lui Dumnezeu si de aceea ai mijlocit pentru multi oameni vindecarea de boli pe care medicii le declarau incurabile.
Priveste-mã si pe mine, care mã lupt cu boala si nu mã mai vindec. Doresc sã mã bucur de sãnãtate, pentru ca sã duc o viatã frumoasã si sã laud pe Dumnezeu prin munca mea, dar nu mã pot ruga asa cum se cuvine. Pentru trecerea de care te bucuri în fata lui Iisus, vindecãtorul celor bolnavi, mijloceste-mi si mie însãnãtosirea prin puterea Lui, pentru ca sã reiau datoriile mele de mai înainte.
Îti voi fi recunoscãtor si voi cãuta sã-mi folosesc viata pentru a face bine si pentru a-mi mântui sufletul. Iar dacã în planul lui Dumnezeu eu trebuie sã sufãr pentru ispãsirea pãcatelor mele si ale semenilor mei, te rog sã-mi dobîndesti rãbdarea si harul de a uni suferintele mele cu chinurile îndurate de Mântuitorul Iisus pe cruce, pentru ca astfel sã am parte de rãsplatã, împreunã cu aceia care-si poartã crucea cu rãbdare pe urmele Lui. Amin.
Rugãciune pentru un bolnav
O, milostive sfinte Antoane, care fiind plin de dragoste si de putere Dumnezeiascã ai ajutat pururea si pretutindeni pe aproapele tãu, si cu rugãciunea ta ai vindecat chiar si pe acela pentru care nu mai era nici o nãdejde, încât lumea toatã te numeste “Sfântul minunilor”, te rugãm sã-ti arãti puterea si iubirea ta fatã de sãrmanul bolnav N..., care si-a pus toatã încrederea în tine.
Dumnezeu, o slãvite Antoane, ti-a dat în cer puterea de a face minuni spre vindecarea bolnavilor de orice fel. De aceea, vino din cer ca un înger de mângâiere la patul acestui bolnav; alinã-i durerea sau redã-i sãnãtatea deplinã, dacã aceasta va fi spre mântuirea sufletului sãu.
Dacã însã Dumnezeu în vointa Sa de nepãtruns, a hotãrât ca el sã sufere mai departe sau chiar sã pãrãseascã aceastã vale de lacrimi, atunci fii de fatã în cel din urmã moment al vietii lui. Trezeste în sufletul lui o cãintã sincerã de pãcate, ca sã primeascã cu folos ultimele Sacramente; întãreste-l ca sã întâmpine moartea cu supunere / acceptare fatã de vointa lui Dumnezeu si astfel sã treacã din aceastã viatã la fericirea raiului, unde sã laude pentru toatã vesnicia milostivirile lui Dumnezeu si bunãtatea ta. Amin.
Îndepãrteazã de la noi paharul durerii si al amãrãciunii, iar dacã Dumnezeu a hotãrât altfel, dobândeste-ne rãbdarea si resemnarea / acceptarea la vointa Sa preasfântã.
„Vindecarea arborelui genealogic” de Kenneth McAll ; traducere din limba engleză de dr. Iosif Niculescu ; cu un studiu introductiv de Părintele Galeriu
http://www.slideshare.net/gflorentina/vindecarea-arborelui-genealog...
https://api.ning.com/files/35ZIGCQJYxnqrFrelwdlc8AOZ3ZQQRjO*U8ntAoFUAzpWbs0UKc*aBMIid-gV6ApWgEDyVBBQoH4oxTv-EEFSJWBQjacNVwG/Vindecareaarboreluigenealogic2010.doc
"Eu cred ca toata lumea, de la mic la mare, crede in minuni, chiar daca ascund foarte iscusit acest lucru. Unii oameni sunt convinsi ca nu exista minuni, totusi in momentele de criza spera sa se produca o minune. In interiorul fiecarui om matur sta bine ascuns un copil, asa cum era el insusi in copilarie, care in mod sincer asteapta o minune, ceva magic si spera la ceva mai bun.
Eu personal cred in minuni, in magie. De fapt e ceva mai mult decat o simpla credinta,..."
(Anatol Basarab)
Cuviosul Pimen cel bolnav
În viaţa cuviosului Pimen vom găsi acel exemplu
demn de urmat al ridicării fără reproş a crucii suferinţelor
provocate de boli. Vom fi învăţaţi să înfruntăm cu răbdare
şi recunoştinţă orice suferinţă trupească, deoarece numai
astfel devenim şi mai puternici în lupta noastră
duhovnicească. «Căci puterea lui Dumnezeu se
desăvârşeşte în slăbiciune27». Vom fi învăţaţi de asemenea
că trebuie să-i ajutăm cu răbdare pe fraţii noştri aflaţi în
suferinţe trupeşti, ca şi cum L-am sluji pe însuşi Domnul.
27 ΙΙ Corinteni XII, 9.
272
Cuviosul Pimen a fost de mic copil foarte
bolnăvicios. S-a născut bolnav şi bolnav a crescut. Însă
suferinţa trupului său a fost aceea care nu a permis şi
îmbolnăvirea sufletului. Curat din pântecele maicii sale de
orice întinare sufletească, nu a cunoscut faţa dezgustătoare
a păcatului.
Adeseori fericitul îi ruga pe părinţii săi să-l ducă la
mănăstire şi să-l lase acolo să devină monah. Aceia însă
nici nu doreau să audă despre aşa ceva. Cu toate că băiatul
lor era atât de slăbuţ şi bolnăvicios, îl iubeau foarte mult şi
nu puteau pentru nici un motiv să se despartă de dânsul.
Odată însă tânărul se îmbolnăvi foarte grav, mai
grav decât în alte dăţi. Dintr-o pricină necunoscută trupul
său se umplu de răni iar doctorii nu reuşeau să-l vindece
cu nici un leac. Erau deznădăjduiţi pentru situaţia sa şi
aşteptau de acum să moară.
Atunci întristaţii părinţi se gândiră să ceară ajutorul
Domnului şi al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. L-au
luat pe fiul lor bolnav şi l-au adus la mănăstirea Peşterilor.
Au căzut la picioarele părinţilor şi i-au implorat plângând
să se roage pentru salvarea fiului lor.
Şi într-adevăr, părinţii au făcut îndelungi rugăciuni
pentru vindecarea tânărului. Iată însă că rugăciunea
tânărului fu mai puternică decât rugăciunea celorlalţi
împreună. Deoarece fericitul nu se ruga pentru
însănătoşirea sa. Dimpotrivă, îl ruga fierbinte pe
Dumnezeu ca să prelungească boala sa! Ştia că, îndată ce
s-ar fi făcut bine, părinţii lui l-ar fi luat de la mănăstire şi
l-ar fi împiedicat să-şi îndeplinească dorinţa sa cea mai
fierbinte şi anume aceea de a deveni monah.
Tatăl şi mama sa se găseau tot timpul lângă dânsul,
în camera în care fuseseră găzduiţi. De aceea nu reuşea să
273
intre în legătură cu părintele stareţ sau cu vreunul dintre
părinţi şi să le descopere dorinţa sa ascunsă.
Au trecut câteva zile, situaţia sănătăţii lui a rămas
în continuare foarte critică.
Într-o noapte priveghea, rugându-se pe ascuns,
întins pe patul suferinţei sale. Mai încolo, în aceeaşi
cameră, dormeau părinţii săi şi un pic mai departe nişte
angajaţi ai mănăstirii.
Deodată, ce vede! Îngeri luminoşi, sub înfăţişarea
unor tineri strălucitori, au intrat înăuntru şi au venit lângă
patul său. În spatele lor veneau şi alţii, care semănau cu
stareţul şi monahii mănăstirii, ţinând în mâini toate cele
necesare pentru tunderea în monahism: foarfecă, cruce,
lumânări, Sfânta Evanghelie, rasa monahală, mantia,
camilafca şi celelalte…
- Vrei să te tundem în monahism?, i-au spus cu
blândeţe tânărului ce rămăsese uimit.
- Sigur că vreau!, răspunse acesta bucuros.
Dumnezeu este cel care v-a trimis! Vă rog să îndepliniţi
acest dor inimii mele.
Au început îndată slujba tunderii, pe care au
săvârşit-o exact după rânduiala stabilită de tipic. I-au pus
numele Pimen.
Părul pe care i l-au tăiat, l-au pus într-o eşarfă
neagră.
Peste puţin timp noul monah stătea pe patul său
îmbrăcat cu veşmintele monahale şi având primită şi
schima cea mare. În mână ţinea lumânarea dăruită de
îngeri.
- Această lumânare va arde timp de patruzeci de
zile, frate Pimen, l-au asigurat îngerii. Întreaga ta viaţă va
fi un continuu martiriu din cauza bolii tale. Dumnezeu
274
îngăduie să suferi astfel, deoarece cunoaşte răbdarea şi
virtutea ta. Prin acestea vei câştiga împărăţia cerurilor şi
vei deveni şi o flacără strălucitoare, care va lumina, va
întări şi-i va învăţa pe oameni. Aşadar fii răbdător şi să ne
întâlnim cu bine în ceruri! Să ţii minte că mai înainte de
adormirea ta întru Domnul te vei face complet sănătos.
Pag. 225 - original
275
Acesta va fi semnul care te va face să înţelegi că a venit
ceasul plecării tale din această lume.
Îndată ce şi-au terminat această misiune sfântă,
îngerii l-au îmbrăţişat pe cuvios şi au plecat. Au trecut
apoi pe la biserică şi au lăsat eşarfa cu părul cuviosului
deasupra raclei cuviosului Teodosie.
Între timp fraţii care locuiau în chiliile apropiate au
auzit psalmodiile de la arhondaric. Şi-au închipuit însă că
stareţul, împreună cu alţi părinţi îl tundeau pe cel bolnav
în monahism sau că acesta deja adormise şi-i făceau slujba
stâlpilor. Au venit la arhondaric însă nu au văzut pe nimeni.
Părinţii săi dormeau. La fel şi muncitorii. Însă în aer plutea
o aromă de nedescris.
L-au văzut pe tânărul bolnav că era treaz şi
îmbrăcat în haine monahale, plin de bucurie şi
recunoştinţă.
- Ce s-a întâmplat, frate? Cine te-a tuns în
monahism? Ce psalmodii erau acelea pe care le-am auzit
noi, în vreme ce părinţii tăi care dorm aici înăuntru, nu leau
auzit şi continuă să doarmă?
Întrebările cădeau ca o ploaie asupra cuviosului.
- Eu cred că a fost stareţul, împreună cu câţiva
dintre părinţi şi cu câţiva tineri strălucitori. Au venit cu
toţii împreună, m-au tuns în monahism şi mi-au pus
numele Pimen. Aceia au psalmodiat. Mi-au dat şi această
276
lumânare. Mi-au spus că va arde timp de patruzeci de zile
continuu. Părul meu l-au pus într-o eşarfă neagră pe care
au lăsat-o în biserică.
Uimiţi şi emoţionaţi fraţii au alergat la biserică. Au
găsit-o însă încuiată. L-au trezit pe eclesiarh şi l-au
întrebat:
- A mai intrat cineva în biserică după
Miezonoptică?
- Nu, nimeni. Când am încuiat-o era goală. Şi
nimeni nu a mai deschis-o apoi.
- Şi cheile unde sunt?
- Sunt la părintele tipicar. Nu le dă niciodată
nimănui. L-au trezit pe tipicar. I-au istorisit cele întâmplate
şi i-au cerut să descuie biserica.
Când au intrat înăuntru, au văzut într-adevăr pe
mormântul cuviosului Teodosie eşarfa cu părul fericitului
Pimen.
Atunci l-au chemat pe părintele stareţ. Când a auzit
şi acesta cele întâmplate, rămase uimit şi începu să
cerceteze, nu cumva vreunii dintre fraţi îndrăzniseră să-l
tundă pe ascuns pe cel bolnav. Cercetările au rămas însă
fără nici un rezultat. De altfel, atât eşarfa cu părul
cuviosului, cât şi lumânarea care ardea fără să i se
topească ceara, erau dovezi evidente ale minunii şi ale
intervenţiei divine. Astfel, chiar dacă la început îşi pusese
serios problema valabilităţii slujbei de tundere, mai târziu
aceste semne minunate au alungat îndoielile sale şi l-au
umplut de bucurie duhovnicească.
Când fu deja sigur de această minune stareţul se
duse la fratele Pimen, îl îmbrăţişă şi-i spuse:
277
- Frate Pimen, este evident că de la însuşi
Dumnezeu, prin mâinile îngerilor Săi, ai primit marea şi
îngereasca schimă. Spune-ne însă, cum arătau aceia care
te-au tuns? Ai putea să-i descrii? Iată, aici în carte am
rânduiala acestei slujbe. Atunci când au săvârşit-o, au spus
acestea ce sunt scrise aici sau altceva…?
- Cinstite părinte, ce sunt aceste întrebări? Nu aţi
venit chiar dumneavoastră împreună cu alţi părinţi şi aţi
slujit toate după cum sunt scrise în această carte pe care o
ţineţi în mână…? Şi nu m-aţi asigurat că pentru tot restul
vieţii mele voi rămâne bolnav şi abia cu puţin mai înainte
de a adormi mă voi face bine…? Iar acum, vă rog, rugaţi-
vă pentru mine, sfinte părinte, ca să-mi dăruiască
răbdare pentru jugul ascultării şi pentru crucea bolii mele.
Astfel fericitul Pimen rămase de atunci definitiv la
mănăstirea Peşterilor. Stareţul şi ceilalţi fraţi din obşte nu
au mai avut nici un motiv să se îndoiască de arătarea cea
îngerească. De asemenea şi părinţii cuviosului, uimiţi de
această minune, nu au îndrăznit să se opună voii lui
Dumnezeu şi a fiului lor.
Cuviosul Pimen înfruntă de atunci cu curaj
martiriul bolii sale, care se înrăutăţise în asemenea grad,
încât cei care slujeau la spitalul mănăstirii erau dezgustaţi
profund de rănile sale pline de puroi şi cu greu se puteau
apropia de dânsul, din cauza mirosului urât pe care acestea
îl răspândeau. De aceea, de multe ori îl neglijau şi-l lăsau
câte două trei zile fără să-l îngrijească, flămând şi însetat,
fără să-l ajute nici în cele mai elementare nevoi ale sale.
Cuviosul însă le suporta pe toate fără să se supere.
Niciodată nu le reproşă fraţilor pentru acest tratament şi
niciodată nu se plânse la stareţ pentru comportamentul lor
lipsit de iubire frăţească. Dimpotrivă, slăvea şi mulţumea
278
lui Dumnezeu pentru toate pătimirile vremii de acum28 , pe
care le considera ca fiind nevrednice de mărirea care avea
să i se descopere29.
Într-o zi au adus la spitalul Lavrei pe unul dintre
monahi care era grav bolnav şi l-au aşezat lângă Pimen.
Astfel cei care slujeau, aveau să fie uşuraţi de faptul că,
puteau să-i îngrijească pe amândoi în acelaşi timp. Însă din
nou, de multe ori, evitau să vină la patul celor doi grav
bolnavi, lăsându-i singuri şi neajutoraţi. Cel mai mult
aceştia sufereau de sete.
Când fericitul Pimen văzu că celălalt monah era
foarte întristat din cauza acestei situaţii, îi spuse:
- Frate, dat fiind că cei ce trebuie să ne îngrijească
ne neglijează, dacă ţi-ar dărui din nou Dumnezeu
sănătatea, ai vrea să preiei şi tu ascultarea de a fi în slujba
celor bolnavi?
- Cu mare bucurie, răspunse acela. Dacă m-aş face
bine, i-aş îngriji până la moarte pe ceilalţi bolnavi cu jertfă
şi dăruire de sine.
- Iată atunci! Domnul te face bine! Vei fi din nou
sănătos! Însă să-ţi îndeplineşti promisiunea ta, slujindu-mă
nu doar pe mine, ci şi pe toţi ceilalţi fraţi bolnavi. Aceia
care nu şi-au îndeplinit cum se cuvine ascultarea lor, vor fi
pedepsiţi de Domnul cu o boală foarte grea şi dureroasă,
ca să-şi dea seama de păcatul lor, să se pocăiască şi să-şi
salveze sufletele.
Monahul care era bolnav se ridică îndată complet
sănătos şi începu să-l slujească pe cuviosul Pimen. În
28 Romani VIII,18.
29 Idem.
279
aceeaşi zi ceilalţi slujitori s-au îmbolnăvit greu, după
spusele cuviosului, şi au căzut la pat, unde au rămas în
stare critică pentru multă vreme. Cel care fusese vindecat
îi slujea cu mare dăruire pe toţi.
Din păcate însă, foarte curând, se dezgustă şi el de
rănile cuviosului Pimen şi începu să-l neglijeze. Într-o zi îl
lăsă chiar fără nici un ajutor, flămând şi însetat. Când se
duse însă să se odihnească într-una dintre chiliile mai
izolate ale Lavrei, fu îndată cuprins de o mare febră şi de
paralizie. Ardea şi se chinuia în dureri îngrozitoare. Nu
mai putea nici să vorbească ca să strige pe careva în ajutor.
Rămase acolo timp de trei zile, până când ajunse în
ultimul hal. Atunci Dumnezeu, care dorise în acest fel să-l
îndrepte, îi dărui din nou puterea de a vorbi.
- Salvaţi-mă, fraţilor, pentru numele lui Dumnezeu!
Mor! strigă din toate puterile.
Câţiva fraţi din obşte au auzit strigătele lui şi au
alergat să-l ajute.
- Spuneţi-i părintelui Pimen că mor! Să aibă milă
de mine şi să mă salveze din nou! spuse epuizat,
înţelegând motivul pătimirii sale.
L-au anunţat îndată pe cuvios despre cele
petrecute.
- Fratele care te îngrijea este pe moarte!
- «Ceea ce seamănă omul, aceea va şi secera»,
spuse acesta. Domnul L-a răsplătit astfel, deoarece m-a
lăsat fără hrană şi apă, încălcându-şi promisiunile făcute.
Însă pentru că Domnul, prin gura apostolului Său, ne-a
învăţat să facem bine tuturor oamenilor, «şi să nu
280
răsplătim răul cu rău30», mergeţi şi spuneţi-i: «Pimen te
cheamă. Ridică-te şi du-te».
Îndată ce i-au spus aceste cuvinte celui bolnav,
acesta şi-a revenit, s-a ridicat şi a alergat fără nici o
greutate la spitalul mănăstirii. Cuviosul l-a povăţuit atunci
cu cuvintele Domnului:
- «Iată te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai
păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău». Şi să ştii că
aceeaşi răsplată pe care o va primi în ceruri acela care
suferă crucea bolii sale fără să se plângă, o va primi şi
acela care-l îngrijeşte cu iubire frăţească. Eu pentru
răsplata cea cerească sufăr, fratele meu, slăvind pe
atotputernicul Dumnezeu. Acesta te-a vindecat de boala ta.
El mă poate vindeca şi pe mine, dacă I-aş cere-o. Eu însă
nu mi-o doresc, deoarece consider răbdarea mai preţioasă
decât sănătatea. Şi chiar dacă trupul meu ar putrezi cu
totul aici, la a doua venire a Domnului el va învia
nestricăcios. Să îndurăm aici mirosul putreziciunii, ca să
ne bucurăm dincolo de cereasca mireasmă. Ne întăreşte,
frate, în răbdare Mântuitorul Iisus Hristos zicând: «Prin
răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre». Iar
apostolul ne mângâie scriind: «Răbdaţi spre înţelepţire;
Dumnezeu se poartă cu voi ca faţă de fii. Căci care este
fiul pe care tatăl său nu-l pedepseşte? Iar dacă sunteţi
fără de certare, de care toţi au parte, atunci sunteţi fii
nelegitimi şi nu fii adevăraţi31».
Fu adânc impresionat şi se pocăi din adâncul inimii fratele,
luminat de poveţele cuviosului, cât şi de încercarea prin
30 Romani XII,17.
31 Evrei XII, 7-8.
281
care trecuse. De atunci, şi până la adormirea sa, luă în
primire şi îngrijirea pe timpul nopţii a fraţilor bolnavi.
Bravul imitator al dreptului Iov, cuviosul Pimen, trăi pe
patul suferinţei sale timp de douăzeci de ani de la tunderea
sa în monahism, slăvind şi lăudând neîncetat pe
Mântuitorul Iisus Hristos.
Când veni vremea plecării sale din această lume,
Dumnezeu trimise un semn revelator: în noaptea
precedentă, deasupra trapezei mănăstirii au apărut trei
stâlpi de foc luminoşi, care se întindeau către biserică.
Fraţii care i-au văzut au rămas uimiţi. Numai Dumnezeu
ştia însă atunci înţelesul acestei minuni. Mai târziu aveau
să o înţeleagă şi fraţii: Domnul vieţii şi al morţii trimisese
pe îngerii săi în întâmpinarea sufletului fericitului Pimen.
Când se lumină de ziuă, cuviosul îşi dădu seama că se
făcuse bine. Într-adevăr, orice semn al bolii sale dispăruse
de pe trupul său, în timp ce el însuşi, simţindu-se în putere
şi întreg la trup, se ridică în picioare. Înţelese atunci că
sosise ora ieşirii sale din lume.
Bucuros trecu pe la toţi fraţii din obşte, făcu în faţa lor
adâncă metanie şi-şi ceru de la toţi iertare cu smerenie.
- Eu voi părăsi această lume şi de aceea am venit
să-mi iau rămas bun de la toţi, le spuse monahilor, care nuşi
puteau crede ochilor, când îl văzură sănătos.
Apoi se întoarse din nou la spital şi le spuse celor
bolnavi:
- Fraţii mei, ridicaţi-vă şi urmaţi-mi, în numele
Domnului!
La acest cuvânt al cuviosului toţi bolnavii s-au
vindecat îndată! S-au ridicat din paturile suferinţelor lor şi
i-au urmat binefăcătorului lor, slăvind pe Dumnezeu!
282
Minunatul Pimen trecu pe la biserică, unde ceru să
primească pentru ultima dată Sfânta Împărtăşanie. Apoi
ridică pe umerii săi catafalcul şi se îndreptă direct spre
peştera unde urma să fie înmormântat, cu toate că
niciodată în viaţa sa nu fusese acolo şi nimeni nu-i arătase
vreodată drumul spre ea!
Îndată ce intră în peşteră făcu o metanie mare în
faţa mormântului cuviosului Antonie şi le arătă fraţilor,
care-l urmaseră, locul în care urma să fie îngropat.
La sfârşit cuviosul tăcu pentru o vreme şi aşteptă.
Era o tăcere sugestivă, o tăcere de moarte, ce a fost în cele
din urmă întreruptă de strigătul său de bucurie:
- Au venit, fraţilor! Au venit aceia care m-au tuns
în monahism şi mă vor lua cu dânşii!
După aceste cuvinte pline de bucurie sfântă, se
întinse pe catafalc, închise liniştit ochii şi-şi predă sufletul
în mâinile Domnului.
Cu cinste şi cu evlavie, părinţii i-au îngropat
sfinţitul trup în locul pe care-l arătase, ridicând imnuri
către Dumnezeu.
(Patericul Lavrei Pesterilor de la Kiev)
Filmul / Cartea Baptist(a) cu copilul vindecat miraculos / bazat pe fapte reale ! :
https://www.osv.com/OSVNewsweekly/Article/TabId/535/ArtMID/13567/Ar...
‘Heaven is for Real’, Todd Burpo
“Raiul e aievea = Heaven is for Real”
Regia Randall Wallace
http://www.cinemagia.ro/filme/heaven-is-for-real-579225/
http://www.elefant.ro/carti/lecturi-motivationale/spiritualitate/ra...
https://en.wikipedia.org/wiki/Heaven_Is_for_Real_%28film%29
https://en.wikipedia.org/wiki/Heaven_Is_for_Real
D-zeu face minuni (si e normal sa faca asa) si pt baptisti (neo-protestanti) spre surpriza (si nemultumirea) multora…
https://nathandickey.wordpress.com/2014/04/16/heaven-is-for-suckers...
http://ndestories.org/colton-burpo/
V. si:
“Intoarcere din Lumea de Dincolo” cartea de dr. George G. Ritchie
http://www.divin.ro/?53t4l&v7f2k=3944
Viaţa lui Philippus Theophrastus Bombast de Hohenheim, cunoscut sub numele de Paracelsus şi esenţa învăţăturilor sale despre Cosmologie, Antropologie, Pneumatologie, Magie şi Vrăjitorie, Medicină, Alchimie şi Astrologie, Filozofie şi Teozofie / Franz Hartmann ; traducere din limba engleză Ilie Iliescu
Bucureşti : Herald, 2004. - 240 p. ; 20 cm. - (Logos)
Titlul original în lb. engleză: "The life of Philippus Theophrastus, Bombast of Hohenheim, known by the name of Paracelsus and the substance of his teachings concerning cosmology, anthropology, pneumatology, magic and sorcery, medicine, alchemy and astrology, philosophy and theosophy". - Titlul pe copertă "Paracelsus : viaţa şi învăţătura"
https://www.uploady.com/#!/download/mNy1EyaYjxB/MsEd6Pd6pbUGyhM5
http://bibliocult.ucoz.ro/load/colectii_txt/paracelsus_viata_si_inv...
http://www.drrenfro.com/healing-testimony
Cancerul a umplut Raiul de sfinți, spunea Sfântul Paisie Aghioritul :
Asta s-ar întâmpla deoarece bolile apar datorită păcatelor, iar în starea de păcat în care trăiește lumea, este imposibil să nu existe boli grele. A încerca să vindeci unele boli fără a dezrădăcina păcatul este echivalent cu a acoperi o rană cu puroi, să o faci frumoasă pe deasupra și să spui că totul este bine. Asta ar însemna să vindeci trupul, iar sufletul nu. Este o nebunie: întreținem corpul, spunem că este frumos, iar pe dinăuntru este stricat.
Din această cauză, atunci când cineva se îmbolnăvește, înainte sa meargă la doctor i se spune să meargă la preot să se spovedească. Nu numai pentru că o operație poate să fie fatală, ci și din cauza că trebuie înlăturată o eventuală cauză a bolii, care poate fi păcatul. Pentru aceasta însă, este nevoie de o spovedanie adevărată, iar nu de o formalitate, cum din păcate fac majoritatea. Putem avea lucruri din trecut, care să ne urmărească, și de care poate noi nici nu ne dăm seama.
Afară de păcatele evidente ale desfrânării, lăcomiei și mâniei, putem să fi avut păcate prin care să fi supărat pe Dumnezeu, iar noi nici să nu ne dăm seama: poate am nedreptățit pe cineva, am supărat vreun preot, am fost blestemați de vreun părinte trupesc sau Doamne-ferește duhovnicesc, am ocărât vreo văduvă săracă, vreun copil orfan, sau alte păcate pe care trebuie să le căutam. Problema este că, odată cu trecerea mai multor ani, unii nici nu mai pot să-și amintească păcatele respective, mai ales dacă nici nu au conștientizat atunci când le-au făcut. De aceea nu le rămâne decât să-și ducă canonul prin boala ce o suferă, iar la spovedanie să spună că-i pare rău pentru cele ce a greșit, și nu și-a dat seama.
Am mai spus că o cauză a bolilor este și industrializarea lumii, schimbarea lucrurilor sănătoase făcute de Dumnezeu. De aceea, atunci când ne spovedim, să spunem că ne pare rău și pentru părtășia noastră, a tot ce se întâmplă rău în jurul nostru. Proorocul Iezechiel spune că Dumnezeu va pedepsi pe toți cei care nu plâng “din cauza multor ticăloșii care se petrec” în jurul lor (cf. Iezechiel 9, 4-6).
Vezi, când se strică casa, stăpânul ei nu poate sta nepăsător. Tot astfel şi stăpânul trupului, sufletul, nu poate sta nepăsător, dacă i se strică casa, adică trupul. Acum încearcă să-l tină pe stăpân în casă cu fier, cu… oţel, cu vitamine A, B, C…, adică să-i ajute pe bolnavi cu ştiinţa, dar nu pot fi ajutaţi toţi în felul acesta, ci, cu ajutorul pe care îl oferă nu fac altceva decât să le prelungească viata lor suferindă, sau mai bine zis, să le prelungească durerea. Pentru că nu ajunge numai ştiinţa, ci este trebuinţă şi de credinţă şi rugăciune. Uneori văd şi aici în mănăstire pe surorile care sunt medici că vor să-l ajute pe cel bolnav mai mult cu ştiinţa, decât cu încrederea în Dumnezeu şi cu rugăciunea. Rugăciunea făcută din inimă le va da o diplomă medicală mai înaltă, care le va face să înceteze de a mai folosi ştiinţa omenească. De obicei, când se cultivă dragostea cu durere pentru toţi oamenii, atunci lucrează dumnezeieştile puteri, numai să existe smerenie adâncă în suflet, pentru ca acesta să nu se mândrească crezând că aceste puteri sunt ale lui şi astfel să fie nedreptăţit Dumnezeu.
Nu trebuie să uităm însă că Hristos le poate tămădui şi pe cele care nu se pot vindeca de medici, dar trebuie să existe un motiv serios şi creştinul să fie foarte credincios şi foarte dăruit lui Hristos.
– Adică, Părinte, atunci când oamenii suferă, să nu ceară ajutor medical?
– Nu am spus aceasta, copilul meu! Nu spun “nu-i da, de pildă, oxigen”, ca să se sufoce omul. Vreau să spun ce trage bolnavul pentru a fi ajutat omeneşte şi că trebuie să facem rugăciune pentru ca Hristos să-i ajute pe bolnavi şi să nu sufere. Dacă este ceva grav, să-l rugăm pe Hristos să-l ia la El cu o mângâiere de a Sa. Căci atunci când Hristos îi mângâie puţin pe oameni pe mână, le dispar toate şi se fac sănătoşi. Iar după aceasta nu mai este nevoie nici de medicamente, nici de alte leacuri. Dacă îi mângâie pe faţă este şi mai bine. Iar dacă îi îmbrăţişează, le înmoaie şi inima. Aţi înţeles? Este nevoie însă de mare credinţă. Dacă bolnavul nu are credinţă, nu se va face bine.
Sursa: Cuviosul Paisie Aghioritul, “Viata de familie”, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003.
Stim, o, alesule ierarhe [Sf Nectarie], de multimea tamaduirilor pre care le-ai savarsit, nou doctor fara de arginti aratandu-te. Nu cunoastem nici suferinta si nici durere, pre care sa nu le poti alina. Nu cunoastem nici o boala careia tu sa nu ii poti aduce tamaduire, daca tamaduirea este spre mantuirea celor ce se roaga tie. Dar mai mult decat atat, nu numai ca ai tamaduit boli despre cari doctorii ziceau ca nu pot fi tamaduite, ci si pre multi bolnavi i-ai ajutat a se intari intru credinta si intru rabdare, si sa ia plata de la Dumnezeu pentru osteneala lor. Si acestia, fara sa primeasca tamaduirea trupeasca, au primit tamaduirea sufleteasca si I-au multumit Domnului ca prin ghimpele bolii au fost adusi de la iubirea acestei lumi la iubirea celor sfinte, de la calea cea larga a patimilor la calea cea ingusta a mantuirii.
https://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-sfantului-nectarie...
Numar de steaguri: 273
Record vizitatori: 8,782 (3.04.2011)
16,676 (3.04.2011)
Steaguri lipsa: 33
1 stat are peste 700,000 clickuri (Romania)
1 stat are peste 100.000 clickuri (USA)
1 stat are peste 50,000 clickuri (Moldova)
2 state au peste 20,000 clickuri (Italia, Germania)
4 state are peste 10.000 clickuri (Franta, Ungaria, Spania,, Marea Britanie,)
6 state au peste 5.000 clickuri (Olanda, Belgia, Canada, )
10 state au peste 1,000 clickuri (Polonia, Rusia, Australia, Irlanda, Israel, Grecia, Elvetia , Brazilia, Suedia, Austria)
50 state au peste 100 clickuri
20 state au un click
1.EDITURA HOFFMAN
https://www.editurahoffman.ro/
2. EDITURA ISTROS
https://www.muzeulbrailei.ro/editura-istros/
3.EDITURA UNIVERSITATII CUZA - IASI
https://www.editura.uaic.ro/produse/editura/ultimele-aparitii/1
4.ANTICARIAT UNU
https://www.anticariat-unu.ro/wishlist
5. PRINTRE CARTI
6. ANTICARIAT ALBERT
7. ANTICARIAT ODIN
8. TARGUL CARTII
9. ANTICARIAT PLUS
10. LIBRĂRIILE:NET
https://www.librariileonline.ro/carti/literatura--i1678?filtru=2-452
https://www.librarie.net/cautare-rezultate.php?&page=2&t=opere+fundamentale&sort=top
14. ANTICARIAT NOU
https://anticariatnou.wordpress.com/
15.OKAZII
https://www.okazii.ro/cart?step=0&tr_buyerid=6092150
16. ANTIKVARIUM.RO
17.ANTIKVARIUS.RO
18. ANTICARIAT URSU
https://anticariat-ursu.ro/index.php?route=common/home
19.EDITURA TEORA - UNIVERSITAS
20. EDITURA SPANDUGINO
21. FILATELIE
22 MAX
http://romanianstampnews.blogspot.com
23.LIBREX
https://www.librex.ro/search/editura+polirom/?q=editura+polirom
24. LIBMAG
https://www.libmag.ro/carti-la-preturi-sub-10-lei/filtre/edituri/polirom/
https://www.libris.ro/account/myWishlist
http://magiamuntelui.blogspot.com
27. RAZVAN CODRESCU
http://razvan-codrescu.blogspot.ro/
28.RADIO ARHIVE
https://www.facebook.com/RadioArhive/
29.IDEEA EUROPEANĂ
https://www.ideeaeuropeana.ro/colectie/opere-fundamentale/
30. SA NU UITAM
31. CERTITUDINEA
32. F.N.S.A
https://www.fnsa.ro/products/4546-dimitrie_cantemir_despre_numele_moldaviei.html
Această retea este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creativ
1. Radu Sorescu - Petre Tutea. Viata si opera
2. Zaharia Stancu - Jocul cu moartea
3. Mihail Sebastian - Orasul cu salcimi
4. Ioan Slavici - Inchisorile mele
5. Gib Mihaescu - Donna Alba
6. Liviu Rebreanu - Ion
7. Cella Serghi - Pinza de paianjen
8. Zaharia Stancu - Descult
9. Henriette Yvonne Stahl - Intre zi si noapte
10.Mihail Sebastian - De doua mii de ani
11. George Calinescu Cartea nuntii
12. Cella Serghi Pe firul de paianjen…
Creat de altmariusclassic Dec 23, 2020 at 11:45am. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Ian 24, 2021.
© 2024 Created by altmarius. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius