altmarius

cultură şi spiritualitate

Cum s-au nascut bisericile fortificate din Transilvania (1)

Autor: Adrian Andrei Rusu

http://www.biserici.medievistica.ro/texte/istoriografie/bisericifor...

Dacă ne-am reaminti faptul că şi alte istoriografii recunosc Transilvania drept „adevărata patrie a bisericilor fortificate”[1], atunci am putea să-i privim cu mai mare îngăduinţă şi pe istoricii locali care au îngroşat acelaşi particularism până dincolo de limitele decenţei. Nici aici nu avem nevoie de exhaustivitatea revistei istoriografice, ci doar de câteva jaloane care aparţin, fie unor „creatori de şcoală”, fie realizărilor din urmă.

Bisericile parohiale fortificate au constituit un subiect predilect al istorio­grafiei săseşti. Pentru ele au şi fost avansate criterii speciale de tipologizare, care depăşesc, evident, intervalul cronologic pe care îl abordăm aici. Începutul sinteti­zării problematicii, semnat de către Friedrich Müller, a fost dintre cele mai viguroase[2]. Mai departe, în perioada interbelică, Walter Horwath a condus cercetă­rile de arhitectură la o scară pe care nu o va mai depăşi nimeni în urma sa[3]. Ultimul portstindard al istoriografiei săseşti este Hermann Fabini, cel care, după câteva abordări mai mult ori mai puţin restrânse, a reuşit performanţa unui monumental repertoriu[4]. În acest compartiment istoriografic nu s-au produs zguduiri de substanţă. Aspectele particulare vor constitui teme de reveniri, ceva mai jos.

În paralel cu istoriografia săsească, dar ceva mai târziu, au fost „descoperite” şi bisericile fortificate din Secuime[5]. Balogh Jolán şi Entz Géza au subliniat unele diferenţe faţă de bisericile săseşti. Ultimele lucrări care ating subiec­tul aparţin fie lui Gyöngyössi János[6], fie Tüdős Kingăi S.[7]. Primul autor nu este istoric, ci doar un foarte merituos publicist al acestei teme[8]. Alta este situaţia autoarei. Pentru Tüdős S. Kinga cazurile princeps sunt socotite a fi Oradea (turnul-capelă al Sfântului Ladislau, care este o simplă speculaţie mai veche şi, îndeobşte uitată, a cercetătoarei Balogh Jolán[9]; edificiile din anul 1241 constituiau, în fapt, o cetate în toată regula, nicidecum o biserică fortificată), mănăstirea cisterciană de la Igriş, apoi Cisnădioara. Fortificaţiile de după tătari sunt ilustrate prin Alba Iulia (dovedită între timp ca fiind o lectură sau interpretare greşită a lui Entz Géza[10]), apoi bisericile (dacă nu, mult mai corect, capelele) de la Firtuşu şi Cernat[11]. Exemplele reluate aici demonstrează că, într-adevăr, autoarea nu se referă doar la bisericile fortificate, ci, mult mai larg, la asocierile dintre biserici şi fortificaţii. Între noţiunile de „biserică fortificată” şi „cetate bisericească” o preferă pe cea din urmă, cu toate că cele două tipuri coexistă, uneori în cadrul aceluiaşi complex monumental. Mai apoi, tipologia avansată este foarte restrânsă, comparativ cu cea care s-a avansat anterior în istoriografie (biserici îngrădite, cetăţi bisericeşti cu turnuri, cetăţi bisericeşti cu bastioane în stil italian). Deşi se referă la precedente europene, consideră că problema este specifică Transilvaniei, după începerea invazii­lor turceşti, în cursul secolului al XV-lea, fie doar că începând din ultimul secol „înfloreşte”[12].

Şi istoriografia românească a produs interferări în temă. Există şi două volume speciale. Cel dintâi, al lui George Oprescu[13], nu contează aproape deloc. Oliver Velescu l-a succedat apoi[14], fără ca să poată atinge altă performanţă decât un transfer trunchiat, în limba română, a unor elemente banale, interpretate în contextul necesităţii afirmării valorilor populare. Virgil Vătăşianu nu s-a ocupat explicit doar de începuturilor procesului, dar a decantat mai bine decât oricine înainte de el, clasele bisericilor cu fortificaţii şi a celor ele-însele fortificate, pe care le-a denumit „biserici reduit”. Vasile Drăguţ scrisese destul de inconsecvent, mai întâi că era vorba despre „cea mai importantă şi mai originală contribuţie pe care arhitectura medievală de zid din Transilvania a înscris-o în patrimoniul artistic european”. Dar, imediat mai departe, a recunoscut că fenomenul apare „izolat” pe o largă arie europeană[15]. Cea mai veche înălţare, de factură gotică, este preluată de la Virgil Vătăşianu (Bartolomeu – Şprenghi), dar a trimis şi la forme romanice pe care le consideră a fi identificate la Cisnădioara, Turnişor şi Sibiu[16]. Ele sunt citate doar ca prezumţii, nu ca repere solide. Gheorghe Anghel a dezbătut problema identic, în două locuri diferite[17]. A recunoscut antecedentele anului 1400, fără să facă altceva decât să propună câteva noi exemple; ele l-au condus la concluziile potrivit cărora, pe lângă faptul că bisericile fortificate nu sunt tipice pentru acea perioadă, au fost făcute mai ales de către comunităţile săteşti şi orăşeneşti, iar din punct de vedere planimetric au cuprins două forme tipologice (corect, de fapt, trei: „rectangulară neregulată”, neregulate şi incinte ovale)[18]. Teodor O. Gheorghiu sugerase şi el că lucrările de fortificare puteau fi şi mai vechi[19]. I-au lipsit însă exemplele convingătoare.

Între timp, literatura istorică europeană a formulat suficiente argumente pentru înţelegerea globală a fenomenului. S-a constatat că antecedentele bisericilor fortificate sunt de atribuit deja domniei lui Iustinian[20]. Fenomenul a fost specific întregii Europe, dar în proporţii diferite şi în funcţie de conjuncturile strict locale[21]. Europa a început să le cunoască mai ales din secolul al X-lea, pe arii foarte diverse (Anglia[22], Franţa[23], Scandinavia[24], Imperiul german, mai restrâns în Austria[25]). Ieşirea unora din uz a insularizat pe cele care au continuat să aibă roluri militare active sau doar aparenţe speciale, aflate în contradicţie cu ceea ce se considera a fi particular arhitecturii bisericeşti[26].

În teritoriul central-est european, nuanţele cronologice se pot urmări mai atent. În regatul ceh, elemente de fortificare sunt înregistrate anterior anului 1300[27]. În Polonia, se acopereau prin termenul de refugia obiective folosite îndeosebi împo­triva tătarilor[28]. Progrese în cercetare s-au înregistrat şi pentru Ungaria medievală[29]. Mai departe, trebuie remarcat că şi alte istoriografii recunosc Transilvania (România de vest) drept „adevărata patrie a bisericilor fortificate”[30]. Din acest motiv am putea să-i privim cu mai mare îngăduinţă şi pe istoricii locali care au îngroşat acelaşi particularism.

Vizualizări: 53

Comentariu publicat de altmariusistoric pe Februarie 18, 2010 la 4:07pm
Comentariu publicat de altmariusistoric pe Februarie 18, 2010 la 4:07pm

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !

Alătură-te reţelei altmarius

STATISTICI

Free counters!
Din 15 iunie 2009

198 state 

(ultimul: Guyana)

Numar de steaguri: 262

Record vizitatori:    8,782 (3.04.2011)

Record clickuri:

 16,676 (3.04.2011)

Tari lipsa: 44

1 stat are peste 600,000 clickuri (Romania)

1 stat are peste 90.000 clickuri (USA)

1 stat are peste 40,000 clickuri (Moldova)

3 state au peste 10.000 clickuri (ItaliaFranta,  

Germania)

6 state au peste 5.000 clickuri (Olanda, Belgia, Marea Britanie, Canada, UngariaSpania )

10 state au peste 1,000 clickuri (Polonia, Rusia,  Australia, IrlandaIsraelGreciaElvetia ,  Brazilia, Suedia, Austria)

50 state au peste 100 clickuri

23 state au un click

Rating for altmarius.ning.com 

altmarius.ning.com-Google pagerank,alexa rank,Competitor

DE URMĂRIT

1. ANTICARIAT ALBERT

http://anticariatalbert.com/

2. ANTICARIAT ODIN 

http://anticariat-odin.ro/

3. TARGUL CARTII

http://www.targulcartii.ro/

4. PRINTRE CARTI

http://www.printrecarti.ro/

5. MAGAZINUL DE CARTE

http://www.magazinul-de-carte.ro/

6 ANTICARIAT PLUS

http://www.anticariatplus.ro/

7. DEPOZITUL DE CARTI 

http://www.calinblaga.ro/

8. CARTEA DE CITIT

http://www.carteadecitit.ro/

9. ANTICARIAT ON-LINE
http://www.carti-online.com/

10. ANTICARIATUL DE NOAPTE

 http://www.anticariatuldenoapte.ro/

11. ANTICARIATUL NOU

http://www.anticariatulnou.ro

12. ANTICARIAT NOU

https://anticariatnou.wordpress.com/

13. ANTICARIAT ALEPH

https://www.anticariataleph.ro/

14. ANTIKVARIUM.RO

http://antikvarium.ro

15.ANTIKVARIUS.RO

https://www.antikvarius.ro/

16. ANTICARIAT LOGOS

http://www.anticariat-logos.ro/

17. ANTICARIAT.NET

http://www.anticariat.net/informatii-contact.php

18. TIMBREE

www.timbree.ro

19. FILATELIE

 http://www.romaniastamps.com/

20 MAX

http://romanianstampnews.blogspot.com

21. STAMPWORLD

http://www.stampworld.com

22. LIBMAG

https://www.libmag.ro/oferta-carti-polirom/?utm_source=facebook-ads-7-99-polirom&utm_medium=banner-facebook&utm_campaign=7-99-polirom-facebook&utm_content=new-3

23. BUCURESTIUL MEU DRAG

http://www.orasul.ro/

24. MAGIA MUNTELUI

http://magiamuntelui.blogspot.com

25. RAZVAN CODRESCU
http://razvan-codrescu.blogspot.ro/

26.RADIO ARHIVE

https://www.facebook.com/RadioArhive/

27.EDITURA UNIVERSITATII CUZA - IASI

http://www.editura.uaic.ro/produse/colectii/documenta/1

28. EDITURA ISTROS

https://www.muzeulbrailei.ro/editura-istros/

29 ORIZONTURI CULTURALE

http://www.orizonturiculturale.ro/ro_home.html

30. SA NU UITAM

http://sanuuitam.blogspot.ro/

31. MIRON MANEGA
http://www.certitudinea.o

32. NATIONAL GEOGRAPHIC ROMANIA

https://www.natgeo.ro/revista

33. KORUNK

http://ideakonyvter.ro/53-korunk

Insignă

Se încarcă...

Anunturi

Licenţa Creative Commons Această retea este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creativ

Note

Erfolgsgeschichte Taunusbahn

Creat de altmariusclassic Sep 13, 2013 at 11:02am. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Sep 13, 2013.

Schnell und Steiner

Creat de altmariusplus Iun 19, 2013 at 1:59pm. Actualizat ultima dată de altmariusplus Iun 19, 2013.

Grosse Kunstfuehrer zum Schnell &Steiner

Creat de altmariusclassic Dec 21, 2012 at 6:55pm. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Dec 21, 2012.

© 2019   Created by altmarius.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor