Cum a aniversat „Adevěrul“ primul sfert de veac din viaţă

[altmariusistoric]

https://www.historia.ro/sectiune/timp-liber/articol/cum-a-aniversat...

15 august 1888. Primul număr al ziarului „Adevěrul“ îşi făcea apariţia pe piaţa media din România. S-au scurs de-atuncea 130 de ani cu bune şi rele, cu dispariţia şi renaşterea în trei rânduri a ziarului, care, la fel ca o pasăre phoenix, renăştea din propria cenuşă cu şi mai multă putere în apărarea menirii sale: informarea promtă şi corectă a cetăţenilor.

Pentru a readuce în faţă cititorilor atmosfera şi parfumul României de odinioară, cotidianul „Adevărul“ prezintă într-o nouă ediţie de colecţie ziarul aniversar de 25 de ani al „Adevěrul“, din 16 august 1913. O filă de istorie care merită pusă la loc de cinste în biblioteca oricărui român cumsecade, pentru care istoria nu înseamnă doar poveşti ale trecutului, ci şi lecţii despre cum să muncim pentru un viitor mai bun. Aşadar, nu pierdeţi această oportunitate! Preţ 4,9 lei care include o ediţie specială „Weekend Adevărul“ - 32 de pagini plus insert o copie a ziarului „Adevěrul“ din 16 august 1913 - 4 pagini.

Dacă nu v-am convins, încă, de ce merită citit „Adevěrul“ din 16 august 1913, parcurgeţi vă rugăm cu atenţie următoarele pasaje din editorialul cu măiestrie scris de marele ziarist Constantin Mille, directorul de la acea vreme a cotidianului:

„Astăzi se împlinesc douăzeci şi cinci de ani de la fondarea ziarului «Adevěrul». E un sfert de veac de când zi cu zi, ceas de ceas, am fost amestecaţi în viaţa acestei ţări şi n-a fost eveniment mare ori mic care să nu-şi fi găsit ecoul în coloanele «Adevěrului», care aparţine istoriei. Fie că el a fost influenţat de evenimentele zilei, fie că a înrîurit asupra lor, oricine va scrie istoria acestui ultim pătrar de veac, va găsi «Adevěrul» la fiecare pas, luptând pentru adevăr şi pentru dreptate.

E natural astăzi când se împlinesc douăzeci şi cinci de ani de la fondarea ziarului, gândul nostru să se îndrepte mai ales către acela care i-a pus temeliile, care a avut intuiţia clară a necesităţii unui organ de publicitate, în afară de influenţa partidelor politice, organ al opiniunei publice, ecou al suferinţelor şi năzuinţelor celor mici, apărătorul lor. Într-o ţară nenorocită ca a noastră unde nu se respectă nimic, unde nimic nu este real, decât doar regele şi bunul plac al oligarhiei, ea care împărtăşeşte cu el roadele exploatărei poporului, într-o astfel de ţară, presa are mai ales datoria de aşi face datoria.

Aceasta a înţeles-o Alexandru V. Beldiman cînd a fondat «Adevěrul» şi cînd sub direcţiunea lui a dus luptele cele mai aprige împotriva tuturor fărădelegilor şi nedreptăţilor.(...) Douăzeci şi cinci de ani! Un popas de o clipă, îmbrăţişarea drumului lung ce am făcut, privirea spre calea imens de lungă, nesfârşită, pe care avem să mai mergem. Şi după acest popas, iarăşi înainte, mereu înainte, nici o clipă de repaos şi de răgaz, luptă de fiecare zi şi de fiecare ceas, de fiecare minut, luptă pentru dreptate, luptă pentru adevăr, luptă pentru acest popor nenorocit, dar blînd, bun şi mare“.