Comemorarea zilei: Leonardo da Vinci

[altmarius]

Leonardo da Vinci

Publicat: Astăzi, 06:11

Leonardo da Vinci s-a născut la 15 aprilie 1452, Anchiano/Vinci, Italia şi a decedat la 2 mai 1519, Cloux/Amboise, Franța) a fost un pictor, sculptor, arhitect și om de știință italian.

Om de spirit universal, în același timp artist, om de știință și inventator, Leonardo încarnează spiritul universalist al Renașterii și rămâne unul dintre oamenii cei mai importanți din acea epocă. Aportul său deschizător de drumuri în artele plastice și forța lui de anticipare, neegalată vreodată în întreaga desfășurare istorică a științei, sunt caracteristice uriașei sale personalități, de care a fost permanent conștient.

Leonardo a scris în însemnările sale, cu un an înaintea morții, cuvintele cu vibrație de bronz: Io continuerò („Voi dăinui”). Leonardo învățase acasă să citească și să scrie italiana și în oarecare măsură latina, avea cunoștințe de matematică și muzică (învățase să cânte la liră), dar dat fiind faptul că era copil nelegitim (acești copii din flori purtau numele popular de „bastard”, fapt ce va influența viața lui Leonardo), era împotriva legii să meargă la o universitate.

În fața evidentului interes a lui Leonardo pentru desen, tatăl lui îl trimite în perioada 1469-1470 la atelierul lui Andrea del Verrocchio, care în acei ani era unul dintre cele mai importante, de unde plecau mari talente a acelor vremuri.

În 1482, Leonardo intră în slujba ducelui Lodovico Sforza, supranumit Il Moro („Maurul”), din Milano. Motivul hotărâtor îl constituia atracția deosebită pe care o prezentau pentru el marile lucrări de irigație aflate în perspectivă.

La Milano s-a instalat în aceeași locuință cu pictorul Ambrogio de Predis, împreună cu care în aprilie 1483 a semnat un contract pentru pictarea unor lucrări destinate bisericii San Francesco Grande din Milano.

Așa s-a născut lucrarea "Madona din grota cu stânci" (Vergine delle rocce), pentru care există două versiuni, cea de la muzeul Luvru din Paris fiind socotită autentică.

Între anii 1490 și 1493 termină lucrarea "Cartea despre lumină și umbră", conținând teoria perspectivei aeriene și a culorilor, lucrează la probleme de hidraulică, de geometrie, de optică, contribuie la întreprinderile militare ale ducelui Sforza în calitate de inginer și arhitect.

În același timp îl sprijină pe matematicianul Fra Luca Bartolomeo de Pacioli (zis și Paciolo) (1446/7–1517) în redactarea lucrării de teorie a artei, "De Divina Proportione", (scrisă la Milano în 1496–98, publicată la Veneția in 1509).

În perioada 1495-1498 realizează o mare compoziție murală, "Cina cea de Taină". Aceasta a fost realizată în fosta sală de mese a mănăstirii dominicane "Santa Maria delle Grazie" din Milano, atingând culmea măiestriei sale artistice.

Din anul 1499, Leonardo își începe seria peregrinărilor în diferite orașe ale Italiei. Trece prin Mantova (1499) unde se află Isabella d'Este, căreia îi execută portretul. La Veneția rămâne câteva luni, apoi se întoarce în 1501 la Florența, unde expune cartonul viitoarei compoziții "Sfânta Ana, Madonna, Pruncul și San Giovannino" (Sant'Anna, la Madonna, il Bambino e San Giovannino), trezind admirația tuturor.

În anii 1506-1507, apoi și între 1508-1513, Leonardo se află din nou la Milano, unde locuiește la familia Melzi, dând lecții de artă tânărului Francesco, un băiat de cincisprezece ani. Cunoaște pe Piero di Baccio Martelli, un celebru erudit, vestit prin lucrările sale de matematică, cu ajutorul căruia își dezvoltă cunoștințele de matematică. Se crede că tot în această perioadă ar fi lucrat la portretul lui "Ioan Botezătorul", aflat astăzi la muzeul Louvre din Paris.

Din 1514 până în 1516, Leonardo se găsește în Roma, chemat de Papa Leon al X-lea. Aici locuiește în palatul Belvedere, participă la organizarea grădinii botanice din parcul palatului, întocmește planuri pentru asanarea mlaștinilor pontice, notează entuziast ziua și ora când a rezolvat o problemă de geometrie, plângându-se totodată că papa i-a interzis disecarea cadavrelor, astfel că s-a văzut nevoit să-și întrerupă cercetările de anatomie.

În octombrie 1515, regele Francisc I al Franței a intrat în Milano și, atras de puternica personalitate a lui Leonardo, l-a invitat în Franța, astfel că artistul, însoțit de Francesco Melzi, părăsește în toamna anului 1516 Italia și se stabilește în Franța, la Castelul Amboise, în micul conac Clos-Lucé. În acel timp, în arta franceză se dezvolta un puternic curent italienizant, luptând împotriva influenței artei din Flandra.

Leonardo a întărit, prin prezența sa, prestigiul artei și culturii Renașterii italiene în Franța. În timpul șederii sale la Amboise, Leonardo a realizat o serie de desene de un puternic dramatism, redând fenomene de dezlănțuire a forțelor naturii, furtuni, ruperi de nori, cataclisme.

Totuși, în primele luni ale anului 1519, sănătatea i s-a deteriorat în urma unui atac vascular cerebral. Cu partea dreaptă a corpului paralizată, este țintuit la pat, iar în ziua de 2 mai 1519 inima sa a încetat să mai bată.