Comemorarea zilei: Henri Bergson

[altmariusideea]

Henri Bergson

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Henri-Louis Bergson
Henri-Louis Bergson
Naștere	18 octombrie 1859 Paris, Franța
Deces	4 ianuarie 1941 (81 ani) Paris, Franța
Profesiune	filosof
Naționalitate	francez
Premiul Nobel pentru Literatură, 1927

Henri-Louis Bergson (n. 18 octombrie 1859 — d. 4 ianuarie 1941) a fost scriitor și filosof evreu francez ale cărui idei au pătruns și în literatură, prin intermediul operei lui Proust, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1927.

 Motivația Juriului Nobel

"ca o recunoaștere a ideilor lui bogate și incitante și strălucitei măiestrii cu care au fost înfățișate "^[1].

 Date biografice

Henri-Louis Bergson s-a născut la Paris, la 18 octombrie 1859. Este elev al liceului Bonaparte în perioada 1868 - 1877, apoi studiază la Ecole Normale Supérieure (1878 - 1881), unde este coleg cu Jaurès și unde obține în 1881 examenul de agregat în filozofie. În 1889 își susține doctoratul în litere cu două teze: Essai sur les données immédiates de la concience (Eseu despre datele imediate ale conștiinței) și Quid Aristoteles de loco senserit. A fost numit profesor la Collège de France în 1897. Duce o viață consacrată studiului, în care singurele evenimente importante sunt aparițiile fundamentalelor lucrări care-i alcătuiesc opera: Matière et Mémoire (Materie și memorie, 1896), Le Rire (Râsul, 1900), L'Évolution créatrice (Evoluția creatoare, 1907), L'Énergie spirituelle (Energia spirituală, 1919).

Devine celebru, în Europa și America, încă de la publicarea primelor titluri. Funcții și distincții numeroase îi încununează opera, culminând cu alegerea ca membru al Academiei franceze (1914), Premiul Nobel (1927) și Legiunea de Onoare (1930).

A făcut politică și, după primul război mondial, a fost interesat de chestiunile internaționale.

Filozofia sa este una dualistă – lumea acoperă două tendințe aflate în conflict – forța vieții (élan vital) și lupta lumii materiale împotriva acelei forțe. Ființele umane înțeleg materia prin intelectul lor, cu ajutorul căruia evaluează lumea. Acestea exprimă doctrinele științifice și privesc lucrurile ca entități independente în spațiu. În contrast cu intelectul se află intuiția, care provine din instinctul animalelor inferioare. Intuiția ne oferă o idee despre forța vieții care străbate toate ființele. Intuiția percepe realitatea timpului; durata este exprimată din punctul de vedere al vieții și nu se poate divide sau măsura. Durata este explicată prin fenomenul memoriei.

 Opera

• Essais sur les données immédiates de la conscience (Eseu asupra datelor imediate ale conștiinței) (1889)
• Matière et Mémoire (Materie și memorie) (1896)
• Le Rire (Râsul) (1899)
• L'Évolution créatrice (Evoluția creatoare) (1907)
• La philosophie française (Filozofia franceză)
• L'Énergie spirituelle (Energia spirituală) (1919)
• Les Deux sources de la morale et de la religion (Cele două surse ale ale moralei și ale religiei (1932)

 Note

1. ^ Laureații Premiului Nobel pentru Literatură - Almanah "Contemporanul", 1983 , pag 191