Comemorarea zilei: Constantin Lecca

[altmariusart2]

https://jurnalspiritual.eu/s-a-intamplat-la-13-octombrie-1887/?fbcl...

S-a întâmplat la 13 octombrie 1887: A încetat din viaţă, la Bucureşti, Constantin Lecca, pictor român. A pictat compoziţii şi portrete cu temă istorică (Uciderea lui Mihai Viteazul); portrete ale contemporanilor (Maria Trifu-Maiorescu; Autoportret). A fost primul pictor român care a executat pictură bisericească în stil occidental. A pictat numeroase compoziţii şi portrete de inspiraţie istorică, precum şi portrete ale protipendadei momentului. A colaborat timp de cincisprezece ani cu Mişu Popp şi Barbu Stănescu, împreună cu care a pictat numeroase biserici din Bucureşti (Curtea Veche, Sfânta Ecaterina, Sfântul Gheorghe-Nou, Răzvan Vodă, Radu Vodă) şi din ţară. Ca editor, a înfiinţat prima tipografie din Craiova şi prima revistă culturală din Oltenia, revista Mozaic, în 1838.

01 The death of Mihai Viteazul

      Ca pedagog, a activat timp de cincisprezece ani ca profesor de desen la Şcoala Centrală din Craiova, iar după Revoluţia din 1848 a fost profesor de desen la Colegiul Sfântul Sava din Bucureşti. În politică s-a remarcat ca participat la Revoluţia de la 1848 şi a susţinut unirea şi independenţa Principatelor.După 1870, bolnav fiind, artistul s-a retras din viaţa artistică. A murit în 1887 şi a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti.

      Născut la Braşov, la 4 august 1807, într-o familie de negustori originari din Oltenia, el a fost elev al şcolii româneşti din Schei, al gimnaziului săsesc din Braşov şi Blaj. În 1827 a plecat la Buda pentru a învăţa meşteşugul picturii. Din păcate, acolo n-a prea avut de la cine învăţa, aşa că putem spune că a fost, cel puţin în această direcţie, un autodidact. În schimb, la Buda, Lecca a întâlnit un grup de români patrioţi, preocupaţi să ducă mai departe idealurile şcolii ardelene şi să demonstreze, cu mijloace ştiinţifice, latinitatea şi continuitatea neamului românesc pe meleagurile sale. Ajuns un apropiat al lui Zaharia Caracalechi, el a devenit colaborator al revistei „Biblioteca românească“, unde a publicat articole de istorie, literatură, traduceri şi mai ales portrete de domnitori români.

     În 1833, Constantin Lecca s-a stabilit la Craiova. Cum a ajuns aici, nu ştim, dar cert este faptul că în acel an el a fost invitat să ocupe postul de profesor de desen la Şcoala Centrală din capitala Olteniei şi, tot în acel an, el a semnat şi datat Portretul profesorului Grigore Pleşoianu, Portretul prefectului de Romanaţi Gh. Coţofeanu şi alte câteva.Constantin Lecca a fost astfel primul profesor de desen din Oltenia, a fost acela care a înfiinţat prima tipografie din Craiova, la 1837, prima revistă de cultură din Oltenia, „Mozaicul“, în 1838, a fost primul pictor român modern din acest colţ de ţară şi primul pictor român care a executat, la noi, pictură bisericească în stil occidental.

       Cei cinsprezece ani cât a trăit la Craiova, sau mai exact cât a fost legat de acest oraş, sunt consideraţi a fi cei mai importanţi din viaţa sa. Astfel, la Craiova şi-a întemeiat o familie, i s-au născut cei şapte copii, şi-a făcut o situaţie materială care i-a permis să se pună la adăpostul zilei de mâine, să călătorească la Buda, Viena, la Roma (timp de mai mult de un an) şi Paris (în ultimele luni ale anului 1847 şi primele luni ale anului 1848). Atunci, la Paris, unde a mers de fapt pentru autoperfecţionare, el s-a aflat în cercul Societăţii studenţilor români alături de Nicolae Bălcescu, Dimitrie Bolintineanu, fraţii Brătianu, Golescu, Romanescu ş.a.

       În perioada craioveană, Constantin Lecca a pictat o serie de tablouri care au rămas de referinţă în arta românească. Amintim, astfel, în acest sens, Portretul lui Ioan Maiorescu, Portretul Mariei Maiorescu, Portretul Maricicăi Bibescu, Portretul lui Iancu Vladimirescu, Autoportret (1840), portretele soţilor Lăceanu, Pavlovici ş.a. Tot atunci el a pictat unele portrete ale membrilor familiilor Bengescu, Brăiloiu, Otetelişeanu, Strâmbeanu, Cernătescu, a pictat portrete ale domnitorilor din trecut sau ale contemporanilor cu demnităţi politico-militare cu rang înalt, a pictat bisericile Sf. Ilie şi Madona Dudu din Craiova, sau compoziţiile istorice: Uciderea Brâncovenilor, Moartea lui Mihai Viteazul, Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul ş.a.

      Participant la evenimentele din vara fierbinte a anului revoluţionar 1848, Lecca a fost nevoit să părăsească Craiova de teama represaliilor. Şi-a părăsit familia, casa, postul de profesor la Şcoala Centrală. O nouă perioadă începea, în felul acesta, în viaţa sa.După un refugiu de un an şi ceva la Braşov, Lecca s-a stabilit la Bucureşti, unde datorită sprijinului acordat de Petrache Poenaru, a primit postul de profesor de desen la Colegiul Sfântul Sava şi comanda pictării noilor steaguri ale armatei. Atunci, Lecca, împreună cu pictorii Mişu Popp şi Barbu Stănescu, au format un adevărat triumvirat artistic, care timp de peste cincisprezece ani a executat numeroase comenzi. Astfel au fost pictate bisericile: Curtea Veche, Sfânta Ecaterina, Sf. Gheorge-Nou, Răzvan Vodă, Radu Vodă ş.a., din Bucureşti, precum şi alte câteva din ţară.

       Dar, în paralel cu munca la catedră (până în 1859, când a demisionat) şi cu pictarea bisericilor, Constantin Lecca a fost, în deceniul al şaselea al secolului al XIX-lea, principalul furnizor de portrete ale protipendadei bucureştene. În acest sens amintim: Portretul lui Vasile Racottă, Portretul lui Ion Lecca, Portretul lui Barbu Ştirbei, Portretul Ecaterinei Manu, Portretul polcovnicului Ion Solomon, Portretul Cleopatrei Lecca ş.a. Tot în acea perioadă el a pictat compoziţiile istorice Intrarea triumfală a lui Mihai Viteazul în Alba Iulia, Împăcarea dintre Bogdan cel Orb şi Radu cel Mare şi Panahida de la Războieni.

       În martie 1860, Lecca a primit comanda, de la Eforia Şcoalelor, să picteze portretele câtorva ctitori de biserici: Ionaşcu Cupeţu de la Slatina, Neaga, soţia lui Ionaşcu, Paharnicul Constantin Obedeanu ş.a., portrete memorabile ce se impun atenţiei prin calitatea lor artistică.Din portretele ce au fost executate de Constantin Leca în deceniul al şaptelea al secolului al XIX-lea, mai cunoscute sunt Portretul domnitorului Al. I. Cuza, Portretul lui Petrache Poenaru, Portretul Victoriei Lecca (soţia sa) ş.a., iar din compoziţiile sale istorice amintim: Dragoş Vodă la vânătoare, Descălecarea lui Radu Negru şi Bătălia de la Călugăreni, tablouri ce au fost prezentate la primele expoziţii ale artiştilor în viaţă, din 1868 şi 1870, când au şi fost premiate.

       Şi anii au trecut. După 1870 Constantin Lecca a dispărut din viaţa artistică românească. Bolnav, el s-a retras cu demnitate în mijlocul numeroasei sale familii. A murit în 13 octombrie 1887, la Bucureşti şi a fost înmormântat în Cimitirul Bellu.Considerat ca un maestru al picturii româneşti, el a fost creatorul unei opere remarcabile, bogată în conţinut, realistă şi patriotică.

Surse:

Barbu Theodorescu: Constantin Lecca, Editura Meridiane, București, 1969

Paul Rezeanu: Constantin Lecca, Editura Arcade, București, 2005,

http://digitool.dc.bmms.ro:1801/view/action/singleViewer.do?dvs=156...

http://www.revistamonumenteloristorice.ro/fisiere/BMI_1972_anulXLI-...

https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/regionale/transilvan...

https://g1b2i3.wordpress.com/alexandru-ciucurencu-pictor-roman/cons...

http://revistaramuri.ro/index.php?id=257&editie=15&autor=de...