una dintre obiecţiile cu privire la desemnarea datei de 1 Decembrie drept Zi Naţională a României invocă detalii de ordin...meteorologic. Argumentul este, pe scurt, acesta: majoritatea covârşitoare a ţărilor din Europa (fie aceasta sub forma instituţionalizată, ca Uniune Europeană; fie distincte de construcţia europeană de dată recentă) nu au o zi naţională care să fie celebrată iarna, în (teoretic) cel mai friguros anotimp. Or, spun cei care ridică un semn de întrebare cu privire la această dată importantă pentru România, la noi Ziua Naţională cade iarna; prin urmare, condiţiile de sărbătoare sunt, aşa zicând, mai reduse şi, pasul doi al concluziei, data aceasta nu este, poate, cea mai fericit aleasă dintre cele posibile. E, desigur, un punct de vedere – îl putem asculta, nu în mod obligatoriu şi accepta. Dar, dacă îl luăm măcar puţin în serios, îl putem şi combate foarte uşor cu o invitaţie la îndemână: lărgind cadrul discuţiei, îndemnând la o privire de ansamblu către ceea ce s-a întâmplat, pentru istorie, în decursul anului 1918. Va fi uşor de remarcat că 1 Decembrie 1918 – un moment „astral” pentru România – este un punct culminant şi că, înaintea acestei zile, sunt mai multe alte date care dau un statut excepţional acelui an. Iar unele dintre ele, inevitabil, din raţiuni administrative, diplomatice, politice, imediat după 1 Decembrie 1918.
Despre data oficializării populare la Alba Iulia a Marii Uniri, dar şi despre ce a fost înaintea ei, precum şi imediat după, despre detalii, personaje şi momente excepţionale, dar şi despre „The Big Picture” a acelei perioade va fi vorba în mai multe numere din revista România literară de-a lungul acestui an. Va fi un an plin, oficial şi neoficial, cu texte, cărţi, manifestări, produse, producţii, evenimente care vor marca acest Centenar cu adevărat special pentru România. E inevitabil ca lucrurile să meargă într-o asemenea direcţie şi este, în mod fundamental, foarte bine că aşa se va întâmpla.Va fi, oarecum, inflaţie de producţii marcate ca fiind ale Centenarului Marii Uniri – şi, fiind inflaţie, este de aşteptat că va fi şi mult zgomot în acest sens. Ceea ce ne propunem este să aducem nu zgomot, ci sunet distinct, bine articulat într-o dezbatere care va sta, fără îndoială, în centrul agendei publice de la noi din acest an; altfel spus, vrem să aducem la masa discuţiei istorii şi poveşti rotunde, trecute prin sita unei reflecţii necesare şi spuse / scrise cu limpezime; de asemenea, argumente bine cântărite. Nu ne propunem imposibilul – şi anume, să spunem tot adevărul despre Marea Unire. Pesemne că nimeni nu îl poate spune – căci istoria, pentru că este vie, nu este fixată odată pentru totdeauna. Dar ne propunem foarte mult: şi anume, să fim atenţi şi decenţi, să fim respectuoşi cu trecutul nostru; de asemenea, atenţi la şi întru spirit critic faţă de ceea este acum prezentul din care (ni) se va desface viitorul pe care ni-l pregătim.
Aşadar, ştim că un moment atât de dens, istoric şi emoţional cel puţin, precum este anul care marchează 100 de ani de la Marea Unire va avea multe poveşti. Le va avea, deja le are pe foarte multe de fapt, şi le binemerită. O parte dintre acestea vor fi spuse, lună de lună, de România literară – fie se vor naşte în acest an, fie vor fi rememorate anul acesta. Altfel spus: 12 luni de acum înainte, în prima săptămână de apariţie a revistei din fiecare lună, va exista un dosar care va gravita, tematic, în jurul Marii Uniri.
Episodul-pilot al acestui proiect pe care vrem să îl construim cu generozitate, inteligenţă, spirit critic şi toleranţă, începe chiar în aceste pagini.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius