Dintre toti prorocii care au rostit cuvinte dumnezeiesti prorocind despre venirea Mantuitorului in lume, cel mai mare a fost Sfantul Ioan Botezatorul.
Toate profetiile mesianice s-au implinit intocmai in persoana divino-umana reprezentata de Iisus Hristos.
Desi a fost contemporan cu Fiul lui Dumnezeu, soarta sa nu a fost una fericita pe pamant, cu toate ca, potrivit cuvintelor Domnului nostru Iisus Hristos, nu era altul pe pamant, nascut din femeie mai mare ca Sfantul Ioan Botezatorul.
Cu toate acestea sfarsitul sau a fost unul tragic fiind decapitat din ordinul lui Irod, care imboldit fiind de Irodiada si vrajit de dansul lasciv al Salomeeii decide acest lucru groaznic.
Nu doresc insa sa vorbesc despre detalii care alcatuiesc biografia biblica a Sfantului Ioan Botezatorul, care se cunoaste in deobste, ci despre o anumita tipologie reprezentata, in general, de profetii lui Dumnezeu si in mod special de Sfantul Ioan Botezatorul.
Prorocii au fost oameni sfinti alesi de Dumnezeu pentru a tine treaza constiinta religioasa a poporului Israel. Ei au rostit prin inspiratie divina cuvinte dumnezeiesti comunicand oamenilor vointa lui Dumnezeu.
De aceea ei au fost mesageri, trimisi ai Domnului si ingeri in trup care au vestit cuvantul lui Dumnezeu in lume.
In cartile noastre de cult gasim expresia: "Dreptatea lui Dumnezeu e dreptate in veac, iar Cuvantul Sau este adevarul". Asadar, cuvintele prorocilor erau cuvintele lui Dumnezeu, care vorbea poporului Sau prin ei; astfel acestia aflau care este adevarul si dreptatea divina.
Iata ca Ioan nu a mai rostit cuvinte prorocesti, fiind contemporan cu Fiul Omului, stiind bine ca Iisus s-a nascut din Sfanta Fecioara, care era ruda cu Elisabeta, mama sa. De aceea, nu mai era nevoie sa proroceasca intocmai ca predecesorii sai, ci L-a aratat lumii pe Insusi Cuvantul lui Dumnezeu, zicand: "Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatele lumii" (Ioan 1,29).
Dar nu numai intr-atat a constat rolul si misiunea Sfantului Ioan Botezatorul, ci el a fost si cel prin care s-a descoperit Sfanta Treime, intrucat la botezul Domnului din Iordan savarsit de Sf. Ioan pentru a se implini "toata dreptatea", s-a produs una din cele mai evidente si minunate teofanii: Glasul Tatalui ceresc care a zis: "Acesta este Fiul meu in care am binevoit", Fiul lui Dumnezeu care venise la Iordan si Duhul Sfant care s-a pogorat peste Mantuitorul in chip de porumbel.
Cu toate ca, Ioan a prezis ca va veni Mesia si a si venit, fiind contemporan cu Iisus, din acest motiv nu mai era nevoie sa proroceasca; era suficient sa vorbeasca despre Fiul lui Dumnezeu si sa-l arate tuturor.
De aceea, cuvintele sale au fost mai mult constituite din avertismente, indemnuri, sfaturi si mustrari menite sa pregateasca "calea Domnului", astfel incat iudeii sa-L recunoasca mai usor pe Mesia.
Desi a spus doar adevarul despre persoana Mantuitorului si despre fiecare a platit scump pretul adevarului. Sa mai spunem ca, el a avut si o viata impecabila, de sfant, fiind cel mare mare si ultimul dintre proroci in ordine cronologica.
De aceea, Sfanta Scriptura prin gura prorocilor Maleahi si Isaia spune despre el: "Iata Eu trimit ingerul Meu inaintea fetei Tale, care va pregati calea Ta. Glasul celui ce striga in pustie: Gatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Lui", iar Domnul marturiseste despre el ca : "Ioan este cel mai mare nascut din femeie, desi cel mai mic in Imparatia cerurilor este mai mare decat el." (Matei 11,11)
Aceste cuvinte trebuie intelese in sensul ca, oricat de mari ar fi oamenii pe pamant, slava lor din aceasta viata este cu mult mai mica decat cea a celui mai mic din Imparatia cerurilor.
La un Hram al Sf. Cuv. Parascheva, Inaltpreasfintitul Mitropolit Teofan a zis in predica sa cateva cuvinte cu semnificatii eshatologice profunde: "Sunt unii dintre oameni care sunt mari aici pe pamant, dar care vor fi mici Dincolo si unii dintre cei care sunt mici Aici, dar care vor fi mari, Dincolo." La Dumnezeu ierarhiile sunt altfel decat la oameni, judecatiile Lui sunt altele decat judecatile cele strambe si pripite ale oamenilor.
Mai este un amanunt semnificativ care trebuie mentionat aici si anume ca: profetul este prin definitie omul care are vocatia de a spune in toata vremea: adevarul.
Deci, Sfantul Ioan Botezatorul a rostit adevaruri care au trezit dusmania celor care erau uratori ai adevarului, aceia fiind mai curand iubitori ai minciunii.
Cati au venit la el cu smerenie si pocainta i-au primit cuvantul considerandu-l unul dintre proroci, om drept si sfant. Au fost, insa si dintre cei care nu s-au temut de el, care nu l-au primit, dupa cum zice si Scriptura ca: "Nici un proroc nu este bine primit in patria sa".
Dintre cei mai virulenti contestatari ai Sf. Ioan au fost si cele 2 femei, mama si fiica, Irodiada si Salomeea care, nu numai ca erau tulburate de cuvantul lui Ioan, ci il urau de-a dreptul, dorindu-i moartea.
Adevarul deranjeaza, supara; insa pe cine si de ce?
Pe cel/cea mandru/a si pe aceia care nu vor sa se pocaiasca, dorind sa traiasca in continuare in minciuna si intuneric, deoarece adevarul este lumina, iar minciuna este intuneric.
Sa mai spunem ca, femeia a fost creata sa-i fie "de ajutor" barbatului spre mantuire, nu spre cadere in patimi, insa daca e desfranata si mandra, orgolioasa si cu cerbicie nu primeste cuvantul adevarului si nu-i este de folos nici cuvantul barbatului ei, nici al preotului si nici al unui proroc care s-ar intampla sa-i vorbeasca.
Un om intunecat si inrait in patimi nu vrea sa vina la lumina, caci "la lumina se vadesc faptele cele rele".
Acest lucru facea Sfantul Ioan prin predica sa: dadea pe fata pacatele contemporanilor, de la imparat pana la ultimul om, vadind pacatele lor, mustrandu-i spre indreptare pe cei carora se adresa sau care veneau la el sa-l vada. Era nu numai un sfant cu dar prorocesc , ci era si un vazator cu duhul.
In general, cine nu vrea sa se schimbe sau sa indrepteze lucrurile strambe din viata sa: gandirea, vorbirea sau faptuirea, nu este dispus sa te asculte, nici daca ai avea de transmis mesaje de la Dumnezeu si daca ai fi chiar si sfant.
Este o forma de nebunie si de impietrire, dar si de prostie fudula si invartosare, care opacizeaza inima, mintea si constiinta cuiva, ca in cele din urma sa-l conduca pe un astfel de om spre mania lui Dumnezeu si spre judecatile Lui cele drepte.
Asa s-a intamplat si cu cele 2 femei, mama si fiica, Irodiada si Salomeea, care sfadeau pe Sfantul Ioan in fata lui Irod si care au sfarsit prin chinuri cumplite fiind pedepsite de Dumnezeu pentru obraznicia de a-l fi infruntat pe alesul Domnului si de a-i fi cauzat moartea tragica.
In antiteza este femeia credincioasa si smerita, care-si respecta barbatul si juramintele facute inaintea lui Dumnezeu, care este constienta de rolul sau de a fi alaturi de acesta pe drumul mantuirii.
O astfel de femeie buna este comoara la casa omului si lumina in sfesnic, care insenineaza prin virtutile ei viata celor din jur.
Deci, una din paradigmele praznicului Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul, martiraj produs la cererea unei femei pacatoase poate fi antiteza: "femeia buna versus femeia rea in fata adevarului."
Ce face una, ce face alta in fata barbatului sfant care-i spune adevarul si care sunt efectele si reactiile lor in fata acestui adevar am vazut in cele relatate de Evanghelii, dar vedem, de asemenea si din ceea ce se intampla in zilele noastre in societate.
Pr. Alin-Cristian Preotu .
Pr Alin-Cristian Preotu
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius