Calendar Romano-Catolic - 7 martie 2015

[altmariustotal catolic]

Sâmbăta, 7 martie 2015 

Sfintele Perpetua şi Felicitas

martire (comemorare)

Tibia Perpetua, o tânără mamă de douăzeci şi doi de ani, a scris în închisoare jurnalul arestului său, al vizitelor pe care le primea, al viziunilor şi viselor şi a continuat să-şi extindă adnotările sale până în ajunul supliciului. "Am fost aduşi în închisoare - scrie Perpetua - şi am rămas înspăimântată, pentru că niciodată nu mă aflasem într-o întunecime atât de mare. Îngrămădiţi acolo jos, ne simţeam sufocaţi de căldură, pentru că soldaţii nu aveau grijă de noi". Împreună cu Perpetua, nobilă doamnă cartagineză, au fost închişi Saturnin, Revocatus, Secundulus şi Felicitas, tânără sclavă a familiei Perpetuei, toţi catehumeni.

Celor cinci li s-a adăugat catehetul lor Saturn. Astfel, au putut primi botezul înainte de a fi daţi la fiare (Secundulus murind de epuizare înainte de supliciu) şi de a fi decapitaţi în arena din Cartagina, la 7 martie 203. Felicitas aştepta să devină mamă şi se ruga ca naşterea să aibă loc îndată, pentru a se putea uni cu tovarăşii de martiriu. Într-adevăr, pruncul s-a născut cu două zile înainte de data fixată pentru inumanul spectacol din arenă: a fost o naştere foarte dureroasă şi când un soldat a început s-o ia în râs: "Cum vei plânge atunci, când te vor sfâşia fiarele?", Felicitas i-a replicat plină de credinţă şi demnitate: "Acum sunt eu cea care suferă; însă ceea ce voi suferi atunci, nu voi mai suferi eu, dar va suferi Isus pentru mine!".

A fi creştini în acea epocă de credinţă şi de sânge însemna un risc zilnic: riscul de a sfârşi într-un circ, drept hrană a fiarelor şi la discreţia curiozităţii morbide a mulţimii. Perpetua avea un copilaş încă în faşă. Tatăl ei, păgân, o ruga, se umilea, îi amintea datoriile sale faţă de tânăra creatură. Era de ajuns un cuvânt de abjurare, pentru a se putea întoarce în sânul familiei. Dar Perpetua, cu gura înecată de plâns, repeta: "Nu pot, sunt creştină".

Amintirile şi însemnările scrise de Perpetua s-au adunat într-o carte care poartă titlul Patima despre Perpetua şi Felicitas, completată apoi de către altă mână, poate de Tertulian, care a povestit jertfa supremă a celor două femei suspendate pe o plasă şi sfâşiate de coarnele ascuţite ale unei juninci înfuriate, înainte de a fi doborâte cu o lovitură de sabie. Prospeţimea acelor pagini a umplut de admiraţie şi emoţie generaţii întregi. O mare parte a dramei este trăită într-adevăr din interior, printr-o neobişnuită optică feminină, de către relatarea vie şi pură a Perpetuei, atentă la amănuntele care i-ar fi scăpat unor panegirişti. De aceea Perpetua fusese îndemnată să scrie de către fraţii de credinţă pentru a lăsa o mărturie scrisă spre edificarea tuturor creştinilor.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini 
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)