altmarius

cultură şi spiritualitate

Sf. Elisabeta a Portugaliei

  • regină
  • 1271-1336
  • n.: în 1271, Aragon, Spania
  • d.: la 4 iulie 1336, Estremoz, Portugalia
  • 4 iulie (latin)
  • Elisabeta a Portugaliei
  • A fost declarată...


    • sfântă la 25 mai 1625, de Papa Urban al VIII-lea

Elisabeta, sau Isabella, fiica regelui Aragonului şi soţia regelui Portugaliei, pare una dintre acele creaturi ireale asemenea protagonistelor din romanele foileton. În luxul palatului regal, printre diafanele haine ale doamnelor, intrigile de curte, geloziile, infidelităţile, urile, rivalităţile amoroase, adulterele de acolo, se petrece drama unei eroine autentice a sfinţeniei constând din iubire, iertare, lacrimi ascunse, tăcere mărinimoasă. Elisabeta s-a născut în Spania în anul 1271. Printre înaintaşii săi au fost sfinţi, regi şi împăraţi.

Tatăl său, Petru al II-lea regele Aragonului, când i s-a născut fiica Elisabeta, era încă un tânăr principe, cu o mare sete de distracţie. Astfel, a lăsat ca bunicul Iacob I, convertit la viaţa evlavioasă să se ocupe de educaţia fiicei sale. De pe patul de moarte, mângâind-o pe copila de şase ani, bătrânul a prezis că va fi piatra preţioasă strălucitoare a casei de Aragon. Profeţia s-a adeverit. La doar 12 ani, Elisabeta a fost cerută în căsătorie de către trei principi. Părinţii l-au preferat pe cel mai apropiat, Dionisie, moştenitorul tronului Portugaliei, care a pus pe capul tinerei soţii diadema de regină, iar pe spate crucea grea a unei căsnicii chinuitoare.

Elisabeta i-a dat regelui doi fii: Constanţa, viitoarea regină a Castiliei, şi Alfons, moştenitorul tronului Portugaliei. Numeroasele aventuri extraconjugale ale soţului o umileau profund. Dar Elisabeta se arăta mărinimoasă în a ierta crescându-i împreună cu ai ei chiar şi pe fiii ilegitimi ai lui Dionisie, cărora le arăta aceeaşi afecţiune. La rândul său Dionisie şi-a permis să dea atâta importanţă sentimentului de gelozie, încât şi-a plecat urechea la insinuările calomnioase ale unui om de la curte şi a ajuns la delict. Dar nevinovăţia Isabellei a triumfat. Printre rudele sale, mereu în luptă, a dus o operă de împăcare, meritând pe drept apelativul de înger al păcii.

Murindu-i soţul, neputând îmbrăca haina clariselor şi depune voturile în mănăstirea pe care ea însăşi o întemeiase, s-a făcut terţiară franciscană, după ce, mai înainte, a depus coroana regală la sanctuarul „Sfântul Iacob de Compostella” şi a dat bunurile sale personale celor nevoiaşi. A trăit restul vieţii sale în sărăcie de bună voie asumată, dăruindu-se exerciţiilor de pietate şi mortificaţiilor. Celor care îi recomandau un pic de moderaţie în pocăinţele zilnice pe care şi le impunea, le răspundea: „Unde, dacă nu la curte, sunt mai necesare mortificaţiile? Aici pericolele sunt mai mari”.

Sursa: "Sfântul zilei", de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini, Edizioni Paoline, 1978, trad. pr. Iosif Agiurgioaei

„Pacea între fraţi este voinţa lui Dumnezeu şi bucuria lui Cristos. Este perfecţiunea sfinţeniei, regula dreptăţii, învăţătoarea doctrinei, salvatoarea obiceiurilor, disciplina lăudabilă în toate lucrurile”[1].

Fericirea păcii a fost cuvântul evanghelic ce a călăuzit întreaga viaţă a Elisabetei până acolo încât i-a meritat numele de „înger al păcii”. S-a născut în jurul anului 1271, în familia lui Petru al III-lea de Aragona şi Costanza, fiica lui Manfred, rege al Siciliei. Era strănepoata sfintei Elisabeta a Ungariei, şi aceasta explică şi numele ei de la Botez.

Regină din raţiuni politice

Nu a avut nici măcar timpul necesar pentru a visa la lucrurile care i-ar putea face plăcere în viaţă, deoarece, la vârsta de numai 12 ani, din motive politice, s-a căsătorit cu Dionisiu, regele Portugaliei. Norocul ei a fost că primise o profundă formaţie creştină, care i-a dat puterea să înfrunte cu un echilibru excepţional evenimentele adeseori complicate ale unei vieţi aventuroase. Din căsătoria ei au rezultat doi copii: Alfonso, care avea să-i succeadă tatălui pe tronul portughez, şi Costanza, care va fi căsătorită cu regele Ferdinand al IV-lea al Castiliei. Aceasta din urmă, femeie foarte prudentă, ar fi putut să ofere un ajutor important pentru calmarea tensiunilor politice, însă a murit înaintea mamei sale.

Elisabeta îl iubea pe rege, soţul ei; nu acelaşi lucru s-ar putea spune şi despre el, care, deşi o respecta pe regină, nu o cruţa de numeroase amărăciuni. Elisabeta nu şi-a pierdut niciodată calmul, a făcut întotdeauna ceea ce a considerat că este mai bine pentru a reface armonia, până la a se ocupa chiar personal de educaţia fiilor pe care soţul i-a avut de la diverse curtezane.

Artizană a păcii

Şi mai dureroasă a fost pentru ea disensiunea iscată între rege şi moştenitorul la tron, fiul lor Alfonso. Controversa putea să aducă în Portugalia un ruşinos război intern. Elisabeta a intervenit pentru a îndepărta această nenorocire. Într-un prim moment, regele s-a gândit că ea va fi de partea fiului, şi atunci a izolat-o la Alenquer, dar apoi şi-a dat seama de nevinovăţia ei, acceptând medierea, şi atunci s-a realizat pacea.

Din acel moment, un raport nou a început între cei doi, deoarece regele a descoperit, poate pentru prima dată, darurile umane şi măreţia morală a reginei. A abandonat viaţa mondenă şi şi-a ţinut mereu alături soţia, oferindu-i toate onorurile regale care i se cuveneau. Ea a dat în schimbul acestei afecţiuni un alt fel de iubire. Când regele s-a îmbolnăvit grav, Elisabeta nu a voit să-l încredinţeze grijii unor persoane străine, ci s-a ocupat ea însăşi de el, zi şi noapte, până la moarte, care a survenit în 1325.

Rămasă văduvă, şi-a vândut bunurile şi propriile bijuterii de regină, pentru a ajuta la operele sociale în favoarea săracilor. Apoi a îmbrăcat haina terţiarelor sfântului Francisc şi a făcut un pelerinaj pe jos la sanctuarul „Sfântul Iacob” de la Compostela, pentru a cere lumina lui Dumnezeu cât priveşte misiunea ei viitoare.

Clarisă, dar nu mai mult de atât

La întoarcerea din pelerinaj, s-a hotărât să intre în rândul clariselor de la Coimbra, în mănăstirea fondată chiar de ea, dar şi de această dată, raţiunile de stat au împiedicat-o: figura ei era prea importantă pentru a dispărea de pe scena politică a timpului. I-a fost permis atunci să trăiască împreună cu un grup de clarise într-o casă apropiată conventului, ducând împreună cu ele viaţa monastică, dar liberă să iasă, dacă era nevoie, la un moment dat.

Nu a ezitat, concret, să-şi părăsească locul liniştit pentru a face o lungă şi dificilă călătorie: fiul ei, Alfonso, şi ginerele, Ferdinand, rege de Castilia, erau în conflict şi oricând putea izbucni un război între ei. Când Elisabeta a ajuns la Estremoz, vlăguită de oboseala călătoriei, a fost cuprinsă de febră şi a murit în braţele fiului şi ale norei, la 4 iulie 1336. Nu reuşise să depăşească boala, dar încă o dată a putut să restabilească pacea între adversari.

Înainte de a muri, a obţinut, în sfârşit, permisiunea de a face profesiunea monahală de călugăriţă clarisă. Trupul ei a fost dus la Coimbra şi portughezii, care pe când era în viaţă o cinsteau şi o iubeau ca regină, acum au proclamă şi o venerează ca „regină sfântă” şi ei i se încredinţează în toate vitregiile istoriei. Cultul ei a fost recunoscut de Biserică şi, mai târziu, în 1625, după procesul de canonizare, numele ei a fost inserat în calendarul roman universal.

Notă:
[1] Petru Crisologul, Discursul 53: PL 52, 347.

Sursa: "Martiri şi sfinţi din calendarul roman", Editura Sapientia, Enrico Pepe, trad. pr. Ioan Bişog

Fer. Pier Giorgio Frassati

  • laic
  • 1901-1925
  • n.: la 6 aprilie 1901, Torino, Italia
  • d.: la 4 iulie 1925, Torino, Italia
  • 4 iulie (latin)
  • Pier Giorgio Frassati
  • A fost declarat…


    • venerabil la 23 octombrie 1987, de Papa Ioan Paul al II-lea
    • fericit la 20 mai 1990, de Papa Ioan Paul al II-lea

Pier Giorgio Frassati s-a născut la Torino, la 6 aprilie 1901 şi a murit în acelaşi oraş, la 4 iulie 1925. Au trecut peste 100 de ani de la naşterea sa; cu toate acestea, sunt persoane care reuşesc să sară abisurile timpului şi să ne fie aproape şi actuale, ca şi cum ar trăi împreună cu noi. Sfinţii, de obicei, sunt astfel de persoane. Şi aşa este Pier Giorgio. O viaţă de numai 24 de ani pare să nu fie foarte bogată în semne, dar cine l-a cunoscut pe Pier Giorgio poate şti cât de uluitoare a fost densitatea şi profunzimea vieţii sale.

De ce este atât de actual? Popularitatea mărturiei creştine a lui Pier Giorgio Frassati creşte neîncetat. De la mulţimea neprevăzută care l-a însoţit pe ultimul drum, la cea care a participat la beatificarea din Piaţa San Pietro (20 mai 1990) şi până la cei care îl întâlnesc astăzi în diverse ţări ale lumii, nenumăraţi sunt aceia care – mai ales tineri – i-au simţit extraordinara atracţie. De ce?

Sunt, înainte de toate, unii factori obiectivi: viaţa dusă de Pier Giorgio în vremea sa depăşea probabil nivelul mediu al contemporanilor, ajungând la un nivel care astăzi, prin creşterea însemnată a bunăstării şi a răspândirii ştiinţei şi tehnologiei, este accesibil tuturor. Pier Giorgio nu se regăseşte în tânărul obişnuit al timpului său, în schimb este foarte asemănător cu tânărul de astăzi: merge la munte, face sport, conduce maşina, foloseşte telefonul, admiră tablourile, iubeşte muzica, merge la universitate, călătoreşte în Italia şi în străinătate. Pier Giorgio, care, graţie meseriei tatălui, avea conştiinţa istoriei şi a vieţii dinamice din ţările străine şi era la curent cu tot ce se întâmpla în lume, a avut oportunităţi neobişnuite timpului său, dar obişnuite astăzi. Aşadar, Pier Giorgio a înfruntat „noutăţile” care astăzi sunt cotidiene şi a fost nevoit să găsească soluţii aproape inedite solicitărilor care provoacă permanent conştiinţa unui creştin. De aceea, el poate fi numit „un precursor” a cărui mărturie este actuală.

Extraordinara forţă unificatoare pe care credinţa o exprima în viaţa sa era ca un magnet pentru tinerii unui timp fărâmiţat. Pier Giorgio era tânărul care nu avea puncte obscure, nu manifesta sfâşieri sau diviziuni, era puternic în faţa greutăţilor vieţii, se agita, dar nu se clătina în suferinţă, observa că suferinţa era necesară, nu renunţa la nimic caracteristic umanităţii sale, ci se bucura de ea în mod plenar şi în deplină castitate. De aceea, el manifestă un farmec puternic pentru cel care se luptă astăzi din toate puterile pentru a dărui vieţii sale creştine un strop de armonie. Pier Giorgio nu şi-a irosit nici forţa, nici timpul: s-a integrat. El este o provocare tot mai profundă în special pentru tinerii de astăzi care frecventează comunităţile creştine. Tocmai sensul plenitudinii emanate de existenţa lui Pier Giorgio dă persoanei sale fascinaţie şi căldură.

Exemplaritatea vieţii sale laice apare vie în lumina doctrinei conciliare asupra laicilor. A-l întâlni pe Pier Giorgio cu extraordinara sa normalitate, care şi-a trăit propria credinţă în plinătatea vieţii cotidiene şi a slujit Biserica fără să distrugă raportul său cu lumea, înseamnă a da speranţe tinerilor creştini, deoarece demonstrează că adevărata laicitate este posibilă chiar şi pentru ei.

Sursa: Lumina creştinului, 5/2001

„Să trăieşti fără credinţă, fără acest patrimoniu de apărare şi rezistenţă, fără să lupţi puternic pentru adevăr, nu înseamnă a trăi, ci a exista.” (Pier Giorgio Frassati)

Fericitul Pier Giorgio Frassati este foarte iubit de tineri pentru personalitatea sa dinamică şi pentru angajamentul său caritativ în dragostea lui Cristos. S-a născut în Italia, la Torino, într-o familie burgheză, pe 6 aprilie 1901, în Sâmbăta Mare. Tatăl său, Alfredo Frassati, în 1895 a fondat cotidianul „La Stampa”, a intrat în politică şi este ales senator. În curând devine ambasador al Italiei la Berlin.

Giorgio trăieşte o tinereţe senină şi liniştită, dar studiază puţin de bună voie, de aceea este încredinţat salezianului don Corazzi, care îl însoţeşte până la examenul maturităţii. Se înscrie la Politehnica din Torino. Pentru el profesia este un serviciu în favoarea celuilalt, de aceea se implică mult timp în iniţiative sociale şi caritative. Încă de tânăr Pier Giorgio se face cunoscut prin viaţa sa spirituală profundă, care se reflectă prin operele sale de caritate. Dragostea sa pentru sport, pentru prieteni şi pentru cei săraci au făcut din el un model pentru tineri.

Sunt multe povestiri legate de generozitatea tânărului Pier Giorgio şi despre subtila sa înţelegere a virtuţii carităţii: o dată a dăruit pantofii săi unui copil desculţ care fusese alungat în stradă pentru că a cerut de pomană, altă dată s-a întors acasă pe jos pentru că a dat unui bătrân biletul său de tren. În ultimii săi ani de şcoală operele caritative se intensifică. Cu ocazia absolvirii primeşte de la tatăl său o sumă de bani. Pier Giorgio foloseşte aceşti bani pentru a închiria o cameră pentru o doamnă bătrână alungată din apartamentul ei, procură un pat pentru un bărbat bolnav de tuberculoză şi pentru trei copii ai unei văduve bolnave şi îndurerate.

Pier Giorgio Frassati crede puternic în ideea de asociaţie. El însuşi este membru în multe organizaţii şi se angajează în răspândirea lor. În 1919 se înscrie în FUCI (Federaţia Studenţilor Catolici Italieni). În 1920 aderă la Partidul Popular, o organizaţie politică ce răspândeşte învăţăturile Bisericii Catolice. În 1922 se înscrie în mişcarea Milites Mariae, parte a Societăţii Tinerii Catolici (Acţiunea Catolică), pe a al cărui program îl va urma până la moarte: „rugăciune, acţiune, sacrificiu – preghiera, azione, sacrificio”.

La sfârşitul lui iunie 1925, Pier Giorgio este lovit de un atac acut de poliomelită, boală pe care a contactat-o, după cum spun doctorii, de la bolnavii de care se ocupa. Boala este într-un stadiu mult prea avansat pentru a fi înlăturată şi, pe 4 iulie 1925, Pier Giorgio moare la vârsta prematură de 24 de ani. Milioane de oameni au participat la funeraliile sale: multe persoane erau săracii şi nevoiaşii de care se ocupase el într-un mod atât de altruist. Aceste persoane l-au făcut pe Arhiepiscopul de Torino să ceară cauza de beatificare a lui Pier Giorgio Frassati.

Procesul a fost deschis în aprilie 1932, iar beatificarea a avut loc pe 20 mai 1990, ocazie cu care Papa Ioan Paul al II-lea a spus la predică: „Într-adevăr, la prima vedere, stilul Pier Giorgio Frassati, un tânăr modern, plin de viaţă, nu prezintă semne extraordinare. Dar tocmai aceasta este originalitatea virtuţii sale, care ne invită să reflectăm şi să îl imităm. La el credinţa şi evenimentele cotidiene se împleteau armonios, mai ales că dragostea pentru Evanghelie se reflectă în dăruirea generoasă către cei săraci şi nevoiaşi, într-un parcurs continuu, chiar şi în ultimele sale zile de boală. Gustul pentru frumos şi pentru artă, pasiunea pentru sport şi pentru munte, atenţia faţă de problemele societăţii nu i-au împiedicat raportul constant cu Absolutul.”

„Totul cufundat în misterul lui Dumnezeu şi totul dedicat constant slujirii aproapelui: astfel se poate rezuma în puţine cuvinte viaţa sa pământească! Vocaţia sa de laic creştin se consumă prin multiplele sale implicări asociative şi politice, într-o societate aflată în creştere, indiferentă şi uneori ostilă Bisericii. Cu acest spirit, Pier Giorgio Frassati a ştiut să dea impuls variatelor mişcări catolice, la care a aderat cu entuziasm, mai ales în Acţiunea Catolică, în care a găsit gamă largă de formare creştină şi câmpuri variate de apostolat. Astfel, în Acţiunea Catolică îşi trăieşte vocaţia creştină cu bucurie şi demnitate şi se angajează să îl iubească pe Cristos, văzându-i în El pe fraţii pe care îi întâlnea în acţiunile sale sau pe care îi căuta în locurile de suferinţă, de marginalizare şi de abandon, pentru a-i face să simtă căldura umană a solidarităţii şi confortul supranatural al credinţei în Cristos.”

Sursa: ActiuneaCatolica.ro

Fer. Maria Crocifissa Curcio

  • călugăriţă
  • 1877-1957
  • n.: la 30 ianuarie 1877, Ispica, Sicilia
  • d.: la 4 iulie 1957, Santa Marinella, Italia
  • 4 iulie (latin)
  • Maria Crocifissa Curcio
  • A fost declarată...


    • venerabilă la 20 decembrie 2002, de Papa Ioan Paul al II-lea
    • fericită la 13 noiembrie 2005, de Papa Benedict al XVI-lea

Maria Crocifissa Curcio s-a născut la 30 ianuarie 1877 la Ispica (Italia). Citind biografia sfintei Tereza de Avila, s-a născut în ea dorinţa de a cunoaşte şi de a trăi spiritualitatea Carmelului. Astfel, la vârsta de 13 ani, s-a înscris în Ordinul Terţiar Carmelit. De la Maria, gingaşa mamă a Carmelului, a primit misiunea de a-l face să reînflorească în Italia şi în alte ţări. La 17 mai 1925, a fost prezentă la Roma cu ocazia canonizării călugăriţei Tereza a Pruncului Isus. La 18 mai 1925, a vizitat Mănăstirea „Santa Marinella”, unde a înţeles că poate realiza planul divin. La 16 iulie 1925, a primit sigiliul apartenenţei la Carmel prin afilierea la Ordinul Carmelit. În anul 1930, micul nucleu format în jurul ei a primit recunoaşterea oficială din partea Bisericii. Unicul obiectiv care i-a însufleţit iniţiativele şi activităţile a fost acela de a conduce sufletele la Dumnezeu. În anul 1947, primele patru misionare ale congregaţiei ajungeau în Brazilia.

Pelerinajul pământesc al Mariei Crocifissa s-a încheiat la 4 iulie 1957, în casa mamă „Santa Marinella”. La 12 februarie 1989, a fost deschis procesul ei de canonizare, iar la 20 decembrie 2002, papa Ioan Paul al II-lea a emis decretul de eroicitate asupra vieţii şi virtuţilor slujitoarei lui Dumnezeu, declarând-o „venerabilă”.

Pentru Maria Crocifissa, rugăciunea a însemnat un dialog de iubire intimă cu Dumnezeu şi cu toţi sfinţii, inspirat de încrederea filială, de sentimentul de mulţumire, de laudă, de adoraţie, de ispăşire şi de unirea cu Isus prezent în Euharistie.

Evlavia ei profundă faţă de „gingaşa Mamă” a Carmelului nu s-a limitat doar la practici sporadice, ci a însemnat prezenţă iubitoare a Mariei în viaţa ei, raport constant de iubire filială, consacrare şi încredinţare, conformare a celor mai profunde atitudini cu cele ale Mariei şi împărtăşirea sentimentelor Mariei în toate misterele vieţii lui Cristos. Fecioara Maria a fost cea care i-a împărtăşit gingăşia maternă şi cea care a învăţat-o să fie mamă pentru cei nevoiaşi.

Împreună cu sfânta Tereza a Pruncului Isus, Maria Crocifissa a voit să fie „iubire în inima Bisericii”, restaurând chipul lui Dumnezeu în inima omului, realizând unitatea de viaţă şi de credinţă prin trăirea hărniciei Martei şi a profunzimii mistice a Mariei, împlinind cu zel şi fidelitate datoriile proprii, având curaj şi onestitate, iubire şi dăruire chiar şi în cele mai mici lucruri, trăind relaţiile cu ceilalţi în umilinţă şi simplitate, în discreţie şi gingăşie, formând conştiinţele cu delicateţe şi fermitate.

Congregaţia fondată de Maria Crocifissa este prezentă acum în ţări precum: Italia, Malta, Canada, Brazilia, Filipine, România etc. Ea realizează misiunea noii evanghelizări prin pastoraţia familială şi parohială, activitatea şcolar-educativă şi educarea copiilor şi a tinerilor nevoiaşi din punct de vedere moral şi religios.

Sursa: Surorile Carmelite - Lumina creştinului, 3/2005

Vizualizări: 9

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !

Alătură-te reţelei altmarius

STATISTICI

Free counters!
Din 15 iunie 2009

198 state 

(ultimul: Guyana)

Numar de steaguri: 262

Record vizitatori:    8,782 (3.04.2011)

Record clickuri:

 16,676 (3.04.2011)

Tari lipsa: 44

1 stat are peste 600,000 clickuri (Romania)

1 stat are peste 90.000 clickuri (USA)

1 stat are peste 40,000 clickuri (Moldova)

3 state au peste 10.000 clickuri (ItaliaFranta,  

Germania)

6 state au peste 5.000 clickuri (Olanda, Belgia, Marea Britanie, Canada, UngariaSpania )

10 state au peste 1,000 clickuri (Polonia, Rusia,  Australia, IrlandaIsraelGreciaElvetia ,  Brazilia, Suedia, Austria)

50 state au peste 100 clickuri

23 state au un click

Rating for altmarius.ning.com 

altmarius.ning.com-Google pagerank,alexa rank,Competitor

DE URMĂRIT

1. ANTICARIAT ALBERT

http://anticariatalbert.com/

2. ANTICARIAT ODIN 

http://anticariat-odin.ro/

3. TARGUL CARTII

http://www.targulcartii.ro/

4. PRINTRE CARTI

http://www.printrecarti.ro/

5. MAGAZINUL DE CARTE

http://www.magazinul-de-carte.ro/

6 ANTICARIAT PLUS

http://www.anticariatplus.ro/

7. DEPOZITUL DE CARTI 

http://www.calinblaga.ro/

8. CARTEA DE CITIT

http://www.carteadecitit.ro/

9. ANTICARIAT ON-LINE
http://www.carti-online.com/

10. ANTICARIATUL DE NOAPTE

 http://www.anticariatuldenoapte.ro/

11. ANTICARIATUL NOU

http://www.anticariatulnou.ro

12. ANTICARIAT NOU

https://anticariatnou.wordpress.com/

13. ANTICARIAT ALEPH

https://www.anticariataleph.ro/

14. ANTIKVARIUM.RO

http://antikvarium.ro

15.ANTIKVARIUS.RO

https://www.antikvarius.ro/

16. ANTICARIAT LOGOS

http://www.anticariat-logos.ro/

17. ANTICARIAT.NET

http://www.anticariat.net/informatii-contact.php

18. TIMBREE

www.timbree.ro

19. FILATELIE

 http://www.romaniastamps.com/

20 MAX

http://romanianstampnews.blogspot.com

21. STAMPWORLD

http://www.stampworld.com

22. LIBMAG

https://www.libmag.ro/oferta-carti-polirom/?utm_source=facebook-ads-7-99-polirom&utm_medium=banner-facebook&utm_campaign=7-99-polirom-facebook&utm_content=new-3

23. BUCURESTIUL MEU DRAG

http://www.orasul.ro/

24. MAGIA MUNTELUI

http://magiamuntelui.blogspot.com

25. RAZVAN CODRESCU
http://razvan-codrescu.blogspot.ro/

26.RADIO ARHIVE

https://www.facebook.com/RadioArhive/

27.EDITURA UNIVERSITATII CUZA - IASI

http://www.editura.uaic.ro/produse/colectii/documenta/1

28. EDITURA ISTROS

https://www.muzeulbrailei.ro/editura-istros/

29 ORIZONTURI CULTURALE

http://www.orizonturiculturale.ro/ro_home.html

30. SA NU UITAM

http://sanuuitam.blogspot.ro/

31. MIRON MANEGA
http://www.certitudinea.o

32. NATIONAL GEOGRAPHIC ROMANIA

https://www.natgeo.ro/revista

33. KORUNK

http://ideakonyvter.ro/53-korunk

Insignă

Se încarcă...

Anunturi

Licenţa Creative Commons Această retea este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creativ

Note

Erfolgsgeschichte Taunusbahn

Creat de altmariusclassic Sep 13, 2013 at 11:02am. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Sep 13, 2013.

Schnell und Steiner

Creat de altmariusplus Iun 19, 2013 at 1:59pm. Actualizat ultima dată de altmariusplus Iun 19, 2013.

Grosse Kunstfuehrer zum Schnell &Steiner

Creat de altmariusclassic Dec 21, 2012 at 6:55pm. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Dec 21, 2012.

© 2019   Created by altmarius.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor