Calendar Romano-Catolic - 30 octombrie 2015

[altmariustotal catolic]

Vineri, 30 octombrie 2015 

Sfântul Gerard

Astăzi, Martirologiul roman fixează amintirea sfântului Gerard episcop de Potenza în Lucania. Acesta era originar din Piacenza şi, transferându-se la Potenţa, a fost ales ca episcop pentru virtuţile sale şi pentru activitatea sa taumaturgică. Murind după doar opt ani de episcopat, succesorul său Manfred a scris despre el o Viaţă poate prea pronunţat de panegirică şi mai ales i-a obţinut o canonizare "viva voce" (adică fără documentaţie scrisă) din partea papei Calixt al II-lea (1119-1124). Dar există un alt Gerard, originar şi el din Potentino, care a avut şi are o faimă mult mai mare decât episcopul din evul mediu. Este vorba despre sfântul Gerard Maiella, unul dintre sfinţii cei mai populari din Italia de sud. Iar motivul acestei popularităţi este: într-adevăr el este (sau era?) invocat mai ales de către femeile însărcinate şi cele care năşteau.

La începutul anului 1800, la aproximativ cincizeci de ani după moartea sa, un medic din Grassano (Matera) declara: "De mulţi ani eu nu mai exercit profesia de medic. O exercită pentru mine fratele Gerard": acest medic lua atât de mult în serios ocrotirea lui Gerard, care va fi proclamat fericit de abia în anul 1893, care în loc de medicamente prefera să lase pacienţilor săi o imagine de bun călugăr. Iar Tannoia, în Viaţa scrisă în jurul anului 1806, declara: "Fratele Gerard este un protector special, fapt pentru care nu există în Foggia nici o femeie care trebuie să nască şi care să nu aibă imaginea lui şi să nu invoce ocrotire sa". O deosebită "revanşă de sfânt" pentru suferinţele primite ca urmare a calomniilor unei femei, o fostă călugăriţă, prin articol de ziar, care a fost prea uşor crezută de către superiorii săi.

În realitate sfântul Gerard, care pe patul de moarte putea mărturisi că nu ştie nici măcar ce înseamnă o ispită necurată, avea despre femeie o concepţie superioară: vedea într-adevăr în fiecare femeie o imagine a Mariei, "laudă continuă a Preasfintei Treimi". Erau elanurile mistice ale unui suflet simplu, dar plin de ardoare spirituală. Exclama adesea: "Dumnezeul meu iubit; Duhul meu sfânt", simţind aproape de el bunătatea şi iubirea nemărginită a lui Dumnezeu. Mai mult decât un ascet, este un mistic.

Viaţa sa este plină de privaţiuni, de suferinţe, de umilinţe, dar totul este profund animat, finalizat spre o întâlnire vie şi personală cu Dumnezeu. Şi aceasta rămâne despre el, dincolo de unele "extravaganţe" autentice, care îi pot şoca pe cei "bine gânditori". Există ceva autentic şi genuin chiar şi în exagerările sale pe care poate acei hippies din zilele noastre le-au făcut din nou actuale. Dar contestarea sfântului Gerard a fost una din interior.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini 
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)