altmarius

cultură şi spiritualitate

Calendar Romano-Catolic - 30 aprilie 2012

Astăzi în liturgie

Sf. Pius al V-lea, Pp.

Sfântul/sărbătoarea:
Sf. Pius al V-lea, Pp.
Data:
30.04.2012
Culoare liturgică:
alb
Gradul zilei:
comemorare facultativă

SF. PIUS AL V-LEA, PP.

30_01-aprilieÎn ziua de 7 octombrie 1571, armatele creştine scufundau în apele mării, la Lepanto, puternica şi până atunci nebiruita flotă a turcilor. Din acea zi, a început decăderea Imperiului Otoman. Pius al V-lea este numit papa victoriei de la Lepanto, nu pentru că ar fi fost un războinic, ci pentru că, datorită autorităţii şi prestigiului său personal, a reuşit să potolească neînţelegerile dintre statele europene şi să le unească într-o „sfântă alianţă" care să se opună înaintării ameninţătoare a forţelor turceşti. În ziua de 7 octombrie 1571, spre seară, Papa Pius al V-lea dă ordin să se tragă toate clopotele din Roma şi îi invită pe credincioşi să-i aducă mulţumire lui Dumnezeu pentru victoria obţinută. Pe atunci nu existau mijloacele de comunicare rapidă pe care le avem noi astăzi, şi Papa, după ce petrecuse toată ziua rugându-se Rozariul Maicii Domnului, a avut, pentru o fracţiune de secundă, viziunea sfârşitului triumfal al luptei.

Înainte de a fi ales papă, în anul 1566, Pius al V-lea se numea Mihai Ghisleri. El s-a născut în 1504, în localitatea Bosco Merengo din Italia; la vârsta de 14 ani, a intrat în Mănăstirea Călugărilor Dominicani şi, după pregătirea cuvenită, a fost sfinţit preot. Dovedind calităţi cu totul excepţionale, străbate pe rând toate treptele ierarhice: profesor, stareţ de mănăstire, superior provincial, inchizitor la Como şi Bergamo, episcop, cardinal, mare inchizitor, episcop de Mondori şi apoi papă. Titlul de inchizitor poate să-l facă antipatic în ochii omului de astăzi, dar trebuie ţinut cont de faptul că procurorii acelor timpuri se numeau inchizitori şi erau aleşi, de obicei, din rândul clerului. Într-adevăr, Pius al V-lea a fost un papă incomod, aşa cum sunt toţi aceia care vor să reformeze moravurile decăzute ale unei societăţi; dar este un titlu de mare cinste pentru el, acela de a fi stârpit simonia şi nepotismul din Curia Română.

Numeroaselor rude care alergaseră la Roma cu speranţa de a obţine unele privilegii, Pius al V-lea le-a răspuns că ruda unui papă se poate considera suficient de bogată dacă nu este calic lipit pământului.

Pius al V-lea a avut şi misiunea enorm de grea de a duce la îndeplinire hotărârile Sinodului Ecumenic Tridentin (sinod ţinut în oraşul Trento, din nordul Italiei, între anii 1545-1563, cu scopul de a promova o reformă autentică a Bisericii); astfel, a restaurat obligaţia rezidenţei pentru episcopi, clauzura pentru călugări, celibatul şi sfinţenia vieţii pentru preoţi, vizitele pastorale ale episcopilor, dezvoltarea misiunilor, corectarea cărţilor liturgice, cenzura publicaţiilor privitoare la credinţă şi moravuri. Disciplina aspră pe care sfântul pontif o cerea de la toţi membrii Bisericii a fost şi norma permanentă a vieţii sale personale. Mai întâi, ca episcop şi cardinal, apoi, în calitate de papă, a trăit viaţa ascetică a unui călugăr cerşetor. Foarte apropiat de cei mici, cu dragoste de părinte faţă de lumea simplă, a arătat o severitate de neclintit faţă de cei care loveau în unitatea Bisericii; astfel, nu a ezitat să o excomunice pe regina Angliei, Elisabeta I (1558-1603), şi să decreteze destituirea ei, deşi era conştient de urmările tragice pe care gestul său avea să le abată asupra credincioşilor catolici englezi. Pius al V-lea moare la 1 mai 1572, în vârstă de 68 de ani. Creştinătatea l-a plâns pe un păstor mare şi sfânt. Mormântul, chiar îndată după moarte, a fost venerat cu pietate. În 1712, Pius al V-lea a fost în mod oficial declarat sfânt şi sărbătoarea lui, fixată la 5 mai. Noul calendar îl comemorează în ziua de 30 aprilie.

Pius este un supranume atribuit de romani împăraţilor şi persoanelor care dovedeau un respect deosebit şi o afecţiune vie faţă de zei şi de religie; respectul şi afecţiunea se îndreptau şi spre persoanele sau lucrurile ce au o strânsă legătură cu divinitatea, în primul rând, părinţii - de aici pietatea filială - şi, apoi, fiinţa umană, în general, privită ca opera supremă a lui Dumnezeu. Pietatea autentică imprimă o notă de bunătate şi delicateţe. Creştinii au reluat acest nume, cu gândul de a le reaminti datoria de respect şi iubire faţă de Tatăl ceresc. Conform obiceiului din vechime, doisprezece papi, la alegerea lor, şi-au luat supranumele de Pius: între aceştia, trei sunt înscrişi în catalogul sfinţilor: Pius I ( 155) la 11 iulie, Pius al V-lea (1504-1572) la 30 aprilie şi Pius al X-lea (1935-1914) la 21 august. Pius al V-lea ne-a reamintit că adevărata pietate se dovedeşte nu numai prin efuziuni delicate ale inimii, dar şi în energia de a îndepărta ceea ce umbreşte sfinţenia şi bunătatea lui Dumnezeu. Sănătatea individuală şi socială au trebuinţă nu numai de hrana pregătită şi oferită de mâini delicate, dar şi de bisturiul mânuit cu energie şi cu dragoste. Aceasta a fost misiunea Sf. Pius al V-lea.

SF. IOSIF COTTOLENGO, PR.

30_02-aprilieOraşul Torino - Italia este locul de naştere a două opere mari: Institutul Salezian al lui Ioan Don Bosco şi „Casa cea Mică a Providenţei" a lui Iosif Benedict Cotolengo. Deoarece Institutul Salezian are numeroase ramificaţii în toată lumea, Ioan Don Bosco este mult mai cunoscut decât confratele său mai în vârstă, care însă are meritul de a-l fi încurajat pe tânărul Don Bosoo atunci când şi-a început activitatea. Dar şi opera lui Iosif Benedict Cotolengo este o realizare extraordinară a iubirii de Dumnezeu şi de oameni.

În jurul anului 1820, Torino începea să devină un mare oraş industrial. Alături de fabricile care se construiau, se înghesuiau casele sărăcăcioase în care foametea, boala, mizeria, disperarea erau pâinea de toate zilele. Un tânăr canonic al Bisericii „Trupul Domnului" cunoştea toate aceste ascunzişuri. Deseori era văzut cu o servietă mare de piele, plină cu ce putuse aduna, intrând pe o străduţă sau alta, şi întorcându-se cu servieta goală, urmat de cete de copii care nu mai conteneau cu „Mulţumim, unchiule". Moştenirea părintească de mult se transformase în haine, mâncare medicamente; apela la ajutorul celor mai înstăriţi, dar când şi aceştia se plictiseau de el, lua ce mai avea prin cameră şi pornea pe drumurile numai de el ştiute. Iarna, ca să facă economie de lemne, umbla cu un palton vechi cu blană, oare-i dădea înfăţişarea unui urs.

Într-o dimineaţă rece de septembrie a anului 1827, este chemat să îngrijească o femeie care era pe moarte în antreul unui han sărăcăcios: fiind în trecere prin oraş, s-a îmbolnăvit grav, dar nici un spital nu voise să o primească. Cotolengo îi acordă asistenţa sufletească şi un cuvânt de mângâiere. Întorcându-se spre casă, se gândeşte că trebuie făcut ceva pentru cei care nu au nici o posibilitate să-şi asigure îngrijirea; îşi propune deci să întemeieze un spital propriu, închiriază câteva camere, apelează la bunăvoinţa cunoscuţilor, care oferă mobilă, paturi, pânză; un medic şi un farmacist oferă serviciile lor gratuite. „Casa cea Mică a Providenţei" ia fiinţă. La început, Iosif Cotolengo îi adună de prin oraş pe cei fără nici un adăpost: cerşetori, ologi, orbi. Nu le oferea mare confort, dar era ceva mai mult decât aveau ei sub poduri ori prin gangurile ascunse de la marginea oraşului. Ajutat de Providenţă, închiriază alte spaţii şi, în câţiva ani, devine părintele a sute de orfani, decăzuţi, epileptici, imbecili, surdomuţi.

În 1831, izbucneşte ciuma; autorităţile oraşului dau dispoziţie să fie închisă „Casa cea Mică a Providenţei"; unii îl iau în râs pe curajosul preot, alţii îl condamnă, considerându-l drept un smintit: el nu se descurajează, ci aleargă la marginea oraşului, în cartierul Valdocco, unde găseşte spaţii suficiente pentru a-şi plasa imensa lui familie. Aici începe marea epopee. Face planurile unei construcţii imense, un cartier întreg, cuprinzând saloane pentru bolnavi, farmacii, săli de operaţii, locuinţe pentru personalul îngrijitor, bucătării, săli de mese, ateliere pentru iniţierea celor apţi de lucru, atelier pentru necesităţile instituţiei, la mijloc, o biserică luminoasă, în care murmurul rugăciunii nu încetează nici ziua, nici noaptea. Nu are nici un ban, începe prin a căra el însuşi var, cărămidă, lemne... Ajutoarele încep să curgă din toate părţile: viaţa intră într-un ritm normal, mulţumitor, asigurată zi de zi de Providenţă; nu există nici magazii pentru provizii pe timp mai îndelungat, nici servicii de contabilitate. „Providenţa conduce lumea de mii de ani fără contabilitate" - spunea în glumă Iosif Benedict. I se acordă decoraţii, este chemat în audienţă la miniştri, la rege; el rămâne acelaşi om modest, vesel, cu totul lăsat în voia Providenţei. În „Casa cea Mică a Providenţei" sunt primiţi cu onoruri toţi cei care nu au nici un mijloc de existenţă, toţi cei refuzaţi de sanatoriile şi spitalele din ţară; personalul de serviciu lucrează gratuit, mulţumit cu existenţa zilnică, participând împreună cu pacienţii - ajunşi la câteva mii - la rugăciunea neîntreruptă din biserică. Iosif Benedict Cotolengo începe să se simtă obosit şi slăbit; se retrage pentru o mică reculegere. Despărţindu-se de ai săi, le spune: „Când voi fi în cer, am să mă apropii mult de Mama Cerească şi o voi trage de mantie. Atunci veţi vedea cât de bine vor merge toate, şi vouă nu vă va lipsi nimic". În ziua de 30 aprilie 1842, rostind cuvintele psalmistului: „M-am bucurat când mi s-a spus: vom merge în casa Domnului", închide liniştit ochii şi este condus în camera de onoare a Providenţei.

Astăzi, „Casa cea Mică a Providenţei" este o imensă instituţie, cu peste 10.000 de pacienţi, cu un personal de peste 1500 de persoane, trăind în condiţii omeneşti, având în continuare drept contabil şi administrator general „Providenţa". Opera Sfântului Iosif Benedict Cotolengo arată că încrederea în bunătatea şi puterea lui Dumnezeu nu înseamnă inactivitate, neglijenţă, dezordine, ci convingerea neclintită că Dumnezeu este alături de noi atunci când ne străduim cu toată sinceritatea să facem binele care este în puterea noastră.

Vizualizări: 47

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !

Alătură-te reţelei altmarius

STATISTICI

Free counters!
Din 15 iunie 2009

198 state 

(ultimul: Guyana)

Numar de steaguri: 262

Record vizitatori:    8,782 (3.04.2011)

Record clickuri:

 16,676 (3.04.2011)

Tari lipsa: 44

1 stat are peste 600,000 clickuri (Romania)

1 stat are peste 90.000 clickuri (USA)

1 stat are peste 40,000 clickuri (Moldova)

3 state au peste 10.000 clickuri (ItaliaFranta,  

Germania)

6 state au peste 5.000 clickuri (Olanda, Belgia, Marea Britanie, Canada, UngariaSpania )

10 state au peste 1,000 clickuri (Polonia, Rusia,  Australia, IrlandaIsraelGreciaElvetia ,  Brazilia, Suedia, Austria)

50 state au peste 100 clickuri

23 state au un click

Rating for altmarius.ning.com 

altmarius.ning.com-Google pagerank,alexa rank,Competitor

DE URMĂRIT

1. ANTICARIAT ALBERT

http://anticariatalbert.com/

2. ANTICARIAT ODIN 

http://anticariat-odin.ro/

3. TARGUL CARTII

http://www.targulcartii.ro/

4. PRINTRE CARTI

http://www.printrecarti.ro/

5. MAGAZINUL DE CARTE

http://www.magazinul-de-carte.ro/

6 ANTICARIAT PLUS

http://www.anticariatplus.ro/

7. DEPOZITUL DE CARTI 

http://www.calinblaga.ro/

8. CARTEA DE CITIT

http://www.carteadecitit.ro/

9. ANTICARIAT ON-LINE
http://www.carti-online.com/

10. ANTICARIATUL DE NOAPTE

 http://www.anticariatuldenoapte.ro/

11. ANTICARIATUL NOU

http://www.anticariatulnou.ro

12. ANTICARIAT NOU

https://anticariatnou.wordpress.com/

13. ANTICARIAT ALEPH

https://www.anticariataleph.ro/

14. ANTIKVARIUM.RO

http://antikvarium.ro

15.ANTIKVARIUS.RO

https://www.antikvarius.ro/

16. ANTICARIAT LOGOS

http://www.anticariat-logos.ro/

17. ANTICARIAT.NET

http://www.anticariat.net/informatii-contact.php

18. TIMBREE

www.timbree.ro

19. FILATELIE

 http://www.romaniastamps.com/

20 MAX

http://romanianstampnews.blogspot.com

21. STAMPWORLD

http://www.stampworld.com

22. LIBMAG

https://www.libmag.ro/oferta-carti-polirom/?utm_source=facebook-ads-7-99-polirom&utm_medium=banner-facebook&utm_campaign=7-99-polirom-facebook&utm_content=new-3

23. BUCURESTIUL MEU DRAG

http://www.orasul.ro/

24. MAGIA MUNTELUI

http://magiamuntelui.blogspot.com

25. RAZVAN CODRESCU
http://razvan-codrescu.blogspot.ro/

26.RADIO ARHIVE

https://www.facebook.com/RadioArhive/

27.EDITURA UNIVERSITATII CUZA - IASI

http://www.editura.uaic.ro/produse/colectii/documenta/1

28. EDITURA ISTROS

https://www.muzeulbrailei.ro/editura-istros/

29 ORIZONTURI CULTURALE

http://www.orizonturiculturale.ro/ro_home.html

30. SA NU UITAM

http://sanuuitam.blogspot.ro/

31. MIRON MANEGA
http://www.certitudinea.o

32. NATIONAL GEOGRAPHIC ROMANIA

https://www.natgeo.ro/revista

33. KORUNK

http://ideakonyvter.ro/53-korunk

Insignă

Se încarcă...

Anunturi

Licenţa Creative Commons Această retea este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creativ

Note

Erfolgsgeschichte Taunusbahn

Creat de altmariusclassic Sep 13, 2013 at 11:02am. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Sep 13, 2013.

Schnell und Steiner

Creat de altmariusplus Iun 19, 2013 at 1:59pm. Actualizat ultima dată de altmariusplus Iun 19, 2013.

Grosse Kunstfuehrer zum Schnell &Steiner

Creat de altmariusclassic Dec 21, 2012 at 6:55pm. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Dec 21, 2012.

© 2019   Created by altmarius.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor