Calendar Romano-Catolic - 29 iulie 2015

[altmariustotal catolic]

Miercuri, 29 iulie 2015 

Sfânta Marta

(comemorare)

Marta este sora Mariei şi a lui Lazăr din Betania, un sat situat la circa trei kilometri de Ierusalim. În casa lor primitoare Isus prefera să poposească în timpul predicării în Iudeea. Cu ocazia uneia dintre aceste vizite apare pentru prima dată Marta. Evanghelia o prezintă ca femeia de casă, grijulie şi preocupată pentru a-l primi în mod vrednic pe plăcutul oaspete, în timp ce sora Maria preferă să stea liniştită în ascultarea cuvintelor Învăţătorului. Aşadar, nu ne surprinde mustrarea pe care Marta o rosteşte la adresa Mariei: "Doamne, nu-ţi pasă că sora mea m-a lăsat singură să-ţi slujesc? Spune-i deci să mă ajute".

Răspunsul amabil al lui Isus poate suna ca o mustrare împotriva activei gospodine: "Marta, Marta, pentru multe treburi te frămânţi; un singur lucru este necesar: Maria şi-a ales partea cea mai bună, care nu i se va lua". Dar nu este mustrare, comentează sfântul Augustin: "Marta, tu nu ai ales răul; Maria a ales însă ceva mai bun decât tine". Cu toate acestea Maria, considerată modelul evanghelic al sufletelor contemplative deja de către sfântul Vasile şi sfântul Grigore cel Mare, nu pare să figureze în calendarul liturgic (cf. 22 iulie): sfinţenia acestei dulci figuri de femeie este în afara oricărei discuţii, pentru că i-a fost confirmată de înseşi cuvintele lui Cristos; dar numai Marta, şi nu Maria, nici Lazăr, este cea care apare în calendarul universal, parcă pentru a o recompensa pentru atenţiile pline de grijă faţă de persoana Mântuitorului şi pentru a o propune femeilor creştine ca model de acţiune.

Umilita şi neînţeleasa profesiune de gospodină este salvată de această sfântă activă cu numele de Marta, care vrea să însemne pur şi simplu "doamnă". Marta reapare în evanghelie, în dramaticul episod al învierii lui Lazăr, unde cere, în mod implicit, minunea printr-o simplă şi uimitoare profesiune de credinţă în atotputernicia Mântuitorului, în învierea morţilor şi în dumnezeirea lui Cristos, iar în timpul unui ospăţ la care participă însuşi Lazăr, înviat de puţin timp, se prezintă şi de această dată în haine de femeie făcând totul. Lecţia dată de învăţător nu făcea referire, în mod evident, la elogioasa sa hărnicie, dar la excesul de grijă pentru lucrurile materiale în defavoarea vieţii interioare. Despre anii următori ai sfintei nu avem nici o ştire confirmată din punct de vedere istoric, deşi abundă povestirile legendare. Primii care i-au dedicat o celebrare liturgică sfintei Marta au fost franciscanii, în anul 1262, la 29 iulie, adică la opt zile după sărbătoarea Mariei Magdalena, identificată în mod impropriu cu sora sa Maria.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini 
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)