altmarius

cultură şi spiritualitate

Sf. Otto de Bamberg

  • Episcop
  • 1060-1139
  • n.: în 1060, Swabia, Germania
  • d.: la 30 iunie 1139, Pomerania, Polonia
  • 2 iulie (latin)
  • Otto de Bamberg
  • A fost declarat…


    • sfânt în 1189, de Papa Clement al III-lea

Unul dintre prenumele foarte răspândite în ţările de limbă germană este acela purtat şi sfinţit de episcopul Otto, care, în ziua de 1 februarie 1103, ajuns la poarta oraşului Bamberg, astăzi în Germania – Bavaria, îşi scoate încălţămintea, îmbracă haina de pocăinţă şi, cu picioarele sângerânde, păşeşte pe drumul îngheţat spre catedrală, pentru a-şi lua locul pe scaunul episcopal. Nu era un gest teatral, ci expresia umilinţei sincere şi a dorinţei de a-i cere iertare lui Dumnezeu pentru multele nelegiuiri săvârşite în acele vremuri în numele dreptăţii şi al credinţei. Erau încă vii rănile adânci produse de conflictul dintre împăraţii germani şi Papa de la Roma, în legătură cu numirea şi confirmarea în funcţie a episcopiilor şi altor demnitari bisericeşti. După umilinţa pe care o suferise la Canossa, când Papa Grigore al VII-lea, în luna noiembrie 1077, îl ţinuse trei zile în frig înainte de a-l dezlega de excomunicare, împăratul Henric al IV-lea începe a susţine şi a pune în practică principiul că un cetăţean al Imperiului nu poate fi în acelaşi timp cetăţean loial şi supus al Papei.

Otto, datorită calităţilor şi pregătirii sale superioare, reuşeşte să rămână prieten al împăratului şi preot credincios legământului de atârnare spirituală şi canonică faţă de Scaunul Apostolic. Henric al IV-lea îl alege ca sfetnic şi îi propune să preia conducerea Diecezei de Ausburg, apoi a celei de Halberstadt, dar el refuză. În cele din urmă, este chemat să ocupe scaunul vacant al Episcopiei de Bamberg; Otto nu mai poate refuza, dar nu-şi începe activitatea mai înainte de a cere aprobarea şi binecuvântarea Urmaşului Sfântului Petru: „Cu toate că am servit mulţi ani stăpânului meu şi m-am bucurat de favorurile sale, totuşi, învestitura din mâna împăratului am considerat-o ca ilicită şi am refuzat de două ori diecezele oferite. Acum, când pentru a treia oară am fost chemat şi numit în Dieceza de Bamberg, nu vreau să rămân în ea dacă Sanctitatea Voastră nu veţi fi de acord să mă recunoaşteţi şi să mă consacraţi”. Această atitudine îl aşază pe Otto în rolul de mijlocitor între cele două puteri supreme; Papa Pascal al II-lea îl consacră episcop la Anagni (reşedinţă a Suveranului Pontif în Italia) şi-l elogiază pentru eforturile ce le depune în vederea restabilirii înţelegerii şi a păcii. Episcopul de Bamberg are nespusa bucurie ca, pe baza propunerilor făcute de el, în anul 1122, la Vornes, împăratul şi Legatul Papal să încheie acordul care va pune capăt luptei pentru învestitură, luptă care timp de decenii a adus vărsare de sânge şi mizerie asupra statului şi Bisericii.

Principe al imperiului şi preot în aceeaşi persoană, construieşte şase forturi întărite pentru apărarea oraşului, reclădeşte din temelii domul mistuit de flăcări, fondează şi restaurează mănăstiri ruinate de luptele fratricide, întemeiază o şcoală mănăstirească ce avea să devină un focar vestit de învăţătură şi ştiinţă. Pentru el, mănăstirea şi şcoala erau două râuri ce porneau din acelaşi izvor, două flăcări alimentate de uleiul aceleiaşi candele. Personal, ducea un trai sărăcăcios şi modest, dar îi trata în mod princiar pe toţi nenorociţii care-i cereau ajutorul; îi primea şi îi asculta stând în picioare în faţa lor, din respect faţă de Cristos care se afla sub zdrenţele celui sărac.

La vârsta de 64 de ani, primeşte o scrisoare din partea principelui polonez Boleslau, care-i cere ajutor pentru aducerea la credinţa lui Cristos a locuitorilor din părţile nordice, de pe malul Mării Baltice, ţinut de curând alipit imperiului. Otto îşi caută câţiva însoţitori de nădejde şi, împreună cu ei, străbate Polonia şi începe activitatea misionară în Pomerania. Într-un an de zile, botează 20.000 de oameni şi clădeşte unsprezece biserici. Bunătatea, zelul, sacrificiile misionarilor biruiesc neîncrederea şi, uneori, duşmănia localnicilor, care vedeau în apostolii noii credinţe trimişi ai vrăjmaşilor. În oraşul Wollin, populaţia, agitată de slujitorii zeului Triglav, îi primeşte cu pietre pe propovăduitorii străini, iar pe conducătorul lor, Otto, îl aruncă într-o mlaştină şi-l lovesc crunt, lăsându-l aproape mort. Misionarii se retrag la Szczecin, unde, de asemenea, sunt primiţi cu multă neîncredere, dar, după câteva luni de contacte repetate şi multă rugăciune, teama dispare din sufletele închinătorilor lui Triglav şi lasă loc credinţei şi iubirii faţă de Răstignitul de pe Golgota. Tineri şi bătrâni, bărbaţi şi femei, conducători şi cetăţeni simpli cer să fie spălaţi cu apa Botezului.

Cu inima plină de bucuria misiunii împlinite, în Joia Mare a anului 1125, primit de dangătul sărbătoresc al clopotelor, Otto părăseşte din nou treptele Domului din Bamberg şi îşi reia munca de păstor al sufletelor încredinţate. Peste trei ani, se va întoarce în Pomerania, unde va avea nefericirea să constate că o parte dintre credincioşii Szczecinului s-au lepădat de credinţa creştină şi pregătesc o acţiune armată împotriva misionarilor şi a credincioşilor creştini. Deoarece colaboratorii săi de muncă apostolică îl reţineau să se ducă la oraşul răzvrătit, Otto fuge pe ascuns în timp de noapte. Numai o minune a lui Dumnezeu l-a salvat de săgeţile otrăvite ale instigatorilor; prezenţa lui însă a readus încrederea şi calmul în rândurile locuitorilor oraşului, care, cu reînnoită hotărâre, îi jură credinţă lui Cristos, în faţa bătrânului episcop vărsând lacrimi de bucurie.

Oboseala muncii şi urmările încercărilor prin care a trecut îi ruinează sănătatea şi, bolnav, se întoarce la Bamberg, unde, cu resemnare, se aşază pe crucea unei îndelungate şederi la pat. Gândul îi este permanent îndreptat la consolidarea Bisericii din Pomerania şi face demersurile necesare pentru înfiinţarea unei episcopii în acel ţinut, care, abia la un an de zile după moartea sa, avea să-l primească pe primul episcop. În ziua de 30 iunie a anului 1139, Otto închide ochii pentru lumina acestui pământ şi credincioşii episcopiei de Bamberg vor încredinţa pământului trupul obosit al unui păstor sfânt, iubitor şi activ, în timp ce pescarii de pe malurile Mării Baltice, vechii închinători ai zeului Triglav, acum ucenici fericiţi ai lui Cristos, vor simţi că părintele credinţei lor îi priveşte cu drag din patria fericită a sfinţilor.

Prenumele Otto, împreună cu altele apropiate: Odil, Odilo, Odilia, Otilia, Odotte, Oddone şi chiar Othelo, are la bază un radical al limbii germane vechi, care e cuprins în cuvinte însemnând: bogăţie, avere, proprietate. Probabil că iniţial a fost atribuit ca supranume unor persoane înstărite, deţinătoare de mari valori materiale. Pentru creştinul care poartă acest prenume, poate să-i fie un fericit memento al cuvintelor psalmistului: „Legea Ta, Doamne, pentru mine este mai preţioasă decât mii de comori de aur şi de argint” (Ps. 118,72).

Sf. Bernardin Realino

  • preot
  • 1530-1616
  • n.: la 1 decembrie 1530, Carpi, Modena, Italia
  • d.: la 2 iulie 1616, Lecce, Italia
  • 2 iulie (latin)
  • Bernardin Realino
  • A fost declarat…


    • fericit la 12 ianuarie 1896, de Papa Leon al XIII-lea
    • sfânt la 22 iunie 1947, de Papa Pius al XII-lea

Oraşul Lecce are o întâietate: aceea de a-şi fi ales propriul sfânt protector nu numai înainte ca acesta să fie proclamat oficial sfânt de către Biserică, ci chiar înainte ca protectorul în cauză să treacă din această lume. De fapt, înainte ca evlaviosul iezuit Bernardin Realino să moară, consiliul municipal din Lecce s-a dus la căpătâiul muribundului pentru a-l ruga să accepte în mod oficial protecţia oraşului. Probabil cetăţenii din Lecce, care au avut fericirea de a găzdui un om sfânt, la care alergau discipoli din toate părţile Italiei, se temeau ca nu cumva protecţia viitorului sfânt să fie cerută de orăşelul Carpi, unde Bernardin Realino se născuse la 1 decembrie 1530.

În anii tinereţii, Bernardin a obţinut satisfăcătoare succese literare, rod al unei vii atracţii faţă de studiile umaniste, începute în casa părintească, sub îndrumarea unor buni învăţători, şi continuate mai întâi la Academia din Modena, apoi la Universitatea din Bologna, unde a frecventat, timp de trei ani, cursuri de filozofie şi de medicină, pentru a trece apoi la cele de drept civil şi bisericesc, în care şi-a luat licenţa în anul 1556. Pentru strălucita carieră administrativă, întreprinsă sub protecţia guvernatorului din Milano, la care tatăl său îşi făcea serviciul, Bernardin Realino poate fi invocat ca protector al unor categorii de cetăţeni, care consideră probabil că pot să conteze pe puţini sfinţi: Bernardin a fost într-adevăr la conducere în Felizzano nel Monteferrato (pentru a garanta imparţialitatea în administraţia orăşenească un timp autoritatea, adică primarul, era adus din alte părţi), a fost avocat fiscal la Alessandria, apoi din nou primar la Cassine, apoi pretor la Castel Leone şi, în sfârşit, a coborât la Neapole în calitate de auditor locotenent general.

Imaginile devoţionale ale sfântului îl reprezintă ca fiind gata să-l primească în braţe pe Pruncul Isus. Într-adevăr, ca urmare a apariţiei sfintei Fecioare şi a Pruncului, Bernardin a părăsit strălucita carieră administrativă, pentru a intra în Societatea lui Isus, în anul 1564; după trei ani a primit sfinţirea preoţească şi a fost numit director spiritual şi maestru de novici. Fiind trimis la Lecce, în anul 1574, pentru construirea unui colegiu, a rămas în acest oraş până la moarte, care a avut loc la 2 iulie 1616. Ales, aşa cum s-a spus, protector al oraşului înainte de moarte, a fost beatificat în anul 1895 de Leon al XIII-lea şi canonizat de Pius al XII-lea la 22 iunie 1947 şi propus ca exemplu de educator.

Sursa: "Sfântul zilei", de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini, Edizioni Paoline, 1978, trad. pr. Iosif Agiurgioaei

Vizualizări: 7

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !

Alătură-te reţelei altmarius

STATISTICI

Free counters!
Din 15 iunie 2009

198 state 

(ultimul: Guyana)

Numar de steaguri: 262

Record vizitatori:    8,782 (3.04.2011)

Record clickuri:

 16,676 (3.04.2011)

Tari lipsa: 44

1 stat are peste 600,000 clickuri (Romania)

1 stat are peste 90.000 clickuri (USA)

1 stat are peste 40,000 clickuri (Moldova)

3 state au peste 10.000 clickuri (ItaliaFranta,  

Germania)

6 state au peste 5.000 clickuri (Olanda, Belgia, Marea Britanie, Canada, UngariaSpania )

10 state au peste 1,000 clickuri (Polonia, Rusia,  Australia, IrlandaIsraelGreciaElvetia ,  Brazilia, Suedia, Austria)

50 state au peste 100 clickuri

23 state au un click

Rating for altmarius.ning.com 

altmarius.ning.com-Google pagerank,alexa rank,Competitor

DE URMĂRIT

1. ANTICARIAT ALBERT

http://anticariatalbert.com/

2. ANTICARIAT ODIN 

http://anticariat-odin.ro/

3. TARGUL CARTII

http://www.targulcartii.ro/

4. PRINTRE CARTI

http://www.printrecarti.ro/

5. MAGAZINUL DE CARTE

http://www.magazinul-de-carte.ro/

6 ANTICARIAT PLUS

http://www.anticariatplus.ro/

7. DEPOZITUL DE CARTI 

http://www.calinblaga.ro/

8. CARTEA DE CITIT

http://www.carteadecitit.ro/

9. ANTICARIAT ON-LINE
http://www.carti-online.com/

10. ANTICARIATUL DE NOAPTE

 http://www.anticariatuldenoapte.ro/

11. ANTICARIATUL NOU

http://www.anticariatulnou.ro

12. ANTICARIAT NOU

https://anticariatnou.wordpress.com/

13. ANTICARIAT ALEPH

https://www.anticariataleph.ro/

14. ANTIKVARIUM.RO

http://antikvarium.ro

15.ANTIKVARIUS.RO

https://www.antikvarius.ro/

16. ANTICARIAT LOGOS

http://www.anticariat-logos.ro/

17. ANTICARIAT.NET

http://www.anticariat.net/informatii-contact.php

18. TIMBREE

www.timbree.ro

19. FILATELIE

 http://www.romaniastamps.com/

20 MAX

http://romanianstampnews.blogspot.com

21. STAMPWORLD

http://www.stampworld.com

22. LIBMAG

https://www.libmag.ro/oferta-carti-polirom/?utm_source=facebook-ads-7-99-polirom&utm_medium=banner-facebook&utm_campaign=7-99-polirom-facebook&utm_content=new-3

23. BUCURESTIUL MEU DRAG

http://www.orasul.ro/

24. MAGIA MUNTELUI

http://magiamuntelui.blogspot.com

25. RAZVAN CODRESCU
http://razvan-codrescu.blogspot.ro/

26.RADIO ARHIVE

https://www.facebook.com/RadioArhive/

27.EDITURA UNIVERSITATII CUZA - IASI

http://www.editura.uaic.ro/produse/colectii/documenta/1

28. EDITURA ISTROS

https://www.muzeulbrailei.ro/editura-istros/

29 ORIZONTURI CULTURALE

http://www.orizonturiculturale.ro/ro_home.html

30. SA NU UITAM

http://sanuuitam.blogspot.ro/

31. MIRON MANEGA
http://www.certitudinea.o

32. NATIONAL GEOGRAPHIC ROMANIA

https://www.natgeo.ro/revista

33. KORUNK

http://ideakonyvter.ro/53-korunk

Insignă

Se încarcă...

Anunturi

Licenţa Creative Commons Această retea este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creativ

Note

Erfolgsgeschichte Taunusbahn

Creat de altmariusclassic Sep 13, 2013 at 11:02am. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Sep 13, 2013.

Schnell und Steiner

Creat de altmariusplus Iun 19, 2013 at 1:59pm. Actualizat ultima dată de altmariusplus Iun 19, 2013.

Grosse Kunstfuehrer zum Schnell &Steiner

Creat de altmariusclassic Dec 21, 2012 at 6:55pm. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Dec 21, 2012.

© 2019   Created by altmarius.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor