Calendar Romano-Catolic - 14 noiembrie 2019

[altmariustotal2]

Sf. Filip

• Apostol
• 3 mai (latin)
• 14 noiembrie (bizantin)

Sfinţii evanghelişti Matei, Marcu şi Luca notează numai numele lui Filip şi locul de naştere, Betsaida; Sfântul Ioan ne dă şi unele amănunte referitoare la personalitatea lui, prezentându-l ca fiind în strânsă prietenie cu apostolul Natanael – Bartolomeu, pe care l-a condus la Isus: „Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege şi prorocii… Vino şi vezi”.

În istorisirea minunii înmulţirii pâinilor, se menţionează că Isus i-a adresat lui Filip întrebarea: „De unde vom cumpăra pâine, ca să dăm de mâncare la această lume?” Filip nu înţelege sensul întrebării şi, după ce aruncă o privire asupra mulţimii care-i înconjura, răspunde: „Nici pâine de două sute de dinari nu ne-ar ajunge să dăm fiecăruia doar câte o bucăţică”.

Firea oarecum nerăbdătoare a lui Filip ne apare limpede dintr-o altă însemnare a Evangheliei, la Cina de pe urmă. În timp ce Isus le vorbeşte apostolilor săi despre misterul adânc al Sfintei Treimi, Filip, copleşit de cele auzite, îi spune lui Isus: „Doamne, arată-ne nouă pe Tatăl, şi ne va fi de ajuns”.

Despre activitatea şi moartea Sfântului Filip nu ni s-au păstrat documente sigure. O tradiţie foarte veche afirmă că el a activat în părţile de nord ale Asiei Mici şi a murit răstignit pe Cruce, la vîrsta de 87 de ani, sub împăratul Domiţian. Mai târziu, rămăşiţele lui pământeşti au fost transportate la Roma şi aşezate în biserica Sfinţilor Apostoli, alături de cele ale Sfântului Iacob cel Mic.

Foarte răspândit la vechii greci, mai ales în Macedonia, numele Filip a trecut şi la alte popoare, chiar la evrei, datorită renumelui lui Alexandru cel Mare al cărui tată se chema Filip al II-lea, şi datorită înţelesului cuvântului philippos = iubitor de cai (phil = iubitor; hippos = cal).

Sursa: "Vieţile sfinţilor", Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti

„Filip şi Iacob, ascultând glasul care i-a făcut discipoli ai lui Cristos, i-au imi­tat viaţa şi i-au ascultat cuvântul cu atâta fidelitate, încât au dorit să te cunoască pe tine, o, Părinte, şi să contemple chipul tău. întăriţi în credinţa faţă de învierea învăţătorului, ei au devenit martori grăitori şi siguri ai evangheliei”[1].

Biserica Romană celebrează în aceeaşi zi sărbătoarea acestor doi apostoli. Ei nu sunt prezentaţi de tradiţie ca protagonişti ai unor fapte extraordinare, ci ca oameni generoşi care au răspuns imediat la chemarea divină şi, împreună cu ceilalţi apostoli, au trăit divina aventură de colaboratori cu Isus care aducea pe pământ viaţa cerească.

Filip din Betsaida era pescar şi, la chemarea lui Isus, l-a urmat cu promptitudine. Întâlnindu-l pe Bartolomeu, care era din acelaşi ţinut, l-a informat cu mult entuziasm că l-a aflat pe Mesia cel promis de profeţi. La răspunsul plin de neîncredere al prietenului său, el nu a dat înapoi, ci i-a propus să meargă şi să-l vadă cu proprii ochi.

Evanghelia după Ioan arată un interes special faţă de acest apostol, prezentându-ne câteva episoade. La prima înmulţire a pâinilor, „Isus i-a spus lui Filip: «De unde vom cumpăra pâine ca aceştia să mănânce?» Filip i-a răspuns: «Nu le-ar ajunge pâine de două sute de dinari ca să ia fiecare câte o bucăţică»”. Şi Isus a săvârşit atunci minunea cunoscută de toţi (In 6,1-13).

Un alt episod, relatat, de asemenea, de Ioan (12,20-25), s-a petrecut după intra­rea lui Isus în Ierusalim. Unii greci, impresionaţi de imaginea Învăţătorului, i s-au adresat lui Filip, poate tocmai pentru că acesta avea un nume grec, cerându-i să-i prezinte lui Isus, şi Filip le-a împlinit cererea, colaborând cu Andrei.

După ultima cină, când Isus a vorbit despre Tatăl, Filip i-a zis: „Doamne, arată-ni-l pe Tatăl şi ne este de ajuns”. Cererea aceasta oferă ocazia Evangheliei după Ioan să ne introducă în raportul existent între Isus-Cuvântul şi Tatăl: „De atâta timp sunt cu voi şi tu nu m-ai cunoscut, Filip? Cine m-a văzut pe mine, l-a văzut şi pe Tatăl. Cum poţi spune: «Arată-ni-l pe Tatăl» Nu crezi că eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în mine? Cuvintele pe care eu vi le spun, nu sunt de la mine; dar Tatăl, care este în mine, face lucrările sale. Credeţi-mă! Eu sunt în Tatăl şi Tatăl în mine; dacă nu pentru altceva, crede-ţi pentru lucrările acestea” (In 14,8-11).

Acesta este unul dintre textele care dau cel mai puternic mărturie cum apos­tolii, numai după pătimirea şi învierea lui Isus, când Duhul Sfânt le va fi dăruit, vor înţelege pe deplin cine este Isus.

După Rusalii, Filip a traversat Asia Mică şi probabil că a ajuns până în Sciţia, actuala Ucraina, şi apoi în Frigia, în a cărei capitală, Hierapoli, a fost martirizat, fiind răstignit cu capul în jos pe o cruce în formă de x. După mai multe eveni­mente, relicvele sale au fost transportate la Roma şi depuse în bazilica „Cei Dois­prezece Apostoli”.

Note:
[1] MA I, 954.

Sursa: "Martiri şi sfinţi din calendarul roman", Editura Sapientia, Enrico Pepe, trad. pr. Ioan Bişog

Sf. Ștefan-Teodor, ep. m.;

Fer. Serapion, cãlug. m.