altmarius

cultură şi spiritualitate

Calendar Romano-Catolic - 11 iunie 2018

Sf. Barnaba

«Iosif, numit de apostoli Barnaba, adică fiu al mângâierii, evreu din tribul lui Levi, născut în Cipru, avea un câmp pe care l-a vândut şi a depus la picioarele apostolilor suma luată». Aşa ni-l prezintă «Faptele Apostolilor». Izvoare mai vechi ne arată că Barnaba, numit apostol chiar de «Faptele Apostolilor», deşi nu făcea parte din rândul celor Doisprezece, ar fi fost unul dintre cei şaptezeci de ucenici de care vorbeşte Evanghelia. În mod sigur el este o figură de prim plan în viguroasa comunitate creştină, înflorită la Ierusalim după Coborârea Duhului Sfânt: el era foarte apreciat de către apostoli, care l-au trimis să evanghelizeze oraşul şi regiunea Antiohia.

Barnaba este omul unor alegeri fericite. La Antiohia şi-a dat seama că acolo este un teren foarte bine pregătit pentru cuvântul lui Dumnezeu. S-a reîntors la Ierusalim să aducă la cunoştinţă cele constatate şi să ceară permisiunea de a lua cu sine pe Saul, de curând convertit la credinţă, pe care l-a chemat din locul său de retragere, de la Tars. În felul acesta a început extraordinara lor colaborare. După un an de muncă, au avut loc atâtea convertiri încât «au făcut senzaţie» – cum s-ar spune astăzi în limbajul jurnalistic. «Pentru întâia dată, – se citeşte în Faptele Apostolilor -, ucenicii au luat numele de creştini în Antiohia».

Saul, care de acum prefera să fie chemat cu numele roman de Paul, şi Barnaba, mulţumiţi că au deschis drumul propovăduirii Evangheliei printre păgâni, s-au îndreptat către alte ţinuturi. Prima oprire a fost în Cipru, patria lui Barnaba, unde acesta a luat cu sine şi pe un văr mai tânăr, Marcu, viitorul evanghelist. Aceasta a fost o altă alegere fericită; mai târziu, la începutul celei de a doua călătorii misionare, mai grea şi mai riscantă, tânărul s-a răzgândit: «Paul nu a considerat însă oportun să-şi schimbe programul şi a preferat să se despartă şi de Barnaba, care a rămas în Cipru împreună cu Ioan Marcu. »

Paul şi Barnaba au fost două personalităţi diferite care s-au completat una pe alta. La Listra, în Licaonia, unde a luat sfârşit prima călătorie misionară, pe când predica, Paul a observat pe un sărman olog. «Scoală-te şi umblă», îi spune Paul, şi minunea se împlineşte. «Văzând ceea ce a făcut Paul, mulţimea a început să strige: Zeii, cu chipuri de oameni, au coborât printre noi! Pe Barnaba îl numeau Jupiter şi pe Paul Mercur, deoarece era cel mai elocvent dintre ei doi». Barnaba este considerat a fi autorul scrisorii pauline «Către Evrei», precum şi a unei alte cărţi numită Evanghelia lui Barnaba, astăzi pierdută. Despre el nu se mai ştie nimic după despărţirea de Paul. Unele scrieri apocrife vorbesc despre o călătorie a lui la Roma şi despre moartea de martir la Salamina, în anul 70.

Unele nume pot avea mai multe înţelesuri, după cuvintele de la care se porneşte; este şi cazul supranumelui Barnaba. Faptele Apostolilor au apropiat acest nume de expresie aramaică bar-nehămăh care înseamnă fiu al mângâierii, copil ce aduce mângâiere părinţilor. Sfântul Ieronim, mare traducător al Bibliei, presupune că Barnaba este «bar-nabiah» = fiul profetului. Savanţii de astăzi coboară în adâncul istoriei şi găsesc la babiloneni numele «bar-Nebo» – fiu al lui Nebo – Nebo fiind o zeitate babiloniană; acest zeu este menţionat în numele cunoscut Nabucodonosor, transcriere a Jui «Nabuku-durri – Usur» – «o, Nebo, apără frontierele noastre». Apostolii au ales prima interpretare, şi Barnaba a confirmat supranumele ce i-a fost atribuit, aducând multă mângâiere Bisericii lui Cristos.

Sursa: "Vieţile sfinţilor", Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti

Sf. Ioan de San Facondo

  • preot, călugăr
  • 1419-1479
  • n.: în 1419, Sahagun, Leon, Spania
  • d.: la 11 iunie 1479, Salamanca, Spania
  • 11 iunie (latin)
  • Ioan de San Facondo
  • A fost declarat…


    • fericit la 28 septembrie 1651, de Papa Inocenţiu al X-lea
    • sfânt la 16 octombrie 1690, de Papa Alexandru al VIII-lea

Acest sfânt augustinian a fost unul dintre cei mai zeloşi predicatori din câţi a avut Spania. S-a născut la Sahagun sau San Facondo, în dieceza de Asturie, în familia nobilă Gonzales. Uniunea părinţilor lui a devenit fecundă după 16 ani de sterilitate, prin mijlocirea Sfintei Maria, la care s-au rugat la un sanctuar din vecinătate şi în cinstea căreia au făcut pomeni şi au ţinut post. Ioan, încă din copilărie, era neîndemânatic la jocuri şi în relaţiile cu prietenii de joacă, dar foarte dornic să ia parte la activităţile parohiei. Din acest motiv părinţii l-au trimis la şcoala benedictinilor.

La şcoala lor, Ioan a studiat filosofia şi teologia. La sfârşitul cursului, fiind încă foarte tânăr, a fost obligat de tatăl său să accepte o slujbă. Pentru că nu îşi putea satisface îndatoririle, după ceva timp, cu delicateţea conştiinţei, a implorat să fie eliberat din funcţie. La douăzeci de ani tatăl l-a prezentat Episcopului de Burgos, Alfonso din Cartagina, care l-a făcut canonic al Catedralei, acordându-i o serie de beneficii. Ioan s-a demonstrat atunci foarte generos faţă de săraci încât a fost acuzat că risipeşte bunurile care îi sunt date spre administrare. Calomnia nu a făcut altceva decât să îi mărească stima în faţa Episcopului. Episcopul a vrut să îl hirotonească în ciuda îndoielilor lui Ioan.

Deşi nu iubea să stea la curtea Episcopului din cauza zgomotului care domnea, Ioan se mulţumea pentru că părea să îl găsească pe Dumnezeu în supunerea faţă de conducătorul Diecezei. A rămas pe lângă el timp de 6 ani, apoi moartea părinţilor l-a îndepărtat de orice confort şi de orice mondenitate. I-a cerut deci Episcopului permisiunea de a se retrage la Salamanca. Sfântul a fost primit de la început, în 1450, în colegiul din San Bartolomeo, care era seminarul întregii Spanii. După patru anii de studii preda la Universitate şi se dedica exercitării ministerului de preot în parohia San Sebastian, unde a avut mult succes şi roade spirituale importante.

Locuia la un canonic foarte virtuos, care îi permitea să practice o austeritate mare. După nouă ani de oboseală şi tulburare, Dumnezeu a îngăduit ca să fie chinuit de dureri de calculi renali. A îngăduit să fie operat şi promise că dacă va scăpa viu şi nevătămat se va călugări. Imediat după ce s-a refăcut, a venit la el un cerşetor pentru a-i cere de pomană, iar Sfântul Ioan din cele două haine pe care le avea i-a dăruit-o pe cea mai bună. În timpul nopţii următoare, Dumnezeu i-a dăruit o viziune care i-a umplut inima de bucurie de nedescris. În ziua următoare sfântul bătea la uşa mănăstirii augustinienilor, care în 1463 l-au primit cu bucurie pentru că toţi îi cunoşteau înţelepciunea, elocvenţa şi mai ales sfinţenia. În timpul noviciatului a făcut progrese rapide în ascultare şi umilinţă, iar Dumnezeu i-a conferit harul miracolelor. Îi era încredinţată misiunea de a se îngriji de sala de mese şi de cantină, iar el, pentru a satisface numeroasele nevoi ale comunităţii, a înmulţit printr-un simplu semn al crucii, timp de mai multe luni, vinul dintr-o butoi care nu ar fi ajuns nici pentru o săptămână.

Puţin după profesiunea religioasă, Ioan a fost ales maestru al novicilor şi deci consilier al Provinciei, funcţie care i-a fost reînnoită de şapte ori până la moartea sa. Nimeni nu era mai exemplar decât el în observarea regulii şi nimeni nu era mai silitor în a o face să fie respectată. Considera cea mai mică greşeală ca pe o apostazie. Într-o zi s-a întâmplat să rămână într-un loc mai mult decât îi permise Priorul, Ioan a simţit o remuşcare atât de mare încât ca penitenţă a rămas închis în camera sa timp de două zile fără mâncare şi fără băutură. Sfântul a fost numit chiar Prior al mănăstirii din Salamanca de două ori în 1471 şi 1477. Nu a ordonat nimănui căruia nu i-a dat mai întâi exemplu. Atunci când mustra, se folosea de un amestec de severitate şi căldură în aşa fel încât niciunul dintre subiecţi nu îndrăznea să îi opună rezistenţă. Avea harul organizării atât pentru că era foarte înţelept cât şi pentru că era profund umil. Se considera cel mai umil dintre toţi oamenii şi recunoştea că harul cu care Dumnezeu îl favoriza era remediul împotriva slăbiciunii sale. Era atât de delicat în conştiinţă încât simţea nevoia de a se spovedi şi de câte trei ori pe zi, netolerându-şi nici cea mai mică abatere de la virtutea dreptăţii. Priorul îl mustra pentru că îi obosea inutil pe confesori şi dădea exemplu prost fraţilor care puteau crede că comise păcate grave.

Dumnezeu a permis slujitorului său un mare grad de contemplaţie care îl făcea să petreacă nopţi întregi în dulceaţa extazului şi câteodată era purtat în zbor. După astfel de nopţi, nu se odihnea ci se pregătea pentru Liturghie. În timp ce celebra Sfânta Liturghie, Isus Cristos îi apărea des mai strălucitor decât soarele şi purta cu el conversaţii intime în care îi vorbea despre măreţia sacrificiului divin. Atunci când celebra Ioan slujba, dura de regulă două ore. Pentru a evita plângerile credincioşilor, priorul i-a comandat să fie mai scurt. Sfântul s-a străduit să asculte, dar nu reuşi, şi pentru a-l convinge pe prior să-i redea libertatea, a fost silit să-i mărturisească că după consacrare Domnul îi apărea cu trup glorificat. Din convorbirile cu Dumnezeu izvora o forţă de convingere extraordinară în predicile sfântului.

Sfântul predica împotriva viciilor şi dezordinii, citea în inimi şi avea darul profeţiei. Într-o zi a anunţat în mod public că va muri într-un an. A murit pe 6 noiembrie 1479, după ce a suferit cu răbdare mari dureri şi după ce a exclamat „În mâinile tale Doamne încredinţez sufletul meu”.

Sursa: FB Sfântul zilei

Fer. Iolanda a Poloniei

  • prinţesă, călugăriţă
  • 1235-1298
  • n.: în 1235, Ungaria
  • d.: la 11 iunie 1298, Polonia
  • 11 iunie (latin)
  • Iolanda a Poloniei
  • A fost declarată...


    • fericită la 22 septembrie 1827, de Papa Leon al XII-lea

Fericita prinţesă Iolanda, fiica regelui Bela al IV-lea al Ungariei, s-a născut în 1235. Cele două surori ale sale, cu siguranţă mai cunoscute, au fost Sfânta Margareta a Ungariei, canonizată în 1943 de către Papa Pio al XII-lea, şi Sfânta Kinga, canonizată de Papa Ioan Paul al II-lea în 1999. Mătuşa lor a fost Sfânta Elisabeta a Ungariei. Familia sa avea rădăcini adânci în sfinţenia lui Edvige şi a sfinţilor suverani Ştefan şi Ladislao.

Încă de tânără, Iolanda a fost încredinţată surorii ei Kinga, de la care primeşte educaţia creştină. Kinga era căsătorită cu regele polonez Boleslao, care era, evident, demn de soţia sa. Şi Iolanda şi-a găsit soţ în ţara adoptivă, era vorba de ducele Kalisz Boleslao, cu un titlu demn de cumnatul său. Iolanda, prinţesa unguroaică crescută în Boemia şi căsătorită cu un nobil polonez, a fost atât de iubită încât a putut considera liniştită Polonia ca noua ei patrie.

A devenit şi ea franciscană terţiară şi a adăugat datoriilor de soţie şi mamă exerciţiul carităţii, concretizat în asistenţa acordată săracilor şi infirmilor. Regatul cu adevărat exemplar a lui Boleslao şi a soţiei lui Kinga, a cumnaţilor lor Iolanda şi Boleslao nu a durat mult. Cele două surori au rămas văduve foarte devreme, prima Kinga şi apoi în 1279 şi Iolanda. Aceasta din urmă, care avea trei fiice, a reuşit să le aranjeze la două dintre ele căsătorii fericite, în timp ce a treia, atrasă de viaţa religioasă, s-a retras în mănăstirea modestă a clariselor din Sandeck, unde se retrăsese deja mătuşa văduvă. Li se alătură în curând şi mama Iolanda, care se distinse prin profundă umilinţă.

Liniştea mănăstirii a ascuns pentru mult timp pe cele trei femei virtuoase, excepţionale nu numai pentru originile lor nobile, dar mai ales pentru fidelitatea vocaţiei lor. În 1292, când Kinga muri, Iolanda a părăsit mănăstirea şi s-a refugiat de teama barbarilor mai la vest în mănăstirea clariselor de la Gniezno. Aici a fost aleasă stareţă, poate şi ca semn de mulţumire pentru soţul acesteia care fondase mănăstirea. Înainte de încheierea acestui secol plin de misticism, în 1299 Iolanda a murit în aceeaşi umilinţă care a caracterizat-o.

Devoţiunea faţă de fericita Iolanda s-a păstrat mai ales în Polonia, unde a petrecut marea parte a pelerinajului său pe pământ. Numele ei a fost în mod curios alterat de poporul polonez în Elena sau câteodată Iolenta.

Sursa: FB Sfântul zilei

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !

Alătură-te reţelei altmarius

STATISTICI

Free counters!
Din 15 iunie 2009

194 state 

(ultimul: Somalia)

Numar de steaguri: 258

Record vizitatori:    8,782 (3.04.2011)

Record clickuri:

 16,676 (3.04.2011)

Tari lipsa: 48

1 stat are peste 550,000 clickuri (Romania)

1 stat are peste 85.000 clickuri (USA)

1 stat are peste 40,000 clickuri (Moldova)

3 state au peste 10.000 clickuri (ItaliaFranta,  

Germania)

6 state au peste 5.000 clickuri (Olanda, Belgia, Marea Britanie, Canada, UngariaSpania )

10 state au peste 1,000 clickuri (Polonia, Rusia,  Australia, IrlandaIsraelGreciaElvetia ,  Brazilia, Suedia, Austria)

50 state au peste 100 clickuri

26 state au un click

Rating for altmarius.ning.com 

altmarius.ning.com-Google pagerank,alexa rank,Competitor

DE URMĂRIT

1. ANTICARIAT ALBERT

http://anticariatalbert.com/

2. ANTICARIAT ODIN 

http://anticariat-odin.ro/

3. TARGUL CARTII

http://www.targulcartii.ro/

4. COLTUL COLECTIONARULUI

http://www.coltulcolectionarului.ro/

5. MAGAZINUL DE CARTE

http://www.magazinul-de-carte.ro/

6 ANTICARIAT PLUS

http://www.anticariatplus.ro/

7. PRINTRE CARTI

http://www.printrecarti.ro/

8. CARTEA DE CITIT

http://www.carteadecitit.ro/

9. ANTICARIAT ON-LINE
http://www.carti-online.com/

10. ANTICARIATUL DE NOAPTE

 http://www.anticariatuldenoapte.ro/

11. ANTICARIATUL NOU

http://www.anticariatulnou.ro

12. ANTICARIAT NOU

https://anticariatnou.wordpress.com/

13. DEPOZITUL DE CARTI 

http://www.calinblaga.ro/

14. ANTIKVARIUM.RO

http://antikvarium.ro

15.ANTIKVARIUS.RO

https://www.antikvarius.ro/

16. ANTICARIAT LOGOS

http://www.anticariat-logos.ro/

17. ANTICARIAT.NET

http://www.anticariat.net/informatii-contact.php

18. TIMBREE

www.timbree.ro

19. FILATELIE

 http://www.romaniastamps.com/

20 MAX

http://romanianstampnews.blogspot.com

21. STAMPWORLD

http://www.stampworld.com

22. LIBMAG

https://www.libmag.ro/oferta-carti-polirom/?utm_source=facebook-ads-7-99-polirom&utm_medium=banner-facebook&utm_campaign=7-99-polirom-facebook&utm_content=new-3

23. BUCURESTIUL MEU DRAG

http://www.orasul.ro/

24. MAGIA MUNTELUI

http://magiamuntelui.blogspot.com

25. RAZVAN CODRESCU
http://razvan-codrescu.blogspot.ro/

26. POVESTI SASESTI

http://povestisasesti.com/

27.EDITURA UNIVERSITATII CUZA - IASI

http://www.editura.uaic.ro/produse/colectii/documenta/1

28 ORIZONTURI CULTURALE

http://www.orizonturiculturale.ro/ro_home.html

29. SA NU UITAM

http://sanuuitam.blogspot.ro/

30. MIRON MANEGA
http://www.certitudinea.o

31. NATIONAL GEOGRAPHIC ROMANIA

https://www.natgeo.ro/revista

32. KORUNK

http://ideakonyvter.ro/53-korunk

Insignă

Se încarcă...

Anunturi

Licenţa Creative Commons Această retea este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creativ

Note

Erfolgsgeschichte Taunusbahn

Creat de altmariusclassic Sep 13, 2013 at 11:02am. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Sep 13, 2013.

© 2018   Created by altmarius.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor