Biserica Ortodoxă pomeneşte astăzi pe Sfântul Grigorie Teologul sau de Nazianz, arhiepiscopul Constantinopolului, pe Sfântul Bretanion, episcopul Tomisului, Sfântul Cuvios Părinte Publie şi pe Sfântul Părinte Maris.
Născut în jurul anilor 329-330, în familia episcopului Grigorie cel Bătrân, Sfântul Grigorie de Nazianz a dăruit Bisericii, alături de bogata moştenire materială, lucruri nepreţuite: formularea clasică a învăţăturii de credinţă despre Sfânta Treime şi o capodoperă literară creştină, rodul unei sinteze între creştinism şi cultura elenistică. Opera sa scrisă face din Sfântul Grigorie de Nazianz cel mai copiat autor în manuscrisele bizantine, după Sfânta Scriptură. Numărat în rândul Sfinţilor Capadocieni, a studiat retorica în Cezareea, Alexandria Egiptului şi la Atena, în spiritul critic al teologiei. Amintind doar două nume ale celor cu care a legat rodnice prietenii, realizăm prestigiul atins de tânărul teolog Grigorie din Nazianz: Sfântul Vasile cel Mare şi Fericitul Ieronim, două superlative aparţinând unor lumi diferite, orientală, respectiv apuseană.
A fost hirotonit preot, apoi arhiereu, ocupând scaunul episcopal din Sasima, Nazianz, Constantinopol şi Arianz. În anul 390 sau 391, trece la cele veşnice, în cetatea Arianz, lăsând toată avuţia sa Bisericii. Întreaga sa viaţă a cunoscut o evoluţie graduală, parcurgând toate etapele fireşti până la înalta demnitate arhierească. Asemenea şi cultura: mai întâi a citit, apoi a vorbit şi abia apoi a scris. În timpul studiilor a acumulat. De la amvon a împărtăşit credincioşilor tainele teologiei. Odată cu "retragerea activă" la Nazianz, după anul 381, cuvintele ce răsunau mai înainte din amvon sunt aşternute, în linişte, pe hârtie.
Sfântul Bretanion, episcopul Tomisului
Se pare că a fost ucenic al Sfântului Vasile cel Mare. Numit episcop al Tomisului în jurul anului 360, a condus această Biserică până aproape de anul 381. Date despre acest episcop avem de la Sozomen şi Teodoret al Cirului. Astfel, Sozomen vorbeşte de vizita împăratului arian Valens (364-378) la Tomis, în anul 369, pe când se întorcea dintr-o expediţie împotriva goţilor. Autorul spune în "Istoria sa bisericească" că împăratul a intrat în biserica episcopală şi a cerut episcopului Bretanion să intre în comuniune cu arienii, pe care îi simpatiza, şi să slujească împreună cu ei. Marele episcop a apărat dreapta credinţă şi "a vorbit împăratului cu îndrăzneală despre hotărârile celor 318 Sfinţi Părinţi de la Sinodul I de la Niceea (325) împotriva lui Arie, pe care nu le putea călca". Sfântul Bretanion a avut un rol important în redactarea şi trimiterea documentelor cu privire la transferarea sfintelor moaşte ale Sfântului Sava Gotul în Capadocia, la cererea Sfântului Vasile cel Mare. Bretanion este cel care a redactat actul martiric al Sfântului Sava Gotul.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius