Biserica Ortodoxă sărbătoreşte astăzi pe Sfinţii 7 tineri din oraşul Efes, Sfântul Ierarh Averchie, cel întocmai cu Apostolii, Sfinţii Mucenici Alexandru Episcopul, Ieraclie Ostaşul, Ana şi Elisabeta, Teodota şi Glicheria (sec. III) şi pe Sfântul Ruf şi Cuviosul Lot.
În timpul împăratului Deciu (249-251), în toamna anului 249, a fost emis un edict de persecuţie generală a creştinilor. În acest context al declanşării unei persecuţii generalizate în Imperiul Roman împotriva creştinilor, împăratul Deciu vine în jurul anului 250 în Efes şi impune aplicarea imediată a Edictului de persecuţie dat împotriva creştinilor.
Între cei identificaţi ca fiind creştini au fost şi cei şapte tineri: Maximilian, Exacustodian, Iamblic, Martinian, Dionisie, Antonin şi Constantin. Ei au fost legionari importanţi în trupele imperiale romane, iar Maximilian era chiar fiul guvernatorului oraşului Efes. Împăratul Deciu, aflând că aceşti tineri sunt creştini, a încercat printr-un interogatoriu direct să-i determine să apostazieze, însă, văzând că aceştia refuză, le-a dat un timp de reflecţie pentru a alege între a muri pentru Hristos sau a-şi păstra funcţiile în cadrul armatei romane. Cei şapte tineri s-au retras într-o peşteră din muntele Ohlon (azi muntele Pion) din imediata apropiere a Efesului. Cel mai tânăr dintre ei, Iamblic, cobora din când în când în Efes pentru a cumpăra hrană şi pentru a aduce haine de schimb.
După această perioadă, un anume Adolie care stăpânea muntele Ohlonului a luat pietrele cu care fusese zidită intrarea în peşteră pentru a fi folosite la o anumită construcţie şi a descoperit astfel intrarea. Trezindu-se ca dintr-un somn de o noapte, cei şapte tineri l-au trimis ca de obicei pe Iamblic să cumpere de mâncare. Acesta, ajungând în Efes, a fost uimit văzând atâtea biserici şi atâtea simboluri creştine peste tot şi ajungând la piaţă şi arătând moneda cu efigia împăratului Deciu a aflat că nu este de nici un folos, pentru că atunci erau alte monede în circulaţie, cu efigia altui împărat. Ba, chiar mai mult, a fost arestat şi dus la guvernatorul oraşului Efes crezându-se că este un hoţ care a descoperit o comoară din timpul împăratului Deciu. Guvernatorul, aflând de la tânăr despre faptul că este încă din timpul împăratului Deciu, l-a dus la episcopul Ştefan, şi Iamblic, realizând din convorbirea cu episcopul că nu mai trăieşte sub domnia lui Deciu, i-a condus pe toţi în peşteră la ceilalţi şase sfinţi. Cu acest prilej au descoperit tăbliţele de plumb cu numele sfinţilor şi atunci, atât episcopul, cât şi guvernatorul au scris împăratului despre minunea cu cei şapte tineri din Efes. După scurt timp, cei 7 tineri au trecut la Domnul.
Sfântul Ierarh Averchie, cel întocmai cu Apostolii
A fost episcop în Ierapoli pe vremea împăratului Marcu Aureliu (161-180), pe când zeul Apolo era cinstit de către păgânii din acel oraş. Într-o noapte, Averchie a distrus toate statuile care împodobeau templul zeului. Deşi era urât de păgâni pentru fapta sa, el a avut curajul să iasă să propovăduiască pe Mântuitorul Iisus Hristos. Prin tămăduirea minunată a trei tineri a reuşit să potolească mânia multor păgâni şi să boteze pe cinci sute dintre ei. Episcopul Averchie a mai vindecat la Roma pe Lucilia, fiica împăratului Marcu Aureliu, care era logodită cu Lucius Verus. Din Roma, Averchie a călătorit în Siria, Antiohia, Apamia şi în celelalte oraşe din jurul lor. Trecând Eufratul, a mers în Bisericile din Nisibe şi Mesopotamia. De aici s-a întors în Cilicia, Pisidia şi Sinad. Întorcându-se în episcopia sa din Ieropolis a trecut cu pace la Domnul în anul 167, pe când avea 72 de ani.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius