Calendar Ortodox - 7 august 2019

[altmariustotal ortodox]

Sfanta Teodora de la Sihla

In fiecare an, pe data de 7 august, o praznuim pe Sfanta Teodora de la Sihla. Cuvioasa Teodora este prima romanca trecuta in randul sfintilor. A fost fiica lui Stefan Joldea, armas, un fel de comandant de artilerie la Cetatea Neamtului. Stefan Joldea, a trait in comuna Vanatori-Neamt si a avut doua fiice pe Marghita (Marghiolita) si pe Teodora. Aceasta din urma se casatoreste cu Elefterie, insa, nu dupa mult timp cei doi vor intra in cinul monahal. Teodora a intrat la Schitul Varzaresti-Vrancea, iar sotul ei, la Schitul Poiana Marului. Cuvioasa Teodora ajunge ucenica egumenei manastirii, schimonahia Paisia. Din cauza turcilor, egumena se retrage in Muntii Buzaului impreuna cu Sfanta Teodora si cu cateva maici. Dupa zece ani de nevointa in Muntii Buzaului, ajunge in Muntii Neamtului.

 

Ieroschimonahul Pavel, duhovnicul Sihastriei, a dus pe fericita Teodora in partile Sihlei, unde se afla un bordei parasit. Acolo a ramas singura, numai cu Hristos, si a petrecut multi ani in cea mai aspra nevointa pustniceasca. Era la sfarsitul secolului al XVII-lea. Schitul Sihla inca nu luase fiinta. Insa padurile din imprejurimi adaposteau numerosi pustnici.

 

Dupa un timp, Cuvioasa Teodora se muta din chilie in pestera de alaturi, unde ramane pana la moarte, ostenindu-se in post si rugaciune, pentru ea si pentru toata lumea. Putina hrana si-o procura, fie din fructele ce i le oferea padurea, fie mai ales dintr-un fel de iedera, ce creste pana azi pe stancile Sihlei, numita "iarba dulce" sau "macrisul Sfintei Teodora".

 

Dupa moartea ieroschimonahului Pavel, vreme de cativa ani, nu a mai stiut nimeni de existenta ei. Traditia mentioneaza ca parintii Sihastriei observau cum pasarile intrau pe geamul trapezei si culegeau faramituri de paine de pe masa, cu care zburau spre Muntii Sihlei. Doi frati din Sihastria se invrednicesc sa o vada pe Teodora invaluita intr-o lumina de foc. Sfanta le marturiseste acestora ca Il rugase pe Dumnezeu, timp de 40 de zile, ca sa ii trimita un preot care sa o impartaseasca, intrucat simtea ca trebuie sa plece in curand la Hristos. Cei doi frati  il aduc pe ieromonahul Antonie, insotit de diaconul Lavrentie. Dupa ce si-a marturisit pacatele si a fost impartasita cu Sfintele Taine, Sfanta Teodora si-a ridicat privirile spre cer si, rostind cuvintele "Slava Tie Doamne pentru toate", si-a dat duhul.

 

Parintii citindu-i toata randuiala parastasului, au asezat sfantul ei trup in mijlocul pesterii, unde a stat multa vreme. Dupa multi ani ieromonahul Elefterie, auzind de toate acestea s-a retras la Manastirea Secu si de aici la Sihla, ca sa fie cat mai aproape de aceea care i-a fost sotie si povatuitoare duhovniceasca. A trait tot sub stancile Sihlei, rugandu-se lui Dumnezeu ziua si noaptea. Apoi trecand din viata aceasta, a fost ingropat in poiana unde se afla acum schitul. 

 

Trupul Sfintei Teodora a ramas tainuit in pestera, pana dupa anul 1830, cand familia domnitorului moldovean Mihail Sturza, care a reinnoit Schitul Sihla, a asezat moastele ei in racla de pret si le-a depus in biserica schitului, spre inchinare. Apoi, zidind o biserica noua, la mosia familiei din satul Miclauseni - Iasi, le-a adus in aceasta biserica si multa lume venea aici sa se inchine sfintei. Dar in anul 1856, in timpul ocupatiei rusesti, moastele Sfintei Teodora au ajuns la Lavra Pecerska din Kiev, unde sfanta este venerata cu numele de Sfanta Teodora din Carpati.

Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane,  la 20 iunie 1992, a recunoscut si proclamat in mod solemn sfintenia Cuvioasei Teodora de la Sihla, stabilind ca zi de praznuire data de 7 august.

 

Tot astazi, facem pomenirea:

 

- Sfantului Cuvios Pafnutie - Parvu Zugravul;

- Sfantului Cuvios Mucenic Dometie Persul, impreuna cu doi ucenici ai sai;
- Sfantului Cuvios Or din Tebaida (Egipt);
- Cuviosilor zece mii de pustnici din Tebaida;
- Sfintei Cuvioase Potamia;
- Sfantului Sfintit Mucenic Narcis, patriarhul Ierusalimului;
- Sfantului Cuvios Asterie Singliticul;
- Sfantului Sozont din Nicomidia;
- Sfantului Iperehie;
- Sfantului Cuvios Teodosie;
- Sfantului Cuvios Dometie;
- Sfantului Cuvios Nicanor.

Maine, facem pomenirea Sfantului Emilian Marturisitorul, episcopul Cizicului.

Parvu Mutu

Proclamarea oficială a canonizării Sfântului Cuvios Pafnutie - Pârvu Zugravul a avut loc pe 6 august 2017. Sfântul Sinod a hotărât ca Sfântul Cuvios Pafnutie să fie prăznuit anual în ziua de 7 august.

Parvu Mutu, unul dintre cei mai de seama pictori bisericesti de la sfarsitul secolului al XVII-lea, s-a nascut in data de 12 octombrie 1659, in familia preotului Ioan Parvescu din Campulung. Dintre cei sase copii ai familiei, numai Parvu va supravietui, si el luptandu-se insa cu neputinta de a vorbi clar. Datorita acestei deficiente, el va fi poreclit "Mutu", pana in sfarsit ajungand renumit ca "Parvu Mutu".

La numai sase ani, cand ramane orfan de mama, copilul merge impreuna cu tatal sau la Manastirea Negru Voda. In aceasta manastire, el va ucenici pe langa parintele Evghenie, care il invata zugravirea bisericeasca. Dupa o vreme, nasul sau il va trimite la o manastire din Bucovina, unde uceniceste vreme de sase ani pe langa un zugrav rus.

In anul 1677, tanarul Parvu se intoarce in Campulung si, dupa o vreme, se casatoreste cu jupaneasa Tudora. Impreuna cu sotia sa, el va primi de la Dumnezeu doi fii, Parvu si Gheorghe. Parvu Mutu a fost zugravul bisericesc preferat al familiilor domnesti Cantacuzino si Brancoveanu.

Pana la casatorie, el zugravise deja urmatoarele biserici: Manastirea Negru Voda (al treilea rand de fresca); Manastirea Cotroceni (primul rand de fresca); Manastirea Aninoasa; Manastirea Margineni (al doilea rand de fresca); Manastirea Poiana; Manastirea Lespezile; Manastirea Sinaia; Manastirea Ramnicul Sarat; Manastirea Trisfetitele (Coltea); Manastirea Sfantul Gheorghe Nou din Bucuresti; Biserica din Filipestii de Targ; Biserica din Filipestii de Padure; Biserica din Calinesti; Biserica din Magureni.

Frescele lucrate de Parvu Mutu in biserica Manastirii Negru Voda s-au pierdut complet in anul 1802, in urma unui cutremur. Din frescele originale, semnate de Parvu Mutu, biserica Manastirii Aninoasa, ctitorita de nasul sau, anume de clucerul Tudoran Vladescu, se pastreaza pana astazi numai tabloul votiv, in care ctitorul apare infatisat alaturi de sotia sa si de cei unsprezece copii. Dupa aceasta, la dorinta lui Serban Cantacuzino, zugravul picteaza biserica Manastirii Cotroceni, demolata de comunisti.

In anul 1687, el va zugravi biserica Manastirii Margineni, din judetul Prahova; din aceste fresce nu se mai pastreaza astazi nici un fragment. In jurul anului 1690, zugravul picteaza ctitoria spatarului Toma Cantacuzino, anume Manastirea Poiana - Biserica Adormirea Maicii Domnului; nici aceste fresce nu au supravietuit pana astazi.

Bisericile din localitatile Filipestii de Targ, Filipestii de Padure, Calinesti si Murgeni, zugravul Parvu Mutu lucreaza intre anii 1692-1694. In biserica din Filipestii de Padure, zidita de Toma Cantacuzino si mama sa, Balasa, in anul 1688, pe peretele dinspre miazazi al scarii turnului se afla portretul lui Parvu Mutu, insotit de inscriptia: "Pirvu Mutul zugravul, valeatul 7200 (1692)." In biserica din Magureni, ctitorita in anul 1671, se pastreaza pictura lui Parvu Mutu, lucrata in anul 1694.

Tot in anul 1694, Parvu Mutu zugraveste si biserica Manastirii Lespezi, din satul Posada, judetul Prahova. Mai apoi, in anul 1695, biserica Manastirii Sinaia era deja zugravita de Parvu Mutu. In anul 1691, el zugraveste Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ramnicu Sarat, pe atunci, manastire. Pana in anul 1700, el zugravise deja Biserica Coltea din Bucuresti; din aceste fresce nu s-au pastrat nici macar fragmente. Tot in Bucuresti, pana in data de 29 iunie 1707, el zugraveste Biserica Sfantul Gheorghe Nou.

Dintre ucenicii sai vor excela Radu, Marin, Andrei, Stan, Neagoe si Nicolae. Impreuna cu Radu, la inceputul secolului al XVIII-lea, el va zugravi biserica Manastirii Bordesti.

Dupa anul 1718, cand jupaneasa Tudora trece la cele vesnice, Parvu Mutu isi indreapta pasii spre viata monahala. Dupa ce calatoreste in Tara Sfanta, impreuna cu cei doi fii ai sai, Parvu se retrage impreuna cu unul dintre fiii sai la Manastirea Margineni, unde adoarme in Hristos in anul 1735, la varsta de 76 de ani.

Parvu Parvescu a fost numit "Mutu", fie din cauza greutatii in vorbire, fie datorita asprelor canoane pe care obisnuia sa le implineasca atunci cand picta, si anume sa nu vorbeasca pana ce nu termina de lucru. Dintre toate picturile sale, cele mai ample si bine pastrate sunt cele din Biserica Sfintii Trei Ierarhi, din localitatea Filipestii de Padure, biserica numita si "Voronet-ul Munteniei". Cel mai reusit autoportret al lui Parvu Mutu este cel zugravit in biserica din Bordesti, in anul 1700, decupat mai apoi si asezat in Muzeul de Arta Nationala din Bucuresti.

Teodor Danalache

 

Sfantul Dometie Persul

Sfantul Cuvios Mucenic Dometie Persul este sarbatorit pe 7 august. Sfantul Dometie a trait pe vremea marelui imparat Constantin si era de neam pers. El a fost povatuit la credinta crestineasca de un oarecare crestin, Uar, si lasandu-si paganatatea parinteasca si rudeniile a mers la hotarele grecesti, in cetatea care se numea Nisibe si, intrand intr-o manastire, a primit Sfantul Botez, s-a imbracat in chipul monahicesc si a petrecut in toata nevointa vietii pustnicesti. Dar prin zavistia si asupririle diavolului viclean, fiind urat de monahii ce erau acolo, a fugit si a mers in manastirea Sfintilor Mucenici Serghie si Vah, in cetatea lui Teodosie, si a urmat vietii arhimandritului Nurvel, despre care se spune ca 60 de ani n-a gustat fiertura si dormea foarte putin, neculcandu-se, nici sezand, ci stand rezemat in toiagul sau.

De acel arhimandrit s-a hirotonit diacon Cuviosul Dometie, iar cand s-a instiintat ca arhimandritul voieste sa-l sileasca si la preotie, s-a dus de acolo si s-a suit intr-un munte pustiu, unde vietuia intru Dumnezeu, suferind arsita, frigul si toate schimbarile vazduhului.

Apoi, intrand intr-o pestera, petrecea acolo savarsind multe minuni cu numele lui Hristos, pentru ca dadea tamaduiri celor ce veneau la dansul si ii aducea de la inselaciunea idoleasca la credinta in Hristos. Iar cand a mers acolo Iulian, lepadatul de Dumnezeu, instiintandu-se de cele ce facea sfantul, a poruncit sa-l omoare cu pietre. Si ducandu-se trimisii, au aflat pe sfantul parinte cu cei doi ucenici ai lui facandu-si cantarea cuviincioasa a ceasului al treilea, si, navalind asupra lor, i-au omorat cu pietre.

Astfel si-a savarsit Cuviosul Dometie alergarea vietii sale celei placute lui Dumnezeu, impreuna cu cei doi ucenici ai lui.

Troparul Sfantului Dometie Persul

Cu pustnicia mai inainte pedepsindu-te in munte, taberele vrajmasilor cele netrupesti cu arma Crucii le-ai pierdut, intru tot fericite si iarasi spre chinuire barbateste te-ai intrarmat, ucigand pe Copronim cu sabia credintei. Iar pentru acestea ai fost incununat de Dumnezeu, Cuvioase Mucenice Dometie, pururea marite.

Condacul Sfantului Dometie Persul

Biruind cugetarile cele stricacioase si care trag catre cele pamantesti, te-ai aratat mare indreptator calugarilor, Preacuvioase Mucenice Dometie, neinfricosandu-te de mania imparatului celui ce nu voia sa cinsteasca chipul lui Hristos.

Pentru aceasta, te-ai si savarsit, cantand cantarea: Dumnezeu este cu mine si nimeni impotriva mea.

.