Calendar Ortodox - 30 august 2020

[altmariustotal ortodox]

Sfantul Ierarh Varlaam este praznuit in Biserica Ortodoxa pe 30 august. A fost trecut in randul sfintilor de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane pe 12 februarie 2007. Proclamarea solemna a canonizarii Sfantului Ierarh Varlaam a avut loc pe 29 august 2007, la Manastirea Secu, locul unde a fost ingropat si unde se afla osemintele acestuia.

Desi sunt mai multe ipoteze cu privire la locul nasterii Sfantului Varlaam, cea mai plauzibila este aceea ca ar fi originar din partile Neamtului, din satul Borcesti.

Primul contact cu lumea monahala a fost la "Schitul lui Zosin".

Sfantul Ierarh Varlaam a fost mitropolitul Moldovei intre anii 1632 si 1653. Dintre realizarile sale ca mitropolit amintim:

- dreptul preotilor de a fi judecati numai de instantele bisericesti;

- a zidit la Iasi biserica Sfintii Trei Ierarhi, in care a asezat in anul 1641 moastele Sfintei Cuvioase Parascheva, daruite lui Vasile Lupu de Patriarhia Ecumenica de la Constantinopol;

- sprijinit si de Sfantul Mitropolit Petru Movila al Kievului, Mitropolitul Varlaam a infiintat prima tipografie romaneasca din Moldova, in anul 1640;

- s-a ocupat de organizarea Sinodului de la Iasi din anul 1642, care a indreptat si aprobat Marturisirea de credinta alcatuita de Mitropolitul Petru Movila al Kievului;

- a tiparit Cazania sau Carte romaneasca de invatatura la duminicile de peste an, la praznice imparatesti si la sfinti mari (1643) - prima carte romaneasca tiparita in Moldova;

Amintim ca Mitropolitul Varlaam s-a numarat, in anul 1639, printre cei trei candidati propusi pentru ocuparea scaunului de Patriarh ecumenic al Constantinopolului.

Sfantul Varlaam a trecut la cele vesnice spre sfarsitul anului 1657.

Troparul Sfantului Varlaam

Vrednic slujitor al lui Hristos si intelept aparator al dreptei credinte, mare cinstitor al Sfintei Cuvioase Parascheva si credincios luminator al neamului romanesc, Sfinte Ierarhe Varlaam, roaga pe Hristos-Dumnezeu sa ocroteasca si sa mantuiasca sufletele noastre.

Tot astazi facem pomenirea:

- Sfantului Ierarh Alexandru, Patriarhul Constantinopolului in timpul imparatului Constantin cel Mare (313-337). A participat ca diacon la Sinodul I ecumenic de la Niceea din anul 325, luptand impotriva ereziei lui Arie.

- Sfantului Ioan de la Rasca si Secu

- Sfintilor Ierarhi Ioan si Pavel cel Nou, patriarhii Constantinopolului;

- Sfantului Cuvios Fantin, facatorul de minuni;

- Sfintilor sase mucenici din Meletina;

- Sfantului Cuvios Sarmata din desertul Egiptului;

- Sfintei Cuvioase Vriena;

- Sfintilor saisprezece mucenici Tivei;

- Sfantului Ierarh Evlavie;

- Sfantului Mucenic Felix;

- Sfantului Mucenic Furtinian;

- Sfantului Mucenic Septimin;

- Sfantului Mucenic Ianuarie.

- Sfantului Aidan

Maine sarbatorim Punerea in racla a braului Maicii Domnului.

Sursa: CrestinOrtodox.ro
 

Calendar Ortodox

Sfantul Ierarh Alexandru

Sfantul Ierarh Alexandru este sarbatorit pe 30 august. Sfantul Alexandru a prezidat lucrarile Sinodului I ecumenic din anul 325, de la Niceea, in locul batranului arhiepiscop Mitrofan, aparand credinta crestina de erezia lui Arie, care sustinea ca Iisus Hristos a fost creat de Dumnezeu, negand astfel dumnezeirea lui Hristos. Parintii prezenti la Sinodul Ecumenic de la Niceea (325) au marturisit prin Simbolul de Credinta ca Fiul este "deofiinta cu Tatal" si ca nu este o creatura a Tatalui, condamnand invatatura lui Arie.

Numele Alexandru provine de la grecescul Alexandros care inseamna protector al barbatilor sau al oamenilor si este format din cuvintele "alexo" care inseamna a apara, a proteja si "andros" care inseamna barbat, om.

Sfantul Alexandru s-a nascut in anul 239 in Calabria, din parinti crestini, Gheorghe si Vriena. De tanar a vietuit in pustnicie, nevoindu-se in rugaciuni si posturi si suferind multe de la pagani in acele vremuri de prigoana. Dupa o vreme a mers in Grecia, impreuna cu doi ucenici, Vitalie si Nichifor, iar de acolo la Bizant, unde pastorea Sfantul Mitrofan (306-325). Acesta, neputand indeplini slujirea sa din pricina batranetii, l-a hirotonit pe Alexandru horepiscop in anul 314, spre a-l ajuta in indeplinirea sarcinilor arhieresti.

Cand s-a adunat la Niceea intaiul Sinod Ecumenic, in anul 325, din porunca Sfantului imparat Constantin cel Mare (306-337), arhiepiscopul Mitrofan, neputand sa se duca la acel sobor, din pricina batranetii si a slabiciunii trupesti, a trimis pe acest Alexandru, aparator al dreptei credinte. El, sezand in sobor in locul arhiepiscopului sau, s-a luptat mult prin cuvant pentru dreapta credinta impotriva rau credinciosului Arie. Dupa incheierea Sinodului, Alexandru intorcandu-se din Niceea in Constantinopol, ingerul Domnului s-a aratat fericitului Mitrofan, spunandu-i: „Dupa zece zile iti vei lua cununa de la Dumnezeu, iar scaunul bisericesc sa-l ia, in locul tau, Alexandru, slujitorul tau".

Deci, a venit si dreptcredinciosul imparat, marele Constantin, impreuna cu alti parinti, ca sa cerceteze pe Sfantul Mitrofan, care era bolnav si zacea pe patul mortii. Cand l-a intrebat pe cine il va binecuvanta sa primeasca scaunul arhieresc dupa mutarea sa, Sfantul Mitrofan a raspuns: „Domnul mi-a descoperit ca dupa mine va lua scaunul arhieresc Alexandru, impreuna-slujitorul meu, cel vrednic de adevarata alegere si de harul Duhului Sfant'. Asa s-a si intamplat.

Ducandu-se Sfantul Mitrofan la Domnul, a fost pus, ca al doilea ierarh al Constantinopolului, Alexandru. El a pastorit bine turma cea cuvantatoare a lui Hristos si aducea la dreapta credinta pe eretici si pe pagani, pentru ca nu numai cu arienii avea mare lupta, dar si cu filosofii pagani. Unii dintre acesti filosofi, indraznind, se apropiau de imparat si il certau, ca a lepadat credinta cea veche parinteasca, a lepadat legile romane si a primit o credinta si o lege noua, care va fi, ziceau ei, nu spre intarire, ci spre risipirea imparatiei. Ei rugau pe imparat sa le porunceasca sa intrebe de credinta pe Alexandru, episcopul lui; deci, imparatul a poruncit sa se faca intrebare inaintea poporului. Alexandru, arhiereul lui Dumnezeu, fiind plin de Duhul Sfant, a incuviintat aceasta.

Ducandu-se multi filosofi si voind toti sa se intrebe cu episcopul crestin, Sfantul Alexandru i-a rugat sa aleaga pe unul dintre ei mai intelept si bun cuvantator si sa-l puna inaintea sa la intrebare, iar ceilalti sa asculte. Si ei au ales pe unul si l-au pus inaintea arhiereului, iar ei singuri s-au pregatit sa asculte cu luare aminte.

Incepand Sfantul Alexandru, a zis catre filosof: „In numele Domnului meu Iisus Hristos, iți poruncesc sa taci!" Si indata i s-a legat limba filosofului si a ramas mut, neputand zice nimic. Vazand aceasta, adunarea filosofilor s-a infricosat si s-a rusinat. Deci, unii dintre ei au fugit de rusine, iar altii au crezut in Hristos. Filosoful cel amutit, vazand prin amenintare ratacirea sa, iar credinta crestina aratandu-i-se a fi dreapta nu prin cuvinte mestesugite, ci prin putere dumnezeiasca, a cazut la picioarele arhiereului si i s-a dezlegat limba din amutire, si cu mare glas a inceput a slavi pe Hristos si s-a botezat impreuna cu ceilalti prieteni ai sai. Atunci s-a facut bucurie imparatului si tuturor credinciosilor, incat Dumnezeu, Care a daruit atata putere minunata placutului sau, era slavit de toti.

Trecand cativa ani de la intaiul Sinod Ecumenic si fiind chemat la Constantinopol ereticul Arie, a amagit cu viclesug pe dreptcredinciosul imparat Constantin, cand l-a intrebat de crede asa cum Sfintii Parinti au intarit in Sinodul din Niceea. Iar el, avand in san o hartie unde era scrisa credinta eretica, isi lovea cu dreapta pieptul, zicand: „Asa cred", ca si cum se invoia cu credinta cea intarita in Niceea, dar in gand zicea: „Asa cred, precum am scris cu mana mea, si cum am in sanul meu". Jurandu-se inaintea imparatului ca asa crede, si imparatul nestiind viclesugul aceluia, a crezut cuvintele lui cele mestesugite.

De aceea, l-a trimis la Preasfintitul Alexandru, poruncindu-i sa primeasca pe Arie intru impartasirea bisericeasca. Ziua de Duminica a fost randuita ca sa intre Arie in biserica spre impartasire. Sfantul Alexandru insa se indoia a-l primi, ca pe un incepator de eresuri. Fiind sambata spre Duminica, in acea noapte arhiereul lui Dumnezeu, Alexandru, a staruit la rugaciune inaintea sfantului altar si cu lacrimi se ruga lui Dumnezeu ca indata sa-i ia sufletul din trup, ca sa nu vada ziua aceea, in care Arie avea sa se apropie si sa ia impartasirea cu Sfintele Taine. Dar Dumnezeu, milostivindu-se spre Biserica Sa, a hotarat sa piarda pe Arie de pe pamantul celor vii.

Sfantul rugandu-se astfel lui Dumnezeu, dupa ce s-a facut ziua, s-a apropiat ceasul sfintei slujbe. El a vazut pe Arie ca venea, cu multa mandrie, de la palatul imparatesc la biserica, inconjurat de boierii care erau de eresul lui si de o multime de oameni inarmati. Apropiindu-se de locul ce se numea „Forul lui Constantin", a cazut frica asupra lui din mustrarea constiintei si, de frica, i-a venit nevoia cea trupeasca; deci, a aflat o latrina publica, in care, intrand el, a fost lovit cu o durere cumplita la cele dinauntru si a crapat in doua ca si Iuda, iesind din el maruntaiele. Astfel a pierit cu ticalosie, lepadandu-si sufletul cu amar. Atunci indata s-a instiintat toata cetatea de cumplita moarte neasteptata a ereticului Arie.

Deci, ereticii s-au rusinat, iar dreptcredinciosii s-au bucurat, ca Hristos, adevaratul Dumnezeu, este razbunator asupra hulitorilor. Preasfintitul arhiepiscop Alexandru, auzind de aceasta, a dat multumire lui Dumnezeu, Cel ce S-a milostivit spre Biserica Sa. Apoi, bine carmuind Biserica lui Hristos ani indestulati, a ajuns la adanci batraneti; iar cand a fost aproape de sfarsit, credinciosii au inconjurat patul pastorului lor si-l intrebau: „Parinte, cui ne lasi pe noi, fiii tai? Pe cine vei pune in locul tau, care, mergand pe urmele tale, ar putea sa indrepte bine Biserica?". Iar el, aratand spre cei doi clerici care stateau aproape, spre preotul Pavel si spre diaconul Macedonie, a zis: „De voiti sa aveti pastor invatator si stralucit prin fapte bune, alegeti-l pe Pavel; iar de voiti sa-l aveti numai frumos la fata si cu podoaba din afara cinstit, atunci alegeti-va pe Macedonie!" Acestea zicand, marele arhiereu Alexandru si-a dat sufletul in mainile lui Hristos, in anul 337, avand de la nasterea sa 98 de ani.

La multi ani celor ce poarta numele Sfantului Ierarh Alexandru!

CITESTE: Acatistul Sfantului Alexandru

Rugaciune catre Sfantul Ierarh Alexandru (30 august)
O, intru tot laudate, Ierarhe Alexandre, toiagul cel tare al batranetilor, intreaga intelepciune a povatuirii tinerilor, povatuitorul pruncilor, lauda a tot poporul si cununa Bisericii, pe tine te laudam, caci minunata s-a aratat viata ta pe pamant. Din vremea tineretilor tale ai iubit pe Domnul mai mult decat orice pe lume, de impresurarile diavolesti ai izbavit pe oameni, parinte, cu rugaciunile tale si cu raurile sudorilor tale ai stins multimea zeilor pagani.

Daruieşte-ne vindecari neputintelor noastre, sfinte ierarhe, arata-ne minune dumnezeiasca, fericite, noua, celor ce alergam la tine cu caldura, izbaveşte-ne de tot necazul si navalirea. Ca cel ce cu indrazneala pazesti turma lui Hristos de vrajmasii cei vazuti si nevazuti si pe cei ce scapa sub adapostirea ta ii aperi de navalirea lor, Alexandre preafericite, si pe noi, care suntem inviforati de ganduri si de lucruri necuvioase, izbaveste-ne. Tu esti pastorul cel bun, sfinte ierarhe Alexandre, care turma ta ai povatuit-o catre pasune duhovniceasca si din izvorul raiului ai adapat-o pe dansa, invatand-o sa cante lui Dumnezeu: Aliluia!

O, pastorule prea bun, cu umilinta dintru adancul inimii ne rugam: auzi-ne pe noi care, aducand aceasta putina rugaciune din invapaierea sufletelor noastre, cadem catre tine; fii mijlocitor catre Prea-milostivul Dumnezeu ca sa stinga cugetele viclene ale vrajmasilor nostri si sa ne izbaveasca de toata nevoia si necazul care tulbura odihna si linistea vietii noastre. Amin.

Sfantul Ioan de la Rasca si Secu

Sfantul Ioan de la manastirile Rasca si Secu este cinstit pe 30 august. Este un sfant roman care a trait in secolul al XVII-lea, in vremea Sfintilor mitropoliti Varlaam si Dosoftei ai Moldovei. Cel dintai care l-a facut cunoscut si l-a cinstit ca sfant pe Cuviosul Ioan de la Rasca a fost Sfantul mitropolit Dosoftei al Moldovei.

Canonizarea sfintilor din judetul Neamt, printre care si a Cuviosului Ierarh Ioan de la Rasca si Secu, a fost aprobata de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in sedinţa de lucru din 5-7 martie 2008. Astfel, in data de 5 iunie, la Manastirea Neamt, in cadrul Sfintei Liturghii, oficiate cu prilejul sarbatorii Inaltarii Domnului, a avut loc proclamarea solemna a canonizarii a noua parinti cuviosi din tinutul Neamtului: Cuviosii Simeon si Amfilohie de la Pangarati (7 septembrie), Sfantul Cuvios Chiriac de la Tazlau (9 septembrie), Sfintii Cuviosi Iosif si Chiriac de la Bisericani (1 octombrie), Sfintii Cuviosi Rafael si Partenie de la Agapia Veche (21 iulie), Sfantul Cuvios Iosif de la Varatec (16 august) si Sfantul Cuvios Ioan de la Rasca si Secu (30 august).

In ziua de 29 august 2008, cand Biserica Ortodoxa praznuia "Taierii Capului Sfantului Ioan Botezatorul", Manastirea Secu si-a serbat hramul. Mai apoi, in ziua de 30 august, cand este praznuit Sfantul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei, a avut loc proclamarea locala a canonizarii Sfantului Cuvios Ierarh Ioan de la Rasca si Secu.

Sfantul Ioan de la Rasca si Secu

Sfantul Ioan s-a nascut intr-un sat smerit din Vrancea, in familia razesilor Gheorghe si Anastasia. Monahul nevoitor Varlaam Motoc, care avea sa devina mitropolit al Moldovei, ruda cu Sfantul Ioan, se retrasese deja de ceva vreme in Manastirea Secu. Afland ca tanarul isi dorea viata monahala, Sfantul Varlaam l-a luat pe acesta si l-a dus la Manastirea Rasca. Aici, in anul 1630, tanarul a fost tuns in monahism, de catre egumenul Agafton, primind numele Ioan. In obstea monahala de la Rasca, nevoitorul Ioan avea sa vietuiasca aproape 18 ani.

In anul 1632, Sfantul Varlaam este ales mitropolit al Moldovei, chilia sa de la Manastirea Secu ramanand nelocuita. Dupa o perioada, mitropolitul il cheama pe Sfantul Ioan in obstea monahala de la Manastirea Secu, asezandu-l in fosta sa chilie.

In anul 1641, domnitorul Vasile Lupu al Moldovei, sfatuit fiind de mitropolitul Varlaam, infiinteaza in cetatea Neamt o micuta manastire, inchinata Sfantului Ierarh Nicolae. In acest nou loc de slujire, mitropolitul il va aseza pe Sfantul Ioan de la Rasca si Secu, care va starui in invatatura si in slujbe.

In anul 1650, Sfantul Ioan o va boteza pe fiica armasului Joldea; acestei fete ii va fi si duhovnic, pana la varsta de 16 ani, pentru ca mai apoi, ea sa se retraga in codrii Neamtului, in aspra nevointa si rugaciune; aceasta fata a fost Sfanta Cuvioasa Teodora de la Sihla.

Spre sfarsitul anului 1657, Sfantul mitropolit Varlaam avea sa treaca la cele vesnice, la capataiul sau aflandu-se Sfantul Ioan, care il va si inmormanta, in zidul de miaza-zi al bisericii din Manastirea Secu. In locasul din cetatea Neamt, Sfantul Ioan va sluji pana in anul 1665. Mai apoi, vreme de un an, el va fi randuit egumen, in Manastirea Secu.

In anul 1667, Sfantul Ioan este randuit episcop, fiind hirotonit pe seama Episcopiei de Husi. Vreme de sapte ani, intampinand multe greutati, Sfantul Ierarh Ioan a slujit cu toata puterea pe cei pastoriti, facand milostenii si mangaind pe cei bolnavi. In aceasta perioada, el s-a imprietenit cu Sfantul Dosoftei al Moldovei, aflat pe atunci in scaunul episcopal din Roman.

Incepand cu anul 1674, Sfantul Ierarh Ioan va fi randuit ca episcop de Roman, unde va sluji pana in anul 1685, cand adoarme in Domnul. Episcopul de Roman era unul dintre cei mai de seama ai Moldovei, adesea el fiind numit "arhiepiscop".

Episcop fiind, Sfantul Ioan s-a ingrijit pe cat a putut sa zideasca Manastirea Mera, aflata in regiunea sa natala, la numai 12 kilometri de orasul Odobesti si la aproape 25 de kilometri de municipiul Focsani. Un ajutor de seama in aceasta privinta avea sa-l primeasca de la vornicul Motoc din Odobesti, o ruda de-a sa. La mica distanta se afla Manastirea Varzaresti, parasita la acea vreme; in aceasta avea sa aseze cateva maici, pana la terminarea noii manastiri. Intre maicile aduse la Manastirea Varzaresti s-a numarat si Cuvioasa Teodora, viitoarea pustnica de la Sihla.

Sfantul ierarh Ioan, de la Rasca si Secu, a adormit in Domnul in anul 1685. Cel care a condus soborul si slujba de inmormantare a sfantului a fost Sfantul Dosoftei, pe atunci deja mitropolit al Moldovei. Sfantul Ioan va fi inmormantat la Manastirea Secu, langa mormantul Sfantului Varlaam. Dupa inmormantarea sfantului, ramanand fara duhovnic, mult-nevoitoarea Teodora se retrage in codrii Neamtului, aproape de Schitul Sihla.

Teodor Danalache