Calendar Ortodox - 12 noiembrie 2019

[altmariustotal ortodox]

Sfantul Atanasie Todoran

Sfantul Atanasie Todoran este praznuit de Biserica Ortodoxa pe 12 noiembrie. Mentionam ca in perioada 22-24 octombrie 2007, s-a hotarat canonizarea Sfintilor Martiri si Marturisitori: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra si Vasile din Telciu. Proclamarea oficiala a canonizarii lor a avut loc pe 11 mai 2008, la Manastirea Salva. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe a hotarat trecerea lor in randul sfintilor, cu ziua de pomenire, 12 noiembrie.

Sfantul Atanasie Todoran s-a nascut in Bichigiu, sat de pe Valea Salautei, intr-o familie de tarani liberi, inrudit cu stramosii poetului George Cosbuc.

Se pare ca inca din tinerete a facut parte dintr-un regiment care era asezat undeva langa Viena si, tot amanandu-i-se eliberarea, a dezertat si s-a intors acasa. Urmarit de oamenii imparatiei, s-a refugiat in Muntii Tiblesului, in Maramures si in Tara Chioarului.

Pentru vechea dezertare, a fost inchis cativa ani in Turnul Dogarilor din cetatea Bistritei. Dupa ce a fost eliberat, s-a intors la Bichigiu. Neexistand preot ortodox in sat, s-a opus cu indarjire impartasirii fiului sau cu azima, precum si spovedirii lui de catre un preot unit. Mentionam ca si-a ingropat baiatul in ritul credintei stramosesti.

In anii 1761-1762 a tratat cu guvernul din Viena, alaturi de alti fruntasi, militarizarea a 21 de comune de pe Valea Bichigiului, Salautei si Somesului Mare. El a cerut ca prin infiintarea regimentului de granita, romanii sa nu fie siliti sa-si lepede credinta, caci de decenii ortodocsii transilvaneni se confruntau cu impunerea, aproape pe orice cale, a credintei unite.

Atanasie si-a dat seama ca nu s-a tinut seama de dorinta romanilor si a inceput sa se opuna pe fata procesului de militarizare. Nasaudenii vedeau limpede ca sistemul graniceresc urmarea sa-i converteasca la catolicism.

La 10 mai 1763, la Salva, pe platoul numit "La mocirla", era organizata sfintirea drapelelor de lupta si depunerea juramantului de catre noua companii ale Regimentului de granita nou infiintat. Generalul Bukow, trimis de Curtea din Viena sa urmareasca si sa impulsioneze in Ardeal trecerea la catolicism, a venit sa primeasca juramantul granicerilor nasaudeni si sa le sfinteasca steagul.

Cand militarii erau pregatiti pentru depunerea juramantului, in fata a iesit, calare, "mos Tanase Todoran", in varsta de 104 ani, si le-a rostit granicerilor o cuvantare. Printre altele le spunea: "De doi ani noi suntem graniceri si carte n-am primit de la inalta imparateasa ca suntem oameni liberi!... si apoi asa nu vom purta armele, ca sfanta credinta sa ne-o batjocoreasca! Jos armele!".

Soldatii care urmau sa depuna juramant de credinta fata de Viena au trecut de partea lui Atanasie aruncand armele jos, in semn de protest si nesupunere.

La scurt timp dupa aceea, s-au facut cercetari pentru ca vinovatii sa fie pedepsiti.

La 12 noiembrie 1763, pe acelasi platou din Salva a avut loc executia celor gasiti vinovati de revolta din luna mai. Atanasie Todoran a fost frant cu roata de sus in jos, iar capul i-a fost legat de o roata, "pentru ca i-a retinut pe oameni de la unire si de la inrolarea in statutul militar graniceresc..." - dupa cum se arata in sentinta de condamnare.

Impreuna cu Atanasie au fost martirizati prin spanzurare, "pentru aceeasi vina", Vasile Dumitru din Mocod, Grigore Manu din Zagra si Vasile Oichi din Telciu, alte nouasprezece persoane fiind supuse batailor cu vergi; multi dintre cei batuti au murit sub lovituri.

Tot astazi facem pomenirea Sfantului Ioan cel Milostiv

Sfantul Ioan cel Milostiv a trait in timpul imparatului bizantin Heraclie (610-641). S-a calugarit dupa moartea copiilor si a sotiei. Datorita virtutilor sale, a fost ales patriarh al Alexandriei.

Sfantul Ioan era cunoscut pentru ajutorul dat saracilor, de unde si numele de Eleemon, "Milostivul". Se spune ca o data, primind in dar o patura cu cusaturi scumpe, n-a putut adormi pana nu a vandut-o, iar suma primita a dat-o saracilor. Se afla neincetat la dispozitia oricarei persoane care avea o rugaminte, o plangere sau o cerere. Nu s-a ingrijit doar de turma sa din Alexandria, ci si-a extins ajutorul si catre poporul din Palestina, cand acesta suferea din cauza invaziei persilor si a jefuirii Ierusalimului.

Potrivit traditiei, mergand Sfantul sa cerceteze pe bolnavi, l-a intampinat un strain si i-a cerut milostenie. El a poruncit slugii sale sa-i dea sase arginti. Strainul si-a schimbat hainele si l-a intampinat din nou pe Sfantul Ioan zicand: "Miluieste-ma, stapane, ca sunt robit". El a poruncit din nou slugii sale sa-i dea sase arginti. Desi sluga i-a atras atentia ca saracul s-a deghizat ca sa mai ceara, patriarhul nu a spus nimic. S-a comportat ca si cand nu a auzit cele spuse de sluga sa. Strainul dupa ce a luat a doua oara milostenie, s-a deghizat si l-a intampinat din nou pe patriarh cerand ajutorul. Din nou sluja ii atrage atentia ca este aceeasi persoana, insa, patriarhul a raspuns: "Da-i lui doi arginti, ca nu cumva sa fie Hristosul meu, Care ma ispiteste pe mine!"

Sfantul Ioan cel Milostiv s-a impotrivit imparatului Heraclie, atunci cand acesta a incercat sa impuna erezia monoenergismului (conform careia in Hristos s-ar fi gasit doua naturi, divina și umana, dar o singura "energie").

Tot astazi, Biserica face pomenirea:

- Sfantului Cuvios Nil Pustnicul;
- Sfantului Cuvios Martin de Tours, facatorul de minuni, episcopul Fr...;
- Sfantului Prooroc Ahia;
- Sfantului Cuvios Martin, episcopul Tarachinului;
- Sfintilor Mucenici Antonie si cei impreuna cu dansul Zevina, Ghermanos, Nichifor si Marato, fecioara; a Sfantului Mucenic Arsachie;
- Sfantului Leon, patriarhul Constantinopolului;
- Sfantului Mucenic Sava Nigdeli;
- Sfantului Mucenic Nicolae Constantinopolitul.

Potrivit Sinaxarului Sfintilor de pretutindeni, Editura Cartea Ortodoxa, tot astazi praznuim pe:
Sfântul Ier. RUF, primul episcop de Avignon (Franţa, +200);
Sfântul Ier. RENATUS (sau RENE), episcop de Angers (cca +422)
Sfântul Ier. MACARIE, episcop de Aberdeen (Scoţia, sec. VI);
Sfântul SINNELL de Ucenish (Irlanda, sec. VI);
Sfântul Ier. EVODIE, episcop de Le Puy (Franţa, cca +560);
Sfântul Cuv. EMILIAN, pustnic şi stareţ (Spania, +574);
Sfântul Cuv. HIMERIE (sau IMIER), pustnic din Jura (cca +610);
Sfântul Sf. Mc. LIVINUS, episcop de Aalst (cca +650);
Sfântul Cuv. CUMMIAN FADA, întemeietorul Mănăstirii din Kilcummin (+662);
Sfântul Ier. CUNIBERT, arhiepiscop de Cologne (cca +663);
Sfântul CADWALDAR, rege din Ţara Galilor (Anglia, +664);
Sfântul Cuv. Mc. PATERNUS, monah în Franţa (cca +726);
Sfântul Cuv. LIAFWINE (sau LEBBUINE) din Olanda (+773);
Sfântul Cuv. NAMPHASIE (sau NANPHRASE), pustnic lângă Marcillac (Franţa, cca +800);
Sfântul Cuv. Mc. YMAR, monah la Mănăstirea din Reculver (Anglia, cca +830);
Sfinţii Cuv. Mc. BENEDICT, IOAN, MATEI, ISAAC şi CRISTIAN (+1005);
Sfântul Cuv. IOAN Părosul, nebun pentru Hristos din Rostov (+1580)
Sfinţii Sf. Noi Mucenici (Rusia, +1937): protoereu CONSTANTIN (Uspenski), preoţi: VLADIMIR (Krasnovski),
ALEXANDRU (Arhanghelski), MATEI şi DIMITRIE (Rozanov);
Sfântul Cuv. Nou Mc. BORIS, monah (Rusia, +1942);
Soborul Noilor Martiri de la Optina: VARNAVA, DOSITEI, PANTELEIMON, VINCENŢIU şi ISAAC II (Bobrikov).

Maine, 13 noiembrie, Biserica face pomenirea Sfantului Ioan Gura de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Sfantul Martin de Tours

Sfantul Martin de Tours sau “Martin cel Milostiv" s-a nascut in anul 316, in localitatea Sabaria, din Panonia (Szombathely, Ungaria), si a trecut la cele vesnice in ziua de 8 noiembrie 397, in localitatea Candes (Saint-Martin, Franta). Inmormantarea sa a avut loc in ziua de 11 noiembrie, care a fost aleasa ca zi de praznuire.

Regele Clovis I a hotarat ca Sfantul Martin sa fie asezat drept ocrotitor al francilor si al dinastiei merovingiene. Pana cand a fost distrus de necredinciosi, mormantul Sfantului Martin a fost un mare loc de pelerinaj, multe minuni fiind consemnate de scriitorii vremii.

Sfantul Martin, episcopul din Tours

Sfantul Martin s-a nascut in jurul anului 316, in localitatea Sabaria (Szombathely, Ungaria), in familia unui tribun din garda imperiala. In acea vreme, garda era stationata in localitatea Ticinum, din Galia (Pavia, Italia). Copilul a fost numit in cinstea zeului Marte, pe care romanii il socoteau ocrotitorul militarilor si al razboiului.

La varsta de zece ani, impotriva voii parintilor sai, Sfantul Martin a inceput sa participe la adunarile crestinilor. In cele din urma, el a fost randuit in ceata catehumenilor. Conform unui decret al imparatului Diocletian, fiii ofiterilor romani erau obligati sa imbratiseze cariera militara. Pentru aceasta, neavand de ales, cand a implinit varsta de cincisprezece ani, el s-a inrolat in armata.

In anul 334, trupa din care facea parte si Sfantul Martin a stationat in localitatea Samarobriva, din Galia (Amiens, Franta). La portile orasului, el a intalnit un cersetor cu hainele rupte. Simtind multa mila fata de acesta, Martin si-a taiat in doua mantia militara si i-a daruit cersetorului o jumatate. In acea noapte, el l-a visat pe Mantuitorul Iisus imbracat cu mantia pe care el o daruise crsetorului, zicand sfintilor ingeri: "Martin, care este numai catehumen, m-a imbracat cu vesmantul acesta!"

La varsta de optsprezece ani, Martin a fost botezat de catre Sfantul Ilarie, episcopul din Poitiers, cu care se intalnise de mai multe ori, in diferite misiuni militare implinite in Galia.

Abia in anul 356, dupa douazeci si cinci de ani petrecuti in serviciul militar, cererea de retragere din armata i-a fost aprobata de imparat. Sfantul Martin a calatorit in orasul Tours, unde a devenit ucenit al Sfantului Ilarie de Poitiers. Acesta din urma era un puternic sustinator al credintei in Sfanta Treime, impotriva celor care sustineau arianismul nobililor vizigoti, care batjocoreau dreapta credinta.

Dupa ce Sfantul Ilarie a fost exilat, Sfantul Martin s-a intors in Italia, unde, din pricina faptului ca l-a combatut pe arhiepiscopul arian Auxentiu al Milanului, a fost si el izgonit. El merge in sudul Muntilor Alpi, unde, impreuna cu un preot, petrece un anumit timp in viata pustniceasca, langa o manastire din insula Gallinania, din Marea Tireniana, nu departe de Genova.

In anul 361, Sfantul Martin s-a intors in Poitiers, unde s-a reintalnit cu Sfantul Ilarie, intors si el din exil. Sfantul Ilarie, cunoscand ravna si credinta Sfantului Martin, ii incredinteaza locul numit Lacociagum (Liguge), unde cel din urma infiinteaza (precum se crede) prima manastire din Europa. Pe locul acesteia se afla actuala abatie benedictina din Liguge. Cat timp a vietuit in acest loc, el a calatorit si a propovaduit Evanghelia lui Hristos in foarte multe localitati din Galia de Vest.

In anul 371, dupa trecerea la cele vesnice a Sfantului Ilarie, Martin a fost ales si hirotonit episcop Tours. El a fost cel de-al treilea episcop al orasului. Inca de la inceput, Sfantul Martin a fost receptat ca un mare aparator al dreptei credinte, el distrugand foarte multe temple pagane. Din aceasta perioada, biograful sau consemneaza foarte multe minuni.

In calitate de episcop, Sfantul Martin nu a parasit viata pustniceasca. Manca o singura data pe zi, spre seara, se ruga toata noaptea si se odihnea pe un sac plin cu cenusa. El a fost episcop al orasului vreme de peste douazeci si sase de ani.

Manastirea Marmoutier a fost infiintata de Sfantul Martin la scurt timp dupa hirotonia sa intru episcop. Biograful sau, anume Sulpicius Sever, spune ca, dupa o vreme, Sfantul Martin s-a retras din oras si a infiintat "o mare manastire", la cativa kilometri de Tours, pe celalalt mal al raului Loara.

Pentru viata sa ascetica, in jurul sau au venit mai multi doritori de pustnicie, fiecare locuind in cate o mica pestera sapata in munte. Aceasta forma de comunitate monahala se aseamana celor din pustia Egiptului, unde se imbinau cele doua moduri de vietuire, cenobitic (obste) si idioritmic (de sine). Dintre cei care s-au asezat langa Sfantul Martin, opt i-au devenit ucenici fideli si vrednici urmatori ai lui Hristos.

In comunitatea de la Marmoutier nici un vietuitor nu avea lucruri personale, ci toate erau de obste. Nici un pustnic nu vindea si nu cumpara nimic. Nici o arta nu era incurajata, in afara de copierea manuscriselor, care era incredintata ucenicilor mai tineri. Toti vietuitorii in varsta se indeletniceau numai cu rugaciunea.

Pustnicii ieseau din chiliile lor micute doar pentru a se aduna in biserica, spre a se impartasi cu Sfintele Taine, si pentru a lua masa impreuna. In fiecare zi se ajuna pana la o anumita ora. In comunitatea din Marmoutier nu se bea vin, decat in caz de boala si alte mari neputinte.

Hainele monahilor erau aspre, ele fiind confectionate din par de camila. Orice haina moale era socotita nepotrivita pentru viata de pustnicie. Dintre cei care se nevoiau in obstea din Marmoutier, multi proveneau din familii instarite si faimoase.

Sfantul Martin de Tours a trecut la cele vesnice in ziua de 8 noiembrie 397, pe cand se afla in orasul Candes (Saint-Martin, Franța). El a fost inmormantat in ziua de 11 noiembrie, in orasul Tours. In timp, peste mormantul sau a fost construita o mareata catedrala.

Mormantul sau a fost un important punct de oprire al pelerinajelor din Evul Mediu. In anul 1562, in timpul razboaielor religioase, hughenotii au jefuit mormantul Sfantului Martin, care va fi distrus complet in timpul Revolutiei Franceze. Pentru a nu se mai putea reconstrui vreodata biserica de deasupra mormantului, necredinciosii au construit pe locul cu pricina doua strazi.

Teodor Danalache