Calendar
Pe 19 mai 1465, un pelerin nota în jurnal: "După Orléans, am traversat Cléry, Blois şi Tours. Trecerea noastră prin oraşe îmbracă un aer sărbătoresc. Clopotele sună, oamenii ne aclamă şi ne oferă pâine, prăjituri sau minunatul lor vin de Touraine, care înveseleşte sufletul pelerinului. Acum îmi cunosc deja mulţi dintre tovarăşii de drum. Mă amuz să-i întreb ce i-a îndemnat să pornească spre Santiago de Compostella. Răspunsurile lor mă uluiesc. Mulţi şi-au luat toiagul de pelerin dintr-un mare elan de credinţă. Dar există şi alţii, ale căror motive sunt - aş îndrăzni să spun - mai puţin…catolice. Mi-au mărturisit că numai plăcerea călătoriei i-a mânat să devină pelerini. Alţii nu sunt cu noi decât pentru a scăpa, fie şi câteva luni, de o nevastă cicălitoare. Ba unii speră să întâlnească în această Spanie cu femei frumoase şi focoase - se spune - perechea pentru tot restul vieţii. Există şi dintre aceia care fac acest pelerinaj ca pe o penitenţă; religioşi sau laici, au fost condamnaţi de un tribunal ecleziastic să meargă pe jos până la Compostella, pentru a primi acolo iertarea greşelilor lor. "
Pe 19 mai 1859, Giuseppe Garibaldi se dovedeşte a fi un soţ nedemn de o doamnă din aristocraţia britanică. Privit în Anglia ca eroul eliberator al Italiei, saloanele din Londra erau animate de sosirea tânărului italian. Eroul cu privirea întunecată şi părul blond exercita asupra doamnelor un farmec incontestabil. Se pare însă, că în ciuda iconografiei oficiale, nu era tocmai un Adonis: destul de mic de statură, cu un corp mai degrabă îndesat şi picioarele strâmbe de la călărit, Garibaldi nici măcar nu era blond. Totuşi, doamnele şi l-au disputat încă de la sosire în saloanele animate din Londra. După un şir de petreceri care s-au întins câteva zile, Garibaldi s-a trezit logodit cu o foarte bogată văduvă, Emma Roberts. Pentru a da greutate logodnei, Emma invită la un prânz în cinstea evenimentului toată lumea bună a Londrei, de la rude la mari oameni politici. În timp ce bucătarii se agitau în jurul meselor fastuoase, pregătindu-se de primirea oaspeţilor, Garbaldi simte impulsul de a porni o partidă de popice la marginea mării. Zis şi făcut. Numai că atât de prins este de joc, încât uită total de logodnă şi de oaspeţi. Ajunge acolo câteva ore mai târziu, transpirat de atâta joacă şi fără redingotă. Ia astfel sfârşit o logodnă pripită.
foto - http://www.greatitalians.com
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius