Biserica Tatal Nostru, precum este cunoscuta in toata lumea, este o biserica crestina din apropierea Ierusalimului, fiind aflata pe Muntele Maslinilor, mai inspre nord de Mormintele Profetilor si de celelalte locuri sfinte din apropierea Gradinii Ghetsimani.
Potrivit traditiilor crestine locale, in pestera pastrata si astazi in incinta, ucenicii s-au adunat in jurul Mantuitorului, spre a-i invata rugaciunea domneasca "Tatal nostru". Rugaciunea aceasta, numita si "domneasca", dupa calitatea de Domn a Celui care a rostit-o intaia oara, este una dintre cele mai puternice rugaciuni crestine.
Ansamblul eclesial Tatal Nostru, numit si "Pater Noster", este ridicat pe ruinele unei vechi basilici bizantine, construita de Sfantul imparat Constantin cel Mare. Basilica bizantina, numita "Eleona", adica "a Maslinilor", dateaza deci inca din secolul al IV-lea, ea fiind zidita chiar deasupra pesterii marturisite de traditia mai-sus amintita.
Actuala biserica, avand statut de manastire, se afla in purtarea de grija a surorilor carmelite, apartinatoare de Biserica Romano-Catolica. In curtea manastirii, pe toti peretii laterali ai curtii, cat si in interiorul bisericii celei mari, se afla placi de ceramica alba inscriptionate cu rugaciunea "Tatal nostru", in mai bine de 70 de limbi.
Locul si rugaciunea numita "Tatal nostru" - marturia din Sfanta Scriptura
Marturia pastrata in Evanghelia dupa Sfantul Apostol Luca este una dintre cele mai puternice, in favoarea autenticitatii locului. Astfel, citim: "Si pe cand Se ruga Iisus intr-un loc, cand a incetat, unul dintre ucenicii Lui I-a zis: Doamne, invata-ne sa ne rugam, cum a invatat si Ioan pe ucenicii lui. Si le-a zis: Cand va rugati, ziceti: Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau. Vie imparatia Ta. Faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da-ne-o noua in fiecare zi. Si ne iarta noua pacatele noastre, caci si noi insine iertam tuturor celor ce ne gresesc noua. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau" (Luca 11, 1-4).
Nefiind amintit numele locului cu pricina, traditia crestina a ales acest loc drept loc autentic si in baza unui alt cuvant al aceluiasi Apostol. Astfel, vorbind despre programul de peste zi al Mantuitorului Iisus Hristos, el spune: "Si ziua era in templu si invata, iar noaptea, iesind, o petrecea pe muntele ce se cheama al Maslinilor." (Luca 21, 37). Cele doua fragmente evanghelice de la Sfantul Luca au fost puse in comun, identificandu-se astfel Muntele Maslinilor drept alt loc al rostirii rugaciunii "Tatal nostru", de catre Mantuitorul.
Rugaciunea domneasca "Tatal nostru" este amintita si de Sfantul Apostol si Evanghelist Matei, insa ca fiind incadrata in Predica de pe Munte. "Voi asa sa va rugati: Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau; Vie imparatia Ta; faca-se voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi; Si ne iarta noua gresealele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri; Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau. Ca a Ta este imparatia si puterea si slava in veci. Amin!" (Matei 6, 9-13).
Biserica Tatal Nostru din Ierusalim - scurt istoric
Prima biserica de pe acest loc este de factura bizantina, dupa cum am amintit si mai sus, ea fiind construita de catre Sfantul imparat Constantin cel Mare, in secolul al IV-lea, pe un loc hotarat de Sfanta Elena, mama imparatului ctitor, pe Muntele Maslinilor, undeva foarte aproape de Capela Inaltarii Domnului.
Numita cu numele de "Basilica Eleona", adica "a Maslinilor", aceasta este una dintre cele patru mari basilici crestine, zidite de Sfantul Constantin cel Mare, in Tara Sfanta. Impresionanta structura a fost zidita pe trei nivele, intre livezile de maslini; intre cele trei nivele (biserica, atrium-ul, curtea) au fost construite scari mari, de piatra.
Biserica a fost construita pe cel mai inalt loc dintre cele trei, avand o lungime de 30 de metri si o latime de aproape 19 metri. Aceasta era de fapt o hala rectangulara sustinuta in interior de doua randuri de coloane. In capatul estic, mareata biserica se termina cu o deosebita absida.
Nivelul al doilea, situat putin mai jos decat primul, numit in arhitectura vremii drept "atrium", era de fapt o curte mai mica, imprejmuita de coloane, de forma patrata, cu latura de 25 de metri.
Nivelul inferior se afla in partea vestica a ansamblului eclesial, fiind un portic, sprijinit pe sase coloane. In urma excavatiilor efectuate in secolul al XIX-lea, s-au scos la lumina doar ruinele porticului si pestera (cripta subterana), care se afla initial sub marginea estica a bisericii.
In perioada de dominatie persana si araba, aceasta biserica a avut mult de suferit. Astfel, mareata biserica bizantina a fost distrusa, de catre persi, in luna mai a anului 614, dupa un asediu de 21 de zile asupra Ierusalimului.
In urma victoriei, persii au distrus o mare parte dintre bisericilor crestine din Ierusalim, omorand (martirizand) zeci de mii de crestini, in oras, si alti o mie, pe Muntele Maslinilor. In anul 638, arabii i-au alungat pe persi, ramanand in locul lor, la conducerea zonei. Multa vreme, Biserica Tatal Nostru a ramas intr-o dureroasa ruina.
Unele dintre ramasitele complexului bizantin pot fi vazute si astazi, in curtea exterioara a bisericii. In anul 1868, in urma lucrarilor de reconstruire, a fost scos la lumina un mozaic din secolul al V-lea, apartinand Basilicii Eleona. Mozaicul de podea pastreaza doua inscriptii grecesti, din Psalmi: "Domnul va pazi iesirile si intrarile lor. (...) "Aceasta poarta a Domnului, prin care vor intra cei drepti."
In perioada de dominatie cruciata, biserica va fi repusa in stare de functionare. Cruciatii au cucerit orasul in anul 1099, reconstruind o mare parte dintre cladirile ruinate de persi si arabi. In anul 1152, o noua biserica a fost construita pe locul celei vechi, insa cu mult mai mica decat cea anterioara.
Ctitorii acesteia au fost doi frati danezi, din Jutland, anume episcopul Svein si admiralul Eskill Sveinsson. Cei doi frati au fost inmormantati in biserica nou-zidita, pietrele lor funerare fiind recuperate abia in anul 1869. Acestea au fost, mai apoi, incorporate in noua biserica (actuala).
Biserica a inceput a fi numita "Tatal Nostru" inca din vremea cruciatilor, mai ales in baza cuvintelor Sfantului Apostol Luca si a traditiilor crestine deja existente la acea vreme. Capela Inaltarii Domnului a fost si ea reamenajata, putin mai sus de aceasta, peste drum.
O noua perioada grea avea sa vina peste Biserica Tatal Nostru - Pater Noster, odata cu invazia arabilor si a mamelucilor. Biserica cruciatilor a fost distrusa, imediat dupa victoria trupelor lui Saladin, in anul 1187. In anul 1345, biserica a fost complet nivelata, de catre mameluci, care au condus Ierusalimul intre anii 1267-1480.
Abia dupa mai bine de 500 de ani, crestinilor si evreilor li s-a permis sa ridice noi cladiri. Astfel, orasul se va extinde rapid peste zidurile vechi. Spre sfarsitul perioadei de dominatie otomana, biserica va fi si ea rezidita.
In anul 1872, pe locul fostei biserici Tatal Nostru, a fost inaltata o manastire romano-catolica. Terenul fusese achizitionat, cu ceva timp mai inainte, de catre Bossi Aurelia, printesa de Tour d'Auvergne, de origine franceza. Mormantul printesei, care a murit in anul 1889, se afla si astazi in interiorul bisericii, intr-un sarcofag de marmura.
Actuala biserica a fost zidita in anul 1874, in partea nordica a vechilor ruine. In jurul bisericii celei noi a fost zidita o intinsa manastire, cu toate cele de trebuinta. In anul 1873, biserica si manastirea au fost daruite ordinului catolic al surorilor carmelite.
In perioada de dominatie britanica, o noua biserica va ramane neterminata. Astfel, in anul 1920, o biserica inchinata Sfintei Inimi (erezie romano-catolica) a inceput a fi zidita peste pestera cea veche, insa construirea acesteia a fost intrerupta, datorita schimbarilor politice ale vremii, numai baza cladirii si o parte din ziduri putand fi terminate.
Biserica Tatal Nostru - Pater Noster - este alcatuita astazi din urmatoarele cladiri: biserica cea mare, cladirile monahale, curtea superioara, curtea inferioara, pestera subterana, curtea cu ruine si biserica neterminata. Imediat langa aceasta se afla Capela Inaltarii Domnului si Manastirea ruseasca Inaltarea Domnului.
Teodor Danalache
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius