Biografia zilei: Serban Foarta

[altmariusliterar]

 

n. 8 iul. 1942, Turnu Severin. 

Poet si eseist.

Fiul medicului Nicolae Foarta si al Yvonnei (n. Biirger), prof. de muzica. 

Studii: Facultatea de Filologie din Timisoara (absolvita in 1965); dr. in filologie (1978). Debutul in rev. Scrisul banatean (1963) cu critica literara. Colab. cu versuri, talmaciri, eseuri in Ateneu, Dialog, Echinox, Luceafarul, Orizont, Revue Roumaine, Romania literara, Steaua, Vatra, Viata Romaneasca s.a. A debutat editorial cu voi. de versuri Texte pentru Phoenix, 1976 (dar in 1967 editase si prefatase Povestea vorbei de A. Pann). Voi. de poezii: Simpleroze (1978), Salul, esarpele Isadorei (1978), Copyright (1979), Areal (1983), Holorime (1986) si cele de critica: Eseu asupra poeziei lui Ion Barbu" class="navg">Ion Barbu (1980) si Afinitati (s)elective (1980) impun un original poet manierist si un eseist rafinat. A tradus voi. de Paul Valery, Francis Carco si Stephane Mallarme. Premiul Uniunii Scriitorilor (1978) si al Asoc. Scriitorilor din Timisoara (1980).

Pretios si ironic, calofil si livresc, cultivand o inepuizabila bufonerie a limbajului, FOARTA si-a creat un univers de fantasmagorii inconfundabil, adevarat labirint liric. Cultivand eleganta si libertatea imaginii, poezia sa proteiforma ia nastere sub mirajul sonurilor, al voluptatii imperecherii vocabulelor manuite cu maxima dexteritate. in aparenta facila, sedusa de subtilitati verbale, aceasta poezie, pentru care pretiozitatea este o vesnica ispita, se afiliaza unei directii manieriste (in acceptiunea lui G. R. Hocke). Alchimia limbajului e graitoare pentru natura de homo ludens a lui F., jongleur cultivand gratioase balete de imagini pe care "le joaca-n aer grav si elegant" (Cosmojonglerie). Imaginand un halucinant labirint de oglinzi, in care realul si imaginarul se confunda, poetul utilizeaza acele "sofisme magice" (ecuatii lingvistice, omonimie, omofonie) care, exprimand o totala libertate a spiritului, converg cu conceptia suprarealista, pentru care jocurile de cuvinte (forme degradate ale limbajului magic) sunt capabile sa suscite revelatii diverse. FOARTA uzeaza de aceasta viclenie retorica, cele "sase (spre sapte) tautofonii" din Salul, esarpele hadorei (1973) fiind construite dupa principiul suprarealist ce considera ca toate ideile cu sunete asemanatoare au o aceeasi origine si se intalnesc in unitatea aceluiasi obiect. Eseu asupra poeziei lui Ion Barbu" class="navg">Ion Barbu (1980) aduce in analiza bivalentei poet-matematician, a ermetismului si a nivelelor liricii barbiene numeroase interpretari originale, incitante pentru posibile exegeze viitoare. La antipodul oricarui didacticism argumentatia criticului este stufos-erudita, agitand un multicolor evantai de nuante, justa, in ciuda aspectului ei carnavalesc si a intretaierilor de modalitati critice, ce dau eseului aparente de "Isarlak" metodologic. Extrem de variate sunt si temele abordate in Afinitati (s)elective (1980), dar reductibile la cateva obsesii fundamentale ale criticului, care investigheaza (cu o minutie dusa pana la pedanterie), impins de un neobosit demon speculativ si asociativ, "surse", "relatii", "coincidente" intre texte si autori din cei mai diversi. Deopotriva riguros si divagant, FOARTA mizeaza pe o subtila arheologie etimologica, pe rezerva "de sugestii si reminiscente pe care o implica un voca-bul", pe conotatii. Poet in linia fantezismului ironic si livresc, FOARTA ilustreaza si o originala ipostaza a unui "dandysm critic".

OPERA

Texte pentru Phoenix, Bucuresti, 1976; Sim-pleroze, Timisoara, 1978; Salul, esarpele Isadorei, Bucuresti, 1978; Copyright, Bucuresti, 1979; Eseu asupra poeziei lui Ion Barbu, Timisoara, 1980; Afinitati (s)elective, Bucuresti, 1980; Areal, Bucuresti, 1983; Holorime, Bucuresti, 1986; Afinitati efective, reflectii, Bucuresti, 1990. Traduceri: P. Valery, De gas, dans, desen, trad. de ~, Bucuresti, 1968; idem, Introducere in metoda lui Leonardo da Vinci, trad. de ~, Bucuresti, 1969; Fr. Carco, Prietenul pictorilor, trad. de ~, Bucuresti, 1970; St. Mallarme, Album de versuri, talmacire, glose si iconografie de ~, Bucuresti, 1988.

REFERINTE CRITICE

L. Ulici, Prima verba, II, 1978; Gh. Grigurcu, Poeti; M. Zaciu, Cu cartile pe masa, 1981; M. Iorgulescu, Critica si angajare, 1981; C. Reg-man, Noi explorari critice, 1982; I. Bogdan Lefter, in Transilvania, nr. 2, 1982; M. Zaciu, in Cahiers roumains d etudes litteraires, nr. 2, 1982; L. Ciocarlie, Eseuri critice, 1983; M. Dinu Gheorghiu, Reflexe conditionate, 1983; Gh. Grigurcu, intre critici, 1983; N. Steinhardt, Critica; C. Regman, in Viata Romaneasca, nr. 1, 1984; M. Nitescu, in Viata Romaneasca, nr. 3, 1984; Grete Tartler, Melopoetica, 1984; I. Pop, Jocul; M. Mihaies, in Romania literara, nr. 43, 1986; Al. Calinescu, Biblioteci; Gh. Grigurcu, Existenta poeziei, 1986; C. Ungureanu, in Orizont, nr. 6, 1987; R. Munteanu, Jurnal de carti, IV, 1988; E. Simion, Scriitori, IV. ; Alex. Ste-fanescu, in Romania literara, nr. 6, 1999; M. E. Bunaru, Cristian Cheveresan, in Orizont, nr. 4, 99.