Radu Cioculescu (20 februarie 1901, Turnu Severin - 9 ianuarie 1961, Dej, judeţul Cluj) - eseist şi traducător. Este fiul Constanţei (născută Miloteanu) şi al lui Nicolae Cioculescu, inginer naval, şi fratele lui Şerban Cioculescu.
A absolvit Liceul „Mihai Viteazul” din Bucureşti şi Facultatea de Chimie din Cluj, după care urmează cursuri de pian la Conservatorul din Viena. A fost subdirector al Operei Române din Bucureşti (1930), director adjunct al Filarmonicii (1934), administrator delegat al Radiodifuziunii Române (1944-1946), consilier artistic la Opera Română din Bucureşti (1945-1947), secretar al Centrului Român al PEN-Clubului (1936-1940), redactor şi secretar de redacţie al „Revistei Fundaţiilor Regale”.
A fost întemniţat de două ori, prima dată (1941-1942) pentru atitudinea sa antifascistă, fiind internat în lagărul de la Târgu Jiu, a doua oară, în 1949, pentru „complot contra ordinii de stat”. De fapt, fiind, în conspirativitate, şef al organizaţiei ţărăniste a Culorii de Negru din Bucureşti, ţinea legătura cu alţi şefi ai Partidului Naţional Ţărănesc. S-a stins din viaţă în închisoarea din Dej.
Distins om de cultură, cronicar muzical, Cioculescu este cu deosebire cunoscut ca traducător. Apariţia traducerii primului volum, Swann, din ciclul în căutarea timpului pierdut de Marcel Proust (1945) a fost apreciată ca un eveniment. Al doilea volum, aflat în şpalt, ca şi alte opt volume tălmăcite de Cioculescu vor fi reluate de Eugenia Cioculescu, soţia sa, care continuă de la Albertine şi finalizează transpunerea în româneşte a romanului lui Proust. Dat fiind că o parte din traducerea făcută de Cioculescu s-a pierdut, Eugenia Cioculescu a făcut o transpunere brută, stilizarea fiind realizată de Barbu Cioculescu.
Versiunea românească este rezultatul unei laborioase căutări a celor mai fericite echivalenţe, care să respecte cu naturaleţe faimoasele perioade proustiene. Eruditul traducător „a făcut să răsune limba noastră într-o bogată şi fastuoasă orchestraţie”, păstrând „pretutindeni graţiile şi subţirimile originalului” (Tudor Vianu). Cioculescu a mai dat traduceri din Pierre Choderlos De Laclos, Andre Maurois, Jakob Wassermann, Charles Dickens şi W. Deeping. În diverse reviste, au rămas cronicile sale muzicale şi câteva eseuri literare.
Traduceri
- W. Deeping, Sorel şi fiul, Bucureşti;
- M. Jelusich, Don Juan - Cele şapte păcate de moarte, Bucureşti;
- Jakob Wassermann, Viaţa lui Stanley, Bucureşti, 1935;
- Andre Maurois, Dialoguri asupra comandantului, Bucureşti, 1940;
- Marcel Proust, În căutarea timpului pierdut, vol. I, Bucureşti, 1945, vol. I-XIII, cuvânt înainte Tudor Vianu, prefaţă de Ovid S. Crohmălniceanu, Bucureşti, 1968-1974;
- Pierre Choderlos De Laclos, Prietenii primejdioase, Bucureşti, 1946.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius