Biografia zilei: Mihai Ralea

[altmariusliterar]

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Mihai Ralea
Mihai Ralea
Date personale
Născut	1 mai 1896  Huși, România
Decedat	17 august 1964 (68 de ani)  Berlin, Republica Federală Germania
Înmormântat	Cimitirul Bellu
Cetățenie	România
Ocupație	filosof, psiholog, sociolog, diplomat, om politic de stânga
Activitate
Limbi	limba română[1]

Membru titular al Academiei Române

Mihai Ralea sau Mihail Ralea (n. 1896, Huși - d. 17 august 1964, Berlin) a fost un eseist, filosof, psiholog, sociolog, diplomat, om politic de stânga, profesor la Universitatea din Iași, membru titular al Academiei Române, director al revistei Viața românească (din 1933).

Biografie

Mihai Ralea s-a născut în 1896 la moșia familiei sale de la Huși.

După absolvirea Facultății de Drept și Litere din Iași, își continuă studiile în Franța, unde, în 1923, obține titlul de Doctor în Litere cu teza Ideea de revoluție în doctrinele socialiste.

Ca om de litere, a anticipat ideea de operă deschisă (opera aperta) a lui Umberto Eco în lucrarea Despre critica literară. A întemeiat o îndrazneață „ontologie a obstacolului” pe care a și aplicat-o în cea mai importantă carte a sa - Explicarea omului. Opera sa vastă cuprinde și: Interpretări(1927), Pagini de memorialistică. Memorialul (1930), Atitudini (1931), Valori (1935), Nord-sud (1945), Explicarea omului (1944-1945), În extremul Occident (1955), Cele două Franțe (1956), Istoria psihologiei(1958, în colab.), Sociologia succesului (1962, în colab.), Introducere în psihologia socialǎ (1966, în colab).

La sfârșitul războiului a sprijinit, implicindu-se activ în politică, instaurarea comunismului în România. După abdicarea regelui Mihai I și proclamarea, în decembrie 1947, a Republicii Populare Române, Mihai Ralea a fost numit ministru plenipotențiar la Legația Română din Washington, Statele Unite ale Americii. Ulterior, a fost reprezentant al României la UNESCO.

Contribuții

Spirit umanist, cu preocupări multiple, în domenii foarte diferite, așa cum ar fi: filosofia (îndeosebi antropologia, teoria valorilor și a culturii), psihologia, estetica și istoria literaturii universale, îndeosebi a celei franceze, Mihai Ralea este dificil de încadrat în doar unul din aceste sectoare în care a excelat. A fost unul dintre marii eseiști ai literaturii române.^{[judecată de valoare]}

În timpul studiilor în Franța a fost inițiat într-o lojă masonică. S-a vehiculat informația că din acest motiv guvernul dr. Petru Groza l-ar fi numit ambasador în S.U.A. și chiar că, la solicitarea Anei Pauker (ministru de Externe în același guvern), ar fi fost ridicat în grad de la Maestru (gradul 3) la Cavaler Rosicrucian (gradul 18).^[2] Ulterior, într-un raport al său, ar fi afirmat: „Reușita mea în America nu s-a datorat faptului că sunt un veritabil democrat sau că sunt cunoscut ca atare, nici pentru că sunt ministru plenipotențiar, ci, pentru calitatea mea de mason.”^{[necesită citare]}

Întors în țară după terminarea studiilor, ocupă funcția de conferențiar de pedagogie socială din 1923 și apoi aceea de profesor de psihologie și estetică la Universitatea din Iași. Prin activitatea lui Mihai Ralea, studiul psihologiei la Universitatea din Iași cunoaște o nouă dezvoltare.^{[judecată de valoare]}

Iașul avea să-i ofere, așa cum însuși mărturisea mai târziu, întâlnirea cu Garabet Ibrăileanu, întâlnire ce reprezentase cel mai însemnat eveniment intelectual din viața sa.^{[necesită citare]}

Astfel, Mihai Ralea este chemat să preia funcția de redactor-prim al revistei Viața Românească, devenind colaboratorul principal al lui Garabet Ibrăileanu. Aici este "școala" unde se formează criticul literar Mihai Ralea, cel care a scris pagini remarcabile despre Tudor Arghezi și Mihail Sadoveanu in volumul sau intitulat Valori, publicat în 1935.

În 1938 a fost numit profesor de estetică la Facultatea de Litere și Filosofie din București și titular al catedrei de psihologie la aceeași facultate.

În timpul regimului comunist a fost ales membru al Academiei Române și primit titlul de laureat al Premiului de Stat.

Opere selective

• Introducere în sociologie, 1927,
• Sociologia și teoria cunoașterii;
• Formarea ideii de personalitate;
• Valori, 1935;
• Ipoteze și precizări în știința sufletului;
• Specific și frumos în comentarii și sugestii;
• Atitudini, 1931;
• Psihologie și viață;
• Explicarea omului;
• Înțelesuri(1942)
• Între două lumi (1943)
• Sociologia succesului (în colaborare);
• Cele două Franțe, 1956;
• Istoria psihologiei, 1958 (în colaborare);
• Introducere în psihologia socială, 1966 (postum)

Studii despre Mihai Ralea

• Petre Anghel, Mihai Ralea, vocația eseului, studiu critic, București, Editura Cartea românească 1973;
• Petre Anghel, Mihai Ralea , București, Editura Card 1998;

Note

1. ^ "Mihai Ralea", data.bnf.fr[*] http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb12155278b, accesat la 10 octombrie 2015 Missing or empty |title= (ajutor)
2. ^ http://tratatuldeistorieamasoneriei.ro/ilustiri_fm.html Mihai Ralea

Legături externe

• Biografia lui Mihai Ralea pe site-ul Universitatii din Iasi