Biografia zilei: Johannes Vermeer

[altmariusart]

Johannes Vermeer

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jan Vermeer: Alegoria picturii sau în atelier, 1673

Johannes Vermeer, cunoscut mai ales ca Jan Vermeer van Delft (botezat 31 octombrie, 1632, Delft, Țările de Jos, d. 15 decembrie 1675, Delft, Țările de Jos) a fost un pictor olandez, unul din cei mai cunoscuți reprezentanți ai stilului baroc. În timp, reputația lui Vermeer a crescut tot mai mult, astăzi el fiind considerat unul dintre cei mai mari pictori olandezi ai vârstei de aur^[1], fiind cunoscut mai cu seamă ca un maestru al folosirii luminii în lucrările sale. Întrega sa operă, considerată autentică, cuprinde 37 de tablouri. Cele mai multe reprezintă scene de fiecare zi saualegorii.

Biografie

Se cunosc puține amănunte din viața sa sau despre înfățișărea sa, Vermeer nu a pictat nici un autoportret. Fără a se ști exact data nașterii, este fapt documentat că a fost botezat pe 31 octombrie 1632 în Nieuwe Kerk ("Biserica Nouă") din Delft. După ce frecventează cursurile academiei conduse de pictorul catolic Rietwijk și atelierul lui Leonaert Bramer, Vermeer este primit pe 29 decembrie 1653 în breasla pictorilor Sint-Lukasgilde. O influență asupra stilului lui Vermeer a exercitat-o cu siguranță și Pieter de Hoch, el însuși autor al unor fine tablouri cu scene din viața zilnică.

Jan Vermeer: Diana şi nimfele, 1655-56

Vermeer se întoarce la Delft și în primăvara anului 1659 se căsătorește cu Catharina Bolnes, o tânără provenind dintr-o familie catolică, după ce pictorul - care era protestant - trece la catolicism. În repetate rânduri, în anii 1662, 1663, 1669 și 1670va fi staroste al breslei pictorilor din Delft. Va fi o prezență obișnuită în cercurile sculptorilor, negustorilor, pictorilor de faianță, editorilor-tipografi și țesătorilor.

Vermeer picta puțin - în medie două tablouri pe an - rezultă însă că era bine plătit, pentru a putea face față necesităților familiei sale, care în 1675 (anul morții pictorului) număra 11 copii. Ține mult la independența sa, fapt care-i conferă o deplină libertate artistică, dar - cu timpul - și inevitabile greutăți materiale. Cei mai cunoscuți clienți ai lui erau brutarul Hendrick van Buyten și tipograful Jacob Dissius, acesta din urmă fiind în posesia a 19 tablouri. Vermeer lucra și ca expert în verificarea autenticității unor tablouri, devenind consilierul colecționarilor de artă.

În ultimii ani ai vieții, situația lui financiară se înrăutățeșe, fiind obligat să facă multe împrumuturi și să vândă din tablourile sale cu un preț sub valoarea lor reală. O lovitură cruntă pentru artist este războiul, invazia armatelor regelui Franței,Ludovic al XIV-lea, atrăgând după sine declinul economiei olandeze.

În anul 1675, Vermeer se îmbolnăvește brusc și moare în decurs de câteva zile. Pe 15 decembrie 1675 este înmormântat în cripta familiei din Oude Kerk ("Biserica Veche") din Delft.

Opera

Primele sale tablouri — în comparație cu operele de mai târziu — au un format mai mare și reprezintă scene religioase sau istorice. Vermeer pictează și două tablouri cu vederi din orașul său natal: Vedere din Delft (1660) și Străduța (1657-1658).

O altă categorie o reprezintă tablourile pe teme așa zise moralizatoare: Proxeneta (1656) și Fată dormind (1657), probabil după consumul unei cantități exagerate de vin.

Jan Vermeer: Fată cu cercel de perlă, 1665

Cele mai multe tablouri cu fete tinere sau femei mature au un caracter narativ, în relație cu instrumente muzicale sau obiecte casnice. Unele dintre ele au caracterul unui portret, cum ar fi Femeie citind o scrisoare la fereastră (1657) sau Fata cu un cercel de perlă (1665), unul din cele mai cunoscute și mai populare tablouri ale lui Vermeer. Forța de expresie a acestei picturi, armonia culorilor, lumina magică corelată cu o anumită subtilitate caracteristică sculpturilor, chipul radiant al modelului cu privire întrebătoare dovedesc măiestria absolută a pictorului.

Pe lângă tablourile sale realiste, Vermeer pictează și două tablouri alegorice, în care personifică teme abstracte prin simboluri: Alegoria credinței (1671) și Alegoria picturii (sau În atelier, 1673). În „Alegoria picturii” este reprezentat un atelier, pe masă se află o carte — simbol al înțelepciunii — și o mască — ca simbol al sculpturii. Personajul principal este un pictor în timpul lucrului, văzut din spate, păstrându-și astfel anonimitatea. Ca model servește o femeie tânără, într-o rochie albă, cu o coroană de frunze pe cap, reprezentând probabil muza Clio, protectoarea istoriei.

Jan Vermeer a fost la timpul său un precursor al principiilor compozițiilor configurative. Structura geometrică a tablourilor joacă un rol important. Folosirea efectelor de lumină dau impresia unor scene în aer liber, nefolosind niciodată tonuri închise în redarea umbrelor. Mult timp ignorat, Vermeer se bucură astăzi de mare popularitate, expoziția retrospectivă din Haga (1995-1996) având 460.000 de vizitatori în 14 săptămâni.

Picturi de Vermeer[modificare | modificare sursă]

Listă de picturi[modificare | modificare sursă]

Lucrări de Jan Vermeer van Delft

Denumire	datare	felul picturii	dimensiuni	proprietar
Iisus la Marta și Maria	1654–1655	ulei pe pânză	160 × 142 cm	National Gallery of Scotland, Edinburgh
Diana înconjurată de nimfe	1655–1656	ulei pe pânză	98,5 × 105 cm	Mauritshuis, Haga
Proxeneta	1656	ulei pe pânză	143 × 130 cm	Gemäldegalerie Alte Meister, Dresden
Fată citind o scrisoare la o fereastră	1657	ulei pe pânză	83 × 64,5 cm	Gemäldegalerie Alte Meister, Dresden
O fată adormită	1657			Metropolitan Museum of Art, New York
Străduță din Delft	1657-1658			Rijksmuseum, Amsterdam
Ofițer cu o fată râzând	c. 1657	ulei pe pânză	50,5 × 46 cm	Frick Collection, New York
Lăptăreasa	c. 1658	ulei pe pânză	45,5 × 41 cm	Rijksmuseum, Amsterdam
Paharul de vin	1658-1660	ulei pe pânză	39,4 × 44,5 cm	Gemäldegalerie, Berlin
Fată cu un pahar de vin	c. 1659	ulei pe pânză		Herzog Anton-Ulrich-Museum, Braunschweig
Vedere din Delft	1659-1660	ulei pe pânză	98,5 × 117,5 cm	Mauritshuis, Haga
Gentilom cu femeie la cembalo	1660-1661	ulei pe pânză	39,4 × 44,5 cm	Frick Collection, New York
Femeie în albastru citind o scrisoare	1663-1664	ulei pe pânză	46,6 × 39,1 cm	Rijksmuseum, Amsterdam
Lecția de muzică întreruptă	1662/5	ulei pe pânză	73,3 × 64,5 cm	Queen's Gallery, Londra
Cântăreață la mandolină	c. 1663	ulei pe pânză	51,4 × 45,7 cm	Metropolitan Museum of Art, New York
Femeie cu un colier de perle	1662-1664	ulei pe pânză	55 × 45 cm	Gemäldegalerie, Berlin
Femeie cu un urcior	1660-1662	ulei pe pânză	45,7 × 40,6 cm	Metropolitan Museum of Art, New York
Femeie cu o balanță	1662-1663	ulei pe pânză	42,5 × 38 cm	National Gallery of Art, Washington
Femeie scriind o scrisoare	1665-1666	ulei pe pânză	45 × 40 cm	National Gallery of Art, Washington
Fata cu turban (sau Fata cu cercel de perlă)	c. 1665	ulei pe pânză	46,5 × 40 cm	Mauritshuis, Haga
Concert în trei	1665-1666	ulei pe pânză	69 × 63 cm	furată în noaptea de 18 martie, 1990 de la Isabella Stewart Gardner Museum, Boston[2]
Portretul unei tinere femei	1666-1667	ulei pe pânză	44,5 × 40 cm	Metropolitan Museum of Art, New York
Alegoria picturii (sau În atelier)	1666–1667			Kunsthistorisches Museum, Viena
O doamnă cu femeia de serviciu	1667–1668			Frick Collection, New York
Fată cu pălărie roșie	1668			National Gallery of Art, Washington
Astronomul	1668			Musée du Louvre, Paris
Geograful	1668–1669			Städelsches Kunstinstitut, Frankfurt am Main
Dantelăreasa	1669–1670			Musée du Louvre, Paris
Scrisoare de dragoste	1669–1670			Rijksmuseum, Amsterdam
Doamnă scriind o scrisoare în prezența femeii de serviciu	1670	ulei pe pânză	71,1 × 58,4 cm	National Gallery of Ireland, Dublin
Alegoria credinței	1671–1674			Metropolitan Museum of Art, New York
Cântăreață la chitară	1672			Iveagh Bequest Kenwood House, Londra
Femeie stând lângă cembalo	1673–1675			National Gallery, Londra
Femeie șezând la cembalo	1673–1675			National Gallery, Londra
Tânără femeie șezând la cembalo	1670			Wynn Las Vegas, Las Vegas
Lucrări disputate:
Sfânta Prassada	c. 1655	ulei pe pânză	102 × 83 cm	colecție particulară
Fată cu flaut	1670–1670	ulei pe panou	20 × 17,8 cm	National Gallery of Art, Washington
Portretul unei femei	1655–1660

Galerie

• 

  Isus la Marta şi Maria(1654–1655)

•  
• 

  Proxeneta (1656)

•  
• 

  Tânără femeie dormind(1656–1657)

•  
• 

  Ofiţer cu o fată râzând(1657–1659)

•  
• 

  Fată citind o scrisoare la fereastra deschisă(1657–1659)

•  
• 

  Străduţa în Delft (1657–1661)

•  
• 

  Lăptăreasa (c. 1658)

•  
• 

  Paharul de vin (1658–1661)

•  
• 

  Fată cu un pahar de vin(1659–1660)

•  
• 

  Vedere din Delft (1660–1661)

•  
• 

  Lecţia de muzică întreruptă (1660–1661)

•  
• 

  Lecţia de muzică (1662)

•  
• 

  Femeie la fereastră(1662–1663)

•  
• 

  Dantelăreasa (1664)

•  
• 

  Femeie cu un colier de perle (1664)

•  
• 

  Femeie în albastru citind o scrisoare (după 1664)

•  
• 

  Femeie ţinând o balanţă(1665)

•  
• 

  Fata cu turban sau Fata cu cercel de perlă (1665)

•  
• 

  Fată cu flaut (1665–1670)

•  
• 

  Atelierul ( sau Alegoria picturii, 1666–1667)

•  
• 

  Doamnă cu femeia de serviciu ţinând o scrisoare (166

•  
• 

  Geograful (1669)

•  
• 

  Cântăreaţa la chitară(1669–1672)

•  
• 

  Scrisoarea de dragoste(1670)

•  
• 

  Doamnă scriind o scrisoare în prezenţa femeii de serviciu (1670)

•  
• 

  Femeie stând lângă un cembalo (1670–1673)

•  
• 

  Femeie şezând la un cembalo (1672)

Bibliografie

• Istoria ilustrată a picturii de la arta rupestră la arta abstractă, ediția a III-a, Editura Meridiane, București, 1973.
• Vasile Nicolescu, Vermeer van Delft, col. Clasicii Picturii Universale, Editura Meridiane, București, 1985.
• Salvador Dali, Journal d'un génie, Éditions Gallimard, Paris, 1964.
• Ben Broos, Arthur K. Wheelock (Edit.): Vermeer. Das Gesamtwerk. Belser, Stuttgart 1995.
• Philip Steadman: Vermeer's Camera. Uncovering the truth behind the masterpieces. University Press, Oxford 2001.
• Irene Netta: Vermeer van Delft. Prestel Verlag, München 2005.
• Tracy Chevalier: Girl With a Pearl Earring, Harper Collins Publishers, 1999 - roman, (apărut și în traducere în limba română, cu titlul: "Fata cu cercel de perlă", Editura Polirom , Iași, 2003), după care a fost realizat un film, având același titlu, în anul 2003, în regia lui Peter Webber, cu Colin Firth și Scarlett Johansson în rolurile principale.

Note

1. ^ "[...] Dali nu se sfiește [...] să-l declare pe Vermeer mai presus decât toți pictorii lumii", (in Salvador Dali, Journal d'un génie, Éditions Gallimard, Paris, 1964, p. 313.), apud Vasile Nicolescu, Vermeer van Delft, Editura Meridiane, București, 1985, p. 7.
2. ^ Historia.ro, "Topul celor mai celebre tablouri furate vreodată".

Legături externe

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate deJohannes Vermeer

• en Essential Vermeer, sit bogat în informații despre viața și opera lui Johannes Vermeer
• en Fiecare pictură de Vermeer afișată cu comentarii
• nl Johannes Vermeer & Delft website
• en Vermeercentrum, pagina index în engleză a Centrului Vermeer din Delft
• en Despre arta lui Vermeer
• en O cronică a picturii Femeie ținând o balanță, de la National Gallery of Art
• en A World History of Art despre Vermeer