Biografia zilei: Grigore Gafencu

[altmarius]

Altădată, pe 30 ianuarie

Publicat: Ieri, 07:41

1892 – s-a născut în Bucureşti Grigore Gafencu, unul dintre cei mai de seamă diplomaţi pe care i-a avut România.

Grigore Gafencu a studiat dreptul la Geneva şi a obţinut doctoratul în ştiinţe juridice, la Universitatea Sorbona din Paris. Revenit în ţară pentru satisfacerea serviciului militar, a urmat cursurile Şcolii de Observatori aerieni în cadrul Aeronauticii militare, şi a luat parte la Campania din Bulgaria, din anul 1913. A participat apoi la Primul Război Mondial, iar ca urmare a activi­tăţii sale de pe front a fost distins cu Ordinul „Mihai Viteazul”.

Odată ce Războiul de Întregire a Neamului s-a încheiat, Grigore Gafencu a hotărât să se dedice profesiei, pentru care s-a pregătit, avocatura. În paralel, a fondat „Revista Vremii”, cotidie­nele „Argus” şi „Timpul”, în aceeaşi perioadă punând bazele şi Agenţiei de radio „Rador”. Atras de activitatea politică, Gafencu a optat pentru Partidul Ţărănesc (transformat din 1926 în Partidul Naţional Ţărănesc). Apreciat pentru activitatea depusă, el a fost ales deputat iar apoi senator.

* * *

De-a lungul prestigioasei sale cariere, Grigore Gafencu a îndeplinit funcţiile de ministru al Afacerilor Străine şi secretar de stat la Lucrările Publice şi Comunicaţii, la Preşedinţia Consiliului de Miniştrii, la Industrie şi Comerţ. Însă activitatea diplomatică, a fost cea, care a demonstrat cu adevărat, remarcabilele însuşiri pe care Grigore Gafencu le avea. Astfel, în timpul acreditării sale ca trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Moscova (unde a funcţionat în perioada august 1940 – iunie 1941), Grigore Gafencu a încercat să lucreze cu toată răspunderea, pentru normalizarea relaţiilor cu Uniunea Sovietică. Şi a făcut-o ! În condiţiile în care pe Dunăre se înregis­trau acte de forţă din partea sovieticilor, el a reuşit să trateze repatrierea românilor care doreau să plece din Basarabia şi nordul Bucovinei (teritorii ocupate prin forţă de sovietici).

Revenit în România, Grigore Gafencu a început să se gândească tot mai mult la posibilitatea de a se îndrepta spre un loc, unde să fie mai util decât la Bucureşti. Astfel că, în noiembrie 1941, a plecat în Elveţia şi s-a stabilit la Geneva.

Actul de la 23 august 1944, avea să fie întâmpinat de diplomatul Grigore Gafencu, cu bucurie, dar şi cu o mare îngrijorare, conştient că raporturile avute cu Uniunea Sovietică îşi vor pune adânc pecetea asupra viitorului României. Din mai 1948, când a fost invitat să facă parte din prezidiul „Congresului Europei” de la Haga –  alături de Winston Churchill – s-a implicat, în toate acţiunile „europeniste”. Astfel, în anul 1956, chiar dacă era bolnav, el s-a angajat într-o importantă campanie menită să atragă atenţia opiniei publice, din aşa numita „Lume liberă”, asupra României. „Tot ce s-a întâmplat la noi, a fost voit şi poruncit de străini. Sub înfăţişarea înşelătoare a unei revoluţii sociale, pe care nimeni nu a dorit-o şi a unei cârmuiri populare, de care poporul nu vrea să ştie, România trăieşte sub un regim de invazie. Prefacerile lăuntrice sunt impuse cu de-a sila de cotropitori şi tot ei hotărăsc şi rânduiesc aşa zisa politica externă a ţării.” – preciza Grigore Gafencu într-un interviu acordat postului de radio „Europa Liberă”.

Curând însă, el a înţeles că Occidentul nu era încă pregătit să înfrunte Moscova. Deziluzionat, la 30 ianuarie 1957, când ar fi urmat să împlinească 65 de ani, Grigore Gafencu s-a stins din viaţă, cu gândul că ar mai fi avut multe de făcut.

VASILESCU GABRIELA