Biografia zilei: Giovanni Battista Tiepolo

[altmarius]

Altădată, pe 5 martie

Publicat: 27 Februarie 2016

1696 – a văzut lumina zilei la Veneţia, Giovanni Battista Tiepolo (cel mai renumit pictor italian al secolului XVIII). El a fost fiul unui negustor prosper, Domenico Tiepolo, care însă a murit la numai un an după naşterea sa. Astfel, băiatul a fost crescut de mama sa Orsetta, împreună cu cei cinci fraţi şi surori. Giovanni Battista Tiepolo a fost botezat în Biserica San Pietro di Castello, care în acea vreme era catedrala oraşului Veneţia. Numele sale creştine, care sunt prescurtate „Giambattista”, reprezintă forma italiană pentru „Ioan Botezătorul”.

* * *

Giovanni Battista Tiepolo a devenit ucenicul pictorului Gregorio Lazzarini, în anul 1710. În acea perioadă Lazzarini era foarte cunoscut, având clienţi chiar şi în străinătate, însă în prezent el este amintit doar datorită ilustrului său elev. Tânărul Tiepolo a învăţat de la profesorul său aspectele tehnice ale meseriei. Cu toate acestea cei doi au avut foarte puţine lucruri în comun pe plan artistic: Lazzarini lucra încet şi pretenţios, iar Tiepolo prefera operele încărcate de dramatism şi era plin de energie. În scurt timp Tiepolo şi-a făcut un nume ca artist independent. A primit întâia sa comandă în 1715, iar în anul următor a expus o pictură la festivităţile organizate de ziua Sfântului Rocco, la Veneţia. Doi ani mai târziu, în 1717, Giovanni Battista Tiepolo a devenit membru al breslei pictorilor veneţieni. Ducând o viaţă prosperă, în 1719 el a hotărât să se căsătorească cu Cecilia Guardi. Împreună au avut zece copii, însă dintre toţi au supravieţuit numai patru fete şi trei băieţi.   

* * *

În anii 1720 Tiepolo a ajuns unul dintre cei mai importanţi pictori din Veneţia, dar şi din afara oraşului. În jurul anului 1725 el a decorat o cameră în Palazzo Sandi din Veneţia, cu „Alegoria Elocvenţei”, prima sa frescă pentru tavan. Lucrarea este cunoscută drept o creaţie ce va avea un rol deosebit de important pentru cariera sa. Cam în aceeaşi perioadă artistul a început să lucreze pentru familia Dolfin, una dintre cele mai se seamă familii din Veneţia. Aşa s-a făcut că a obţinut prima comandă importantă din afara Veneţiei, frescele din palatul arhiepiscopului din Udine. Tiepolo a terminat lucrarea în 1728. Avea 32 de ani iar renumele său ajunsese în întreaga Italie şi chiar şi în Europa. Succesul extraordinar l-a făcut să călătorească, în special în nordul Italiei, iar apoi în străinătate. Astfel, în 1736 Tiepolo a primit o comandă importantă, anume decorarea palatului regal din Stockholm. A urmat apoi câţiva ani mai târziu decorarea palatului prinţului episcop de Würzburg din Franconia (actuala Bavarie).  

În anul 1757 Tiepolo a fost numit, ca semn al respectului de care se bucura printre artişti, preşedinte al recent înfiinţatei Academii de Arte din Veneţia. În luna mai a anului 1760, pictorul a primit cea mai importantă comandă a sa din Italia: decorarea unui plafon imens din Vila Pisani din Stra, în apropiere de Padova. Proprietarii acesteia, familia Pisani, erau cei mai cunoscuţi din Veneţia. În timp ce lucra la această operă, Tiepolo a fost invitat la Madrid, de regele Carol la III lea al Spaniei, pentru a picta plafoanele palatului regal. Invitaţia a fost mai mult o convocare, deoarece regele spaniol nu prea era învăţat cu refuzuri. Tiepolo a fost însoţit în această călătorie de doi dintre fii săi, care îi călcau pe urme. A crezut că va termina comanda în doi ani, însă şi-a petrecut la Madrid opt ani din viaţă. După ce a terminat pictarea plafoanelor din palatul regal, în mod curios, Tiepolo nu s-a întors în Italia ci a decis din motive necunoscute să rămână în Spania. Astfel el a mai realizat o serie de şapte piese de altar pentru Biserica „San Pascual” din Aranjuez, situată la aproximativ 50 de km de Madrid. Câţiva ani mai târziu aceste piese de altar au fost înlocuite cu alte picturi realizate de artişti neoclasici.

* * *

Giovanni Battista Tiepolo a încetat din viaţă pe 27 martie 1770, la vârsta de 74 de ani, fiind înmormântat la Biserica „San Martin” din Madrid.   

 

VASILESCU GABRIELA