Biografia zilei: Gheorghe Sion

[altmariusliterar]

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Gheorghe Sion
Gheorghe Sion
Date personale
Născut	18 mai 1822  Mamornița, Ucraina
Decedat	1 octombrie 1892 (70 de ani)  București, România
Părinți	Ioniță Sion Eufrosina Schina
Copii	Demir Sion, Maria Sion și Florica Sion
Cetățenie	România
Ocupație	scriitor arhivist[*] dramaturg traducător poet
Activitatea literară
Activ ca scriitor	1844 - 1892
Mișcare/curent literar	romantism, revoluționar pașoptist
Specie literară	fabulă, poezie, piesă de teatru, memorii, nuvelă
Opere semnificative	„Din poesiile lui George Sion”
Membru titular al Academiei Române

Gheorghe Sion (sau George Sion; n. 18 mai 1822, Mamornița, Ucraina – d. 1 octombrie 1892, București, România) a fost un scriitorromân, membru titular (din 1868) al Academiei Române și al Astrei.

Biografie

Poetul Gheorghe Sion (1822-1892) se trage dintr-o familie boierească din Hârșova, județul Vaslui^[1]. A fost fiul paharnicului Ioniță Sion și al Eufrosinei, născută Schina.^[2], fiica eteristului Gheorghe Schina, care au avut 12 copii. Frații mamei sale, Eustațiu și Alecu Schina exercitau profesiunea de avocați în București.^[3] Gheorghe Sion învață mai întâi acasă, la moșia Laza-Hârșova, cu un dascăl particular, de origine rusă. Unchiul său Eustațiu l-a înscris în școala de la Sfântul Sava din București. În anul 1839 tatăl său îl recheamă în Moldova, pentru a-l ajuta în administrarea moșiilor. La Iași, audiază cursuri la Academia Mihăileană și ia parte la „soarélele” literare din casa lui Gheorghe Asachi. Din aprilie 1841 și până la aprilie 1845 a funcționat la Iași, ca scriitor (copist) în cancelaria "Departamentului din lăuntru" al Moldovei (care ar corespunde unui Minister de Interne). În 1849 se află tot la Iași ca șef de secție la „Departamentul averilor bisericești și învățăturilor publice”. Din anul 1855 lucrează la Arhivele Statului din Iași, iar în 1856 ajunge membru al „Divanului de întărituri.” În anul 1857 se mută la București. Se căsătorește cu Eliza, fiica clucerului Miltiade Mărculescu din București.

În 1848 a luat parte activă la mișcarea revoluționară din Moldova, de aceea a fost exilat. După multe peripeții Gheorghe Sion reușește cu ajutorul prietenilor săi să treacă în Muntenia, de unde pe valea Buzăului, prin munți, trece în Transilvania la Brașov. În Transilvania, i-a cunoscut pe George Barițiu, Simion Bărnuțiu , Aron Pumnul și Andrei Mureșanu.. Fiind în Transilvania, participă la adunarea de pe Câmpia Libertății de la Blaj, din 3/15 mai 1848, apoi a trecut în Bucovina, unde a cunoscut familia Hurmuzachi. Hurmuzăcheștii i-au primit cu multă dragoste pe emigranții moldoveni, la moșia lor Cernauca. Reîntorcându-se la Iași, G. Sion a luat parte la toate mișcările unioniste care au dus la Unirea principatelor. În anul 1855,iulie 15 este numit arhivist al Statului în locul lui Alecu Fotino și i se dă spre conducere Arhiva Statului din Iași (Gh. Ungureanu, Op.cit., p.132). In martie 1866 este numit director general al Regiei Monopolului Tutunului din București. În perioada 1860-1862 a scos „Revista Carpaților”. Împreună cu V. A. Urechia a scos revista "Transacțiuni literare și științifice" (1872).^[4] A scris versuri și piese de teatru fără o valoare deosebită. Temele din poezia sa sunt cele comune în lirica epocii: patriotismul (Dorul țării), refuzul opresiunii (Cenzorul meu), satira venalității, a abuzurilor etc.

Proza memorialistică („Suvenire contimpurane”, 1888), remarcabilă prin culoarea și fluența evocării, cuprinde portrete memorabile și pitorești, descrieri de atmosferă, realizând în cuprinsul povestirii valoroase nuvele autonome. Relatarea directă din "Suvenire..." este întreruptă uneori de episoade melodramatice sau de istorii cu caracter anecdotic. A tradus din clasicii și romanticii francezi. Au rămas în conștiința populară versuri scrise de Sion, precum „Mult e dulce și frumoasă / limba ce-o vorbim” sau „Astăzi anul se-nnoiește / Plugușorul se pornește” , cuprinse in volumul intitulat„ Din poesiile lui George Sion ” tipărit în anul 1857 la Tipografia Nationala a lui Iosif Romanov.

Pentru carențe de cultură literară și pentru incontinența sa lirică, Gheorghe Sion a fost una dintre victimele lui Titu Maiorescudin Beția de cuvinte.

A fost secretar general al Societății Academice Române și, ulterior, vicepreședinte al Academiei Române

G. Sion moare în București la 1 octombrie 1892, după ce încearcă o mare durere prin moartea fiului său Demir, care avea vârsta de 23 de ani.

Lucrări

Volume

• Ceasurile de mulțemire a lui Gheorghe Sion (1844); titlul acestui prim volum de versuri este împrumutat de la C. A. Rosetti
• Din poesiile lui George Sion (1857)
• Suveniri de călătorie în Basarabia meridională, București, 1857
• 101 fabule (1869) (ed. II-a revăzută 1886, ed. poporală 1892)
• Steaua României (1878)
• Suvenire contimpurane (1888)
• Sărutarea, comedie în versuri, într-un act, București, 1888
• Dramatice (operă premiată de Academia Română), București, 1879
• La Plevna !, dramă într-un act, București, 1878
• Candidat și Deputat, comedie
• Poezii, cu o prefață de P. V. Haneș
• Proză. Suvenire contimpurane. ediție îngrijită cu un studiu introductiv de R. Albala, București, 1956; reeditare 2014, editura POLIROM, Iași
• Versuri. Suvenire contimpurane, I-II, ediție îngrijită de R. Albala, 1973

Traduceri

• Zaira (1854), de Voltaire
• Întunericul (1855), de George Gordon Byron
• Safir, piatră prețioasă (1857), de Moritz Gottlieb Saphir
• Istoria generală a Daciei, saŭ a Transilvaniei, Țerei Muntenescĭ și... (1859), de Dionisie Fotino (Dionysios Phōteinos), Imprimeria Națională a lui Iosef Romanov et Companie, Bucurescǐ
• Istoria Țării Românești (1863), editată de frații Tunusli
• Horațiu (1875), de Pierre Corneille
• Descrierea Chinei (1888), de Nicolae Milescu Spătarul
• Athalia de Jean Racine (1874)
• Phedra de Jean Racine, traducere în "Revista Contimporană ", 1874, sem.II
• Mizantropul de Molière (Iași, 1854)
• Socrate și femeia sa de Théodore de Banville, 1886
• Moartea lui Socrate de Alphonse de Lamartine, Iași, 1847
• Întâmplările baronului Münchhausen
• Călătorii în Basarabia meridională
• Ahil, de At. Hristopoulos, trad. din l. greacă.

George Călinescu^[5]consideră că traducerile sunt fără însemnătate. Teatrul său în versuri este ilizibil.

Bibliografie

• Academia Republicii Populare Române - Dicționar Enciclopedic Român (Ed. Politică, București, 1962-1964)
• Octavian Sava, „George Sion - cel născut într-o căruță”, Cronica română, 9 august 2003