Biografia zilei: Eugen Simion

[altmariusliterar]

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ioan Eugen Simion
Date personale
Născut	25 mai 1933 (83 de ani) Chiojdeanca, România
Naționalitate	român --  România
Cetățenie	România[1]
Ocupație	critic literar, istoric literar, academician
Limbi	limba română[2]
Studii	Universitatea din București
Activitatea literară
Operă de debut	Proza lui Eminescu
Influențe[ascunde] Eugen Lovinescu, Tudor Vianu, George Călinescu
A influențat pe[ascunde] Daniel Cristea Enache, Răzvan Voncu, și alții
Note
Premii	Ordinul național Steaua României Ordinul Republicii

Ioan Eugen Simion (n. 25 mai 1933, Chiojdeanca, Prahova) este critic și istoric literar, editor, eseist, profesor universitar român, membru titular al Academiei Române și președinte al acestui for cultural român din 1998până în aprilie 2006.

Biografia

Anii de formare

Este fiul Sultanei (n. Moise) și al lui Dragomir Simion, moșneni având o ascendență ardelenească. A fost căsătorit cu Adriana Manea (1957–2006) și are o fiică. A studiat la Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, devenit Liceul „I.L.Caragiale”, astăzi Colegiul National „I.L.Caragiale” din Ploiești, unde a fost coleg cu Nichita Stănescu. Între 1952 și 1957 a urmat cursurile Facultății de Litere a Universității din București. Printre profesorii săi se numărau Tudor Vianu, G. Călinescu, Alexandru Rosetti și Iorgu Iordan. A obținut titlul de doctor în științe filologice cu teza Eugen Lovinescu, scepticul mântuit, condusă de profesorul Șerban Cioculescu (1969).

Activitatea profesională

După absolvirea facultății, a devenit cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române (1957-1962), lucrând în colectivul „Eminescu”, condus de Perpessicius. În perioada 1962-1968 a fost redactor al „Gazetei literare”. Între anii 1964-1971 a fost lector universitar la Catedra de Istoria literaturii române, Facultatea de Litere, Universitatea București. A funcționat apoi, între anii 1970-1973, ca lector invitat de limba română la Universitatea Sorbonne (Paris - IV), apoi a obținut o bursă de studii în Republica Federală Germania (1974). Din 1971 a devenit conferențiar universitar, iar din 1990 profesor universitar al Facultății de Litere de la Universitatea din București. Din 2006 este director general al Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București.

Activitatea culturală și publicistică

A debutat publicistic cu un articol despre Caietele Eminescu în revista „Tribuna” (1958). A început să colaboreze frecvent la revistele „Gazeta literară”, „Contemporanul” și „Viața românească”. Din 1968 a colaborat săptămânal la „România literară” și din 1991, la „Literatorul”. Din 1983 este redactor al revistei „Caiete critice”, revistă de critică și teorie literară, iar din 1990, director al publicației. În 1993 a devenit membru al Academiei Române. În anul 1998 a fost ales președinte al Academiei Române. Doctor Honoris Causa al universităților din Iași, Galați, Târgoviște, Arad și al Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău. În 2006 și-a încheiat mandatul de președinte al Academiei Române. În prezent este președintele Secției de Filologie și Literatură a Academiei Române. A scris în mod regulat la ziarul „Ziua”. A publicat peste 3.000 studii și articole în reviste de specialitate. Este coordonatorul Dicționarului general al literaturii române, vol. I-VII, 2004-2009, un proiect grandios, care a fost atacat însă de unii critici.^[3][4][5] Din 2005, sub numele Ariergarda avangardei, ține o rubrică permanentă în revista „Cultura”. Este președintele Fundației Naționale pentru Știință și Artă și coordonator al seriei „Opere fundamentale”.

Opera

Volume publicate

• Proza lui Eminescu, 1964
• Orientări în literatura contemporană, 1965
• Eugen Lovinescu, scepticul mântuit – (Eugen Lovinescu, the Redeemed Skeptic), 1971 (ediția a doua, 1994)
• Scriitori români de azi, I, 1974 (ediția a doua, 1978)
• Scriitori români de azi, II, 1977
• Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian, 1977, (a doua ediție, 1979, a treia ediție, 1986), a patra ediție, 1999, 1983 – ediția în limba maghiară
• Dimineața poeților, 1980, (a doua ediție, 1996, a treia ediție, 1998, a patra ediție, 2008) ^[6]
• Întoarcerea autorului, 1981; ediția a II-a, 1993); ediția a III-a, 2005
• Scriitori români de azi, III, 1983
• Sfidarea retoricii. Jurnal german, 1985, ediția a II-a, 1999
• Scriitori români de azi, IV, 1989
• Moartea lui Mercutio, 1993
• Limba maternă și limba poeziei - Cazul Christian W. Schenk, colecția Phoenix 1993
• Convorbiri cu Petru Dumitriu, 1994
• Mircea Eliade, un spirit al amplitudinii, 1995
• Fragmente critice, I, Scriitura publică, scriitura taciturnă, 1997
• Fragmente critice, II, Demonul teoriei a obosit, Fundația „Scrisul Românesc” & Univers Enciclopedic, 1998
• Fragmente critice, III, Fundația „Scrisul Românesc” & Univers Enciclopedic, 1999
• Clasici români, I, Grai și Suflet & Cultura Națională, 2000
• Fragmente critice, IV, Univers Enciclopedic, 2000
• Ficțiunea jurnalului intim, vol. I-III, Editura Iri & Univers Enciclopedic, 2001
• Genurile biograficului, Univers Enciclopedic, 2002; ed. a II-a, Fundația Națională pentru Știință și Artă, 2008
• Mircea Eliade, nodurile și semnele prozei, ediția a II-a, Univers Enciclopedic, 2005, ediția a III-a, Junimea, 2006
• Tânărul Eugen Ionescu, Fundația Națională pentru Știință și Artă, 2006;^[7] Editura Muzeului Literaturii Române, 2009
• Ion Creangă. Cruzimile unui moralist jovial, Iași, Princeps Edit, 2011^[8]
• Cioran – o mitologie a nedesăvârșirilor, București, Editura Tracus Arte, 2014

Cărți traduse în limbi străine

• Élmények kora, vallomások kora. Párizsi napló, 1983
• Imagination and Meaning. The Scholarly and Literary Worlds of Mircea Eliade, (coautor), The Seasbury Press, New York, SUA, 1984
• Die Mitte der Aufsätze zu Mircea Eliade (coautor), Suhrkamp Verlag, Frankfurt, Germania, 1984
• The Return of the Author, Northwestern University Press, Evanston, Illinois, SUA, 1996
• Le Retour de l'Auteur, L'Ancrier Editeur, Strassbourg, Franța, 1996
• Mircea Eliade, Spirit of Amplitude, East European Monographs, SUA, 2001
• Mircea Eliade, romancier, Paris, Oxus, 2004
• Le Jeune Eugen Ionescu, traduit du roumain par Virgil Tănase, Paris, L’Harmattan, 2013

Ediții

• Mihai Eminescu, Proză literară, 1964 (în colaborare cu Flora Șuteu)
• Mihai Eminescu, Poezii, 1991
• E. Lovinescu, Scrieri, vol. I-IX, 1969-1982
• Lucian Blaga, Ce aude unicornul, 1975
• Mircea Eliade, Proză fantastică, vol. I-V, 1991-1992
• Tudor Vianu, Cunoașterea de sine, 1997; reed. 2000
• G. Călinescu, Fals jurnal, 1999

Referințe critice

• Ion Simuț, Incursiuni în literatura actuală, Oradea, Editura Cogito, 1994, p. 187-200
• Dicționarul esențial al scriitorilor români, București, Editura Albatros, 2000, p. 754-758
• Andrei Grigor, Eugen Simion (monografie, antologie comentată, receptare critică), Brașov, Editura Aula, 2001
• Alex. Ștefănescu, Eugen Simion, în „România literară”, 2002, nr. 17, 18
• Eugen Simion ‒70. Manual de trudire a cuvântului, București, Editura Univers Enciclopedic, 2003
• Dicționarul general al literaturii române, vol. VI, S-T, București, Editura Univers Enciclopedic, 2007, p. 205-211
• Iordan Datcu, Marile proiecte, în „România literară”, 2008, nr. 20
• Eugen Simion 80, volum îngrijit de Lucian Chișu, Gheorghe Chivu, Andrei Grigor, București, Editura Tracus Arte, 2013

Afilieri

• Membru titular și președinte al Academiei Române
• Membru al Uniunii Scriitorilor din România
• Membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei
• Membru al Academiei Regale de Științe din Danemarca
• Membru corespondent al Academiei de Științe Morale și Politice din Franța
• Președinte al Consiliului Național pentru Certificarea Diplomelor și Certificatelor Universitare, până în aprilie 2006. Președinte al Comisiei Naționale pentru Certificarea Diplomelor și Certificatelor Universitare în domeniul Filologie, din aprilie 2006.

Premii și distincții

• Premiul Uniunii Scriitorilor i-a fost acordat de cinci ori
• Premiul Academiei Române în 1977
• Ordinul Steaua României în grad de Marea Cruce
• Legiunea de Onoare a Franței (2002)

Controverse

• Adrian Marino despre Eugen Simion:

„Eugen Simion, un carierist implacabil, un parvenit, un intelectual la prima generație. Cu unele calități și un defect: parvenirea socială... Cel puțin un Vadim, un Adrian Păunescu, oricât de respingători ar fi, sunt totuși parcă mai sinceri în fanatismul lor abject decât acest ipocrit inegalabil.^[9]”

—Adrian Marino

• Scandalul editarii caietelor ramase de la Mihai Eminescu - Mircea Popescu, om de afaceri si membru PNL Timiș a prezentat un denunt procurorilor de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie in legatura cu modul in care au fost cheltuiti 2.4 milioane de dolari in proiectul de editare a caietelor manuscrise ramase de la Mihai Eminescu, coordonat de Eugen Simion.^[10]

Note

1. ^ general catalog of BnF, accesat la 27 martie 2017
2. ^ "Eugen Simion", data.bnf.fr[*] http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb12034702n, accesat la 10 octombrie 2015 Missing or empty |title= (ajutor)
3. ^ Marius Chivu (2005), „DGLR față cu receptarea critică”, România literară, numărul 41, accesat la 25 august 2013
4. ^ Roxana Sorescu (martie 2007), „Dictatura Dicționarului”, Observator cultural, Numarul 365, accesat la 25 august 2013
5. ^ Roxana Sorescu (10 noiembrie 2005), „Colosul cu picioare de lut”, Observator cultural, Numărul 294, accesat la 25 august 2013
6. ^ CRONICA / Un discurs indragostit, 23 aprilie 2009, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 27 martie 2013
7. ^ Punctul pe i, 25 mai 2007, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 31 martie 2013
8. ^ Vechiul Creangă, 23 septembrie 2011, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 26 martie 2013
9. ^ "Mafia Liiceanu-Pleșu", una dintre mafiile literare de la noi. Scan...
10. ^ Denunț Penal

Legături externe

• Pagina de autor pe site-ul revistei „Cultura”
• Critica de vîrf (II) - Istorie literară, Daniel Cristea-Enache, Observator cultural
• Astăzi e ziua ta, academician Eugen Simion, 22 mai 2013, Ramona Vintila, Jurnalul Național

Interviuri

• INTERVIU Academician Eugen Simion, critic literar: „Am văzut oameni..., 16 februarie 2013, Laurențiu Ungureanu, Adevărul
• INTERVIU Academicianul Eugen Simion: Ce-ar fi să-l judecăm pe Ciora..., 16 februarie 2013, Laurențiu Ungureanu, Adevărul
• “Anacronic este doar disprețul față de adevăr”. La împlinirea a 80 ..., 4 iunie 2013, Ana Maria Vulpescu, Jurnalul Național
• Lidia Vianu, Interview with Eugen Simion (2006)
• Pro literatura rurală, interviu de Roxana Ioana Ancuța, în „Jurnalul național”, 26 iunie...
• Interviu de Ioana Revnic, în „România literară”, 2008, nr. 25

Predecesor: Virgiliu Niculae G. Constantinescu

Președintele Academiei Române 1998 – 2006

Succesor: Ionel Haiduc