Biblioteca versus Internet

[pagina em portugues]

Articol apărut iniţial în Vox Libri nr.15/2010

Imi place sa cred ca macar in viata aceasta, pe care o mai am de trait, nu voi asista la disparitia Bibliotecii, in acceptiunea ei antica de colectie de carti si de documente, de colectie de intelepciune. Recunosc ca aceasta societate contemporana a gasit mijloace mai rapide de obtinere a informatiei, si ca Internetul, ca factor cultural, va depasi in foarte scurt timp biblioteca. Dar intotdeauna exista un dar...
In primul rind, internetul este tot o biblioteca... In Internet s-au coagulat cunostiintele omenirii culese tot din carti (" De la lume-adunate si inapoi la lume date"). Bineinteles, internetul cuprinde aproape totalitatea domeniilor activitatilor umane, iar acest lucru duce la o sintetizare foarte drastica a informatiilor continute - si din nou, intervine rolul formator al Cartii.
Cartea ca atare exista din timpuri imemoriale, fie ca erau pe tablite de argila (Sumer), sau pe papirusuri (Egipt), manuscrise inluminate, incunabule (secolul al XV-lea) sau albumele de arta superbe din secolul XXI. Cartea cu majuscula, Biblia, a fost in manuscris secole de-a rindul, iar prima carte tiparita de Johann Gutenberg a fost o editie a Bibliei in 42 de rinduri. Cum sa fie uitate sau trecute sub tacere asemenea bijuterii ale Coroanei?
Cartea este corolarul tuturor cunostiintelor umane capatate de-a lungul timpului. Pe hirtie si-au desenat vechii chinezi primele caligrame si primele proiecte de constructii; hirtia - si cartea care a inglobat aceasta hirtie - a gazduit cinturile Divinei Comedii ale lui Dante, si Teoria Relativitatii lui Einstein. Pina la urma, tot ce s-a scris vreodata, tot ce s-a gindit vreodata, a intrat in copertile cartilor.
Internetul este altceva: el nu furnizeaza gindirea de baza (cum ar fi sa-l citesti pe Schopenhauer sau pe Hegel pe monitor?), nu furnizeaza nici macar baza culturii de masa, ci furnizeaza extrem de rapid orice informatie. Internetul este o Enciclopedia Brittanica (tot o carte...) pe care o poti accesa instantaneu oriunde te-ai afla. Din acest punct de vedere nici o biblioteca nu poate compensa viteza si cantitatea oferite de Internet. Compensarea se face in alta parte: in calitate!
Si in prezent, exista multi oameni care prefera sa stea confortabil in fotoliu si sa rasfoiasca o carte (sau chiar sa o citeasca). Este vorba de frumusetea intrinseca a tipariturii, de tipar, de mirosul cernelii, de faptul ca poti lua cu tine cartea si sa o citesti la "flacara unei luminari". Cum sa citesti confortabil pe monitor un scriitor atit de ideatic, cum este Dostoievski sau sa rasfoiesti un album dedicat lui Michelangelo?
De aceea, biblioteca va ramine. Probabil ca menirea ei se va schimba - nu va mai fi accesibila - ca pina acum - unui public larg, ci numai cercetatorilor, iar fondurile sale vor fi tezaurizate, asa cum sunt tezaurizate obiectele de arta din aur sau platina. Dar Marea Cultura nu poate exista in afara Bibliotecii!
Biblioteca a beneficiat intotdeauna de respectul oamenilor cetatii. Biblioteca putea sa ofere raspunsuri la aproape toate problemele existentiale. Biblioteca putea sa raspunda problemelor tehnice nenumarate pe care i le ridica viata omului in antichitate, in Evul Mediu, in Renastere sau in Societatea Moderna. Biblioteca era un factotum. Acum, exista tendinta de a se transforma acest factotum in altceva, impersonal, inodor, incolor si relativ insipid. Acest nou factotum poarta titlul de Internet. Daca Biblioteca oferea in trecut o informatie specializata, si numai in cazuri deosebite informatii generale (marile Enciclopedii), acum Internetul ofera numai informatii generale, specializate in mult mai mica masura, avind insa avantajul incontestabil al vitezei si al usurintei de navigare. (De remarcat inlocuirea termenului de a citi cu termenul de a naviga...)
Poate nu ar fi rau, daca ar exista o "dreapta cumpanire a lucrurilor". Insa de multe ori, informatiile aflate in motoarele de cautare sunt fie nereale, fie plastografiate, fie atit de sintetizate, incit devin inutilizabile pentru cei dornici de a afla o informatie corecta. Si daca persoanele avind cunostiinte solide nu se pot lasa inselate de aceste informatii "pe tava", copiii, adolescentii, tinerii, pot sa cada in capcane informationale, care sa le creeze valori false pentru toata viata. In Internet nu se respecta regula celor trei verificari ale fiecarei informatii oferite (un bun jurnalist radio-TV stie despre ce vorbesc!)
In plus, au existat citeva tentative pe plan european de a se impune un cod al bloggerilor informationali. Intr-unele din tari, aceste tentative au fost incununate de succes, in altele asa-zisii "aparatori ai drepturilor omului" au dejucat orice tentativa de a fi impus un asemenea cod, in numele libertatii de expresie. Cred ca faptul de a se oferi o onformatie corecta, pertinenta, la timp este mai importanta decit o iluzorie libertate de expresie (de fapt, o incalcare grosolana a bunei-cuviinte).
De aceea, luind in calcul toate progresele generate de mediul cultural virtual (pe care-l folosesc si eu, practic), ramin adeptul neconditionat al bibliotecilor.
Este foarte greu de stabilit in acest moment de partea cui va inclina balanta in cele din urma. Cred ca se va ajunge la un modus vivendi al ambelor mijloace de informare, mai ales luind in consideratie posibilitatile tehnologice de dezvoltare in viitor.
O prima etapa, care se desfasoara deja in prezent este creata de necesitatea scanarii cartilor-document, pentru a putea fi pastrate ca depozitare de memorie, fara sa mai fie supuse intemperiilor cotidiene. Scanarea ofera posibilitatea utilizatorului de internet sa aiba acces la carti, la care in mod normal nu ar fi avut acces(de tipul manuscriselor sau incunabulelor), sau la carti aflate in patrimoniul universal, dar a caror procurare poate fi dificila. Dar aceasta nu este decit o prima etapa.
Dupa cite cunosc, in prezent exista cercetari destul de avansate in crearea hirtiei digitale, pe care se vor "tipari" deocamdata ziare digitale. Acesta este un domeniu al viitorului, dar al viitorului previbil, in care se va putea include si tiparul primelor carti digitale. Avind formatul, consistenta, poate si mirosul unei carti obisnuite, cartea digitala va putea permite marirea caracterului literei pina la dimensiunile optime pentru o lectura facila, va permite lecturarea confortabila, pe fotoliu sau in pat, a operelor umanitatii, care nu pot aparea pe internet; poate ca intr-un tirziu se va ajunge si la literele luminiscente, a caror aparitie nu ar mai necesita folosirea luminii artificiale. Aceste carti digitale ar putea fi stocate in biblioteci publice sau particulare in acelasi mod ca si cartea traditionala, prezentind insa avantajele indiscutabile pe care le-am prezentat mai sus.
Concluzia nu poate fi decit una singura: viitorul va trebui sa ia act de coexistenta celor doua medii puternice de informare - biblioteca si internetul - care nu numai ca nu sunt antagonice, dar se completeaza reciproc

Marius Ionescu