Bătălia de la Trafalgar

[altmariusistoric]

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Parte a Războiului celei de-a Treia Coaliții
Bătălia de la Trafalgar de Auguste Mayer
Informații generale
Perioadă	21 octombrie 1805
Loc	în largul Capului TrafalgarSpania
Rezultat	Victorie britanică decisivă
Combatanți
Marea Britanie	Primul Imperiu Francez Spania
Conducători
Horatio Nelson† Cuthberg Collingwood	Pierre-Charles Villeneuve (prizonier de război) Federico Gravina†
Efective
27 de nave de linie 4 fregate 1 goeletă 18500 de oameni	33 nave de linie 5 fregate 2 bricuri 26000 de oameni
Pierderi
458 morți 1208 răniți Total: 1666[1]	Franța: 10 nave capturate, o navă distrusă 2218 morți 1155 răniți 4000 prizonieri[2] Spania: 11 nave capturate 1025 morți 1383 răniți 4000 prizonieri[2] Total:13781

Bătălia de la Trafalgar a avut loc la data de 21 octombrie 1805, în largul Capului Trafalgar, Spania. Ea a avut loc între flota Regatului Unitși flota unită franco-spaniolă, rezultatul bătăliei fiind înfrângerea aliaților franco-spanioli, dar și moartea amiralului englez Horatio Nelson.

Anul 1805 a adus un nou război între Regatul Unit și Franța - Războiul celei de-a Treia Coaliții. Misiunea lui Nelson, aflat pe puntea vasului HMS Victory, era supravegherea portului Toulon și blocarea flotelor spaniole și franceze. Intenția lui Napoleon era invadarea Marii Britanii și pentru atingerea acestui obiectiv trebuia ca flota sa să asigure supremația navală pe Canalul Mânecii, pentru o traversare sigură a forțelor de invazie (La Grande Armée), cantonate în taberele de la Boulogne.

Napoleon a ordonat vice-amiralului Pierre-Charles Villeneuve, aflat în portul Cadiz, să atace flota britanică. Flotele s-au întâlnit la Trafalgar, pe 21 octombrie 1805: 27 de nave britanice, aflate sub comanda amiralului Nelson, contra 33 de nave franceze și spaniole.

Măiestria tacticii amiralului Nelson a atins apogeul în această confruntare, lupta de la Trafalgar fiind considerată de specialiștii militari, cea mai mare victorie din istoria Marinei Regale Britanice (Royal Navy).

Din păcate, Nelson nu a mai apucat să culeagă laurii victoriei - la ora 4:30 un trăgător de elită francez l-a împușcat în coloana vertebrală. Amiralul Nelson nu a mai putut fi salvat și după trei ore a murit, dar bătălia era deja câștigată de către flota sa.

După bătălie, corpul neînsuflețit al amiralului Nelson a fost transportat în Anglia. Ca un omagiu, a fost înmormântat într-un sicriu făcut din catargul vasului francez L'Orient (vasul-amiral al flotei aliate). Întreaga populație britanică a plâns după eroul mărilor.

Note

1. ^ Adkin, p. 524
2. ^ ^a b Adkins, p. 190

Literatură

• Tim Clayton, Phil Craig: Trafalgar. The men, the battle, the storm.Hodder & Stoughton, London 2004. ISBN 0-340-83026-3 (engl.)
• Rene Maine: Internationale Flottengeschichte. Bd 1. Von Lepanto bis Trafalgar. Stalling TB, Oldenburg 1982. ISBN 3-7979-1894-1
• Sten Nadolny: Lord Nelsons größte Stunde. in: Die Zeit. Hamburg 2005,41. ISSN 0044-2070
• Alan Schom: Trafalgar. Countdown to Battle 1803 – 1805. Penguin Books, London 1992. ISBN 0-14-011164-6 (engl.)
• Roy Adkins: Nelson's Trafalgar, 2004, Londra, Penguin Books
• Mark Adkin: The Trafalgar Companion: A Guide to History's Most Famous Sea Battle and the Life of Admiral Lord Nelson, 2005, Londra, Aurum Press, ISBN 1-84513-018-9

Legături externe

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate deBătălia de la Trafalgar

• [1] (Sten Nadolny prezentare de date istorice)
• Mythos Trafalgar (Analiza detailată a bătăliei)
• Trafalgar1805.de Nelsons größter Sieg (Descrierea bătăliei, scrisori, articole din ziare)
• The Battle of Trafalgar (Analiza detailată a bătăliei, urmări)
• The Battle of Trafalgar (engl.)
• Istorie: Bătălia de la Trafalgar, 23 Octombrie 2005, Evenimentul zilei